Iti multumesc, Doamne, pentru durere!
„Dimpotriva, bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui.” (1 Petru 4,13)
Era dimineata. Ma plimbam de colo-colo prin bazinul de la centrul de tratament. Mersesem acolo pentru a scapa de durerea artritica paralizanta, de care sufeream. Din cauza compresiei asupra nervului si a durerii intense care apareau cand greutatea partii superioare a corpului meu apasa pe coloana, in apa era singurul loc unde puteam sa fac miscare.
Tanjeam dupa clipe de liniste in care sa fiu singur cu Dumnezeu, dar linistea diminetii a fost intrerupta de o pacienta pe nume Linda, care certa aspru personalul centrului pentru ca, in timpul noptii, se trantisera usile, tinand-o treaza. Prima mea reactie a fost o iritare intoleranta. Cum putea sa fie atat de insensibila? E aproape imposibil sa nu se tranteasca usile cand vantul sufla cu putere, mai ales ca pacienti ca mine merg in carje. Apoi mi-am dat seama ca si usa mea se trantise. Desi nu o facusem intentionat, m-am simtit indemnat sa-mi cer scuze.
Astfel am iesit din bazin si am mers in carje pana la salonul Lindei. „Linda”, i-am spus, „si usa mea s-a trantit noaptea trecuta. Imi pare rau.” Privind in ochii ei, am vazut cum se ivesc lacrimi si am stiut ca era o femeie care se simtea neiubita. „stii, Linda”, am spus, „Dumnezeu te iubeste.”
Linda a plecat de la centru in aceeasi zi, dar, inainte de a pleca, a acceptat sa primeasca un ghid de studii biblice despre iubirea lui Dumnezeu, din Evanghelia dupa Ioan. Ajunsesem sa ma inteleg cu Linda, pentru ca si eu stiam ce inseamna durerea. Ulterior, mi-am adus aminte de perioada in care boala mi-a amenintat pentru prima data modul de viata activ, in aer liber; uneori facea din orele mele de curs un cosmar de durere. Una dintre studente m-a intrebat odata daca Ii multumisem lui Dumnezeu pentru ca aveam spondilita anchilozanta. M-am intrebat daca acea studenta era normala sau daca va promova vreodata la cursul meu!
Am zambit. Facusem un progres considerabil. In prezent, datorita unor experiente ca aceea cu Linda – experiente pe care nu le-as fi avut daca nu as fi avut dureri –, pot sa-I multumesc lui Dumnezeu in mod sincer.
Poti spune sincer: „Iti multumesc, Doamne, pentru durerea mea”?
David Abbey
