„Preaiubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca sa va incerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi: dimpotriva bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui.” (1 Petru 4,12.13)
Travis era pe moarte. I se facuse ungerea, dar leucemia se agravase. La inceput, se plangea: „De ce eu?” Intr-o noapte, Duhul Sfant i-a inspirat gandul ca, dintre toate darurile cerului, suferinta impreuna cu Hristos este cea mai mare onoare. Isi spuse: Daca Dumnezeu are nevoie de cineva care sa sufere pentru a-si demonstra credinta, de ce sa nu fiu eu acela? Dar, desi se impacase cu Dumnezeu, Travis o trezea uneori pe mama lui in timpul noptii si ii spunea: „Mama, mi-e frica. Nu vreau sa mor la 18 ani.” Iar ea ii raspundea: „Baiatul meu, va fi ca intr-un somn. Cand te vei trezi, Il vei vedea pe Isus. Incearca sa-ti imaginezi scena aceasta.”
Intr-o zi, Travis zise: „Nu ma simt bine.” Au plecat imediat spre spital. Pe drum, le-a spus parintilor ca are nevoie la toaleta, asa ca au oprit la un restaurant. Acolo erau doar doua toalete si ambele aveau usile deschise; nu era nimeni inauntru. Tatal Incerca sa-l ajute, dar Travis spuse: „Nu mai pot respira. Cheama ambulanta.” In acel moment se auzi o voce din cealalta toaleta: „Travis, stai linistit; totul va fi bine.” Apoi, tatal a vazut pe sub usa o persoana ce purta pantofi si pantaloni bleumarin de matase.
Tatal a plecat sa dea telefon si a venit mama. Aceeasi voce a continuat: „Travis, stai linistit, sunt cu tine.” Travis a fost asezat pe targa. Atunci un necunoscut a iesit din toaleta, s-a indreptat spre targa si l-a privit pe Travis in ochi. Travis, care se uita la mama lui, si-a ridicat privirea spre strain. Paramedicii l-au intrebat: „Sunteti tatal baiatului?”
„Nu, sunt prietenul lui.” A stat aplecat peste baiat pana cand a fost urcat in ambulanta. Pana la spital, Travis si-a pierdut cunostinta, iar necunoscutul a disparut. Nimeni nu-i vazuse fata, In afara de Travis. Parintii au intrebat-o pe receptionera de la restaurant daca vazuse vreo persoana intr-un costum bleumarin de matase. Ea a raspuns: „Oamenii cu costume de matase nu vin aici.” Sa fi fost Ingerul lui Travis?
Doamne, ajuta-ne sa credem in Tine, chiar daca lucrurile nu sunt asa cum ne asteptam!
Autor: Morris Venden
