Copii care se lupta cu moartea
„El va sterge orice lacrima din ochii lor. si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” (Apoc. 21,4)
In ultima zi din vacanta de vara s-a petrecut o tragedie pe care urma sa o neg in urmatorii doi ani. Bunicul ne-a anuntat ca matusa si unchiul meu au avut un accident de masina si sunt in spital. Stevie, in varsta de zece ani, era mort. (Nu!) Gary, de treisprezece ani, era in stare critica si medicii nu sperau ca va reusi sa ramana in viata. (Nu putea fi adevarat!)
Urmatoarele treizeci si sase de ore au fost ceva neclar. Parintii mei au aranjat ca altcineva sa aiba grija de cei trei frati ai mei si de mine, si au plecat cu masina din Portland pana in California (strabatand Statele Unite de la nord-est pana in sud-vest – n. red.) impreuna cu celalalt unchi al meu. Am vrut sa merg si eu, dar au spus ca un copil de zece ani este „prea mic”.
Gary a murit inainte ca parintii mei si unchiul sa ajunga acolo. Nu puteam sa cred. Mintea mea prezenta motive pentru care nu se putea intampla asa ceva. Nu am plans. De ce sa plangi pentru o inchipuire?
Cand s-au intors, mama si tata aveau fotografii ale masinii. Se rostogolise de sapte ori inainte de a face tandari un stalp. (Eu vazusem ceva si mai rau.) Aveau fotografii cu doua sicrie impodobite cu flori. (Puteau fi ale oricui.) Pe felicitarea pe care am primit-o de Craciun de la matusa si unchiul meu erau trecute doar patru nume. (Facusera o greseala.)
Dupa doi ani, mergand la ei acasa, am facut un tur atent prin fiecare camera si, in final, a trebuit sa accept ideea ca Stevie si Gary au murit.
Multi oameni nu cred ca si copiii se lupta cu ideea de moarte. Copiii trebuie sa planga. Eu simteam nevoia unei incheieri si a unei sanse de a-mi lua ramas bun. Incercand sa ma protejeze, parintii mei au fost bine intentionati. Dar, pentru ca am fost exclusa de la intalnirea cu adevarul, fanteziile mele n-au mai putut fi tinute in frau.
Pentru mine, acum, moartea face parte din viata. Sunt bucuroasa ca este doar temporara si ca intr-o zi ii voi vedea iarasi pe Stevie si pe Gary, si alte persoane dragi care m-au parasit prea curand.
Tata, mangaie-i pe cei care plang astazi. si Te rog sa vina in curand ziua cand nu va mai fi moarte. Amin.
Therese Allen
