Lumina de la capatul tunelului
„In ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mainile imi stau intinse fara curmare; sufletul meu nu vrea nicio mangaiere. Mi-aduc aminte de Dumnezeu si gem; ma gandesc adanc in mine si mi se mahneste duhul. Tu imi tii pleoapele deschise; si, de mult ce ma framant, nu pot vorbi.” (Ps. 77,2-4)
Carolyn deschise ochii si ofta. Trebuia sa se scoale, dar nu-si putea comanda corpul sa se miste. Ce se intampla? Afara era soare, dar ea nu era in stare sa-si indeparteze ceata din minte. Existau motive sa traiasca, daca si-ar fi privit viata din perspectiva altora; dar, din perspectiva ei, niciunul!
Sentimentele de deznadejde si insomnia, vinovatia si departarea de Dumnezeu, exprimate de David, sunt toate simptome ale ceea ce numim acum depresie. Aceasta este o boala determinata genetic, cauzata de o scadere a anumitor substante chimice in creier. Sentimentele de descurajare pot fi atat de intense, incat sa duca la (ganduri de) sinucidere! In formele usoare, exercitiul fizic poate sa ajute, dar adesea, cel care sufera este prea bolnav pentru o astfel de initiativa. Chiar si crestini consacrati pot sa simta ca Dumnezeu i-a parasit si sa spuna ca David: „Mi-aduc aminte de Dumnezeu si gem”.
Pentru acesti oameni, medicamentele pot sa fie necesare si sa le salveze intr-adevar viata. Cine are o depresie clinica autentica nu se poate „inviora si inveseli” mai mult decat poate un diabetic sa isi reduca glicemia doar crezand ca este mai mica. Amandoi sufera de tulburari de natura chimica, pentru care este necesar un tratament chimic.
Crestinii au adesea simtaminte de vinovatie, daca se simt deprimati. Vestea buna e ca depresia nu este greseala sau vina lor. Ei au o boala si ea este tratabila. In pofida posibilelor efecte secundare, daca sunt folosite in mod judicios, antidepresivele pot sa transforme si sa salveze viata.
Toti cei care sufera de depresie trebuie sa fie tratati cu compasiune si incurajare. Ei au nevoie de o normalizare a chimiei organismului lor si trebuie sa-si aduca aminte ca acela care a scris Psalmul 77 a scris si Psalmul 81,1: „Cantati cu veselie lui Dumnezeu, care este taria noastra!”
O, Doamne, da-mi compasiune pentru altii, care sufera din cauza unor stari pe care eu nu le inteleg. Iar atunci cand viata mea ajunge trista, deprimanta, da-mi intelepciunea de a cauta ajutorul de care am nevoie.
Ruth Lennox
