“Stiu sa traiesc smerit si stiu sa traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamand, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa. Pot totul in Hristos care ma intareste.” Filipeni 4:12-13
Se spune ca un print din Orient avea un fiu, caruia ii fixase o pensie alimentara pe care i-o depunea la inceputul fiecarui an.
Cu aceasta ocazie, tanarul venea in Capitala ca sa-si viziteze tatal si, in acelasi timp, pentru ceea ce il interesa mai mult, ca sa-si ia pensia. Restul anului ramanea nevazut.
Intristat de acest comportament, printul a hotarat ca, de acum inainte, pensia sa fie varsata nu o singura data in fiecare an, ci in fiecare saptamana. De atunci l-a vazut pe fiul sau in fiecare saptamana.
Aceasta istorioara ne ajuta sa intelegem pentru ce fractioneaza Dumnezeu adeseori binecuvantarile Sale.
El cunoste tendinta noastra, de a cauta mai intai darul decat pe Donator; El cunoaste interesul nostru, mai mult pentru harurile pe care ni le acorda, decat pe El, de la care primim aceste haruri. El cunoaste, de asemenea, putina noastra credinta. In general, de indata ce avem o provizie, de orice fel ar fi ea (bani, sanatate etc), suntem ispititi sa ne bizuim mai degraba pe ea decat pe Domnul.
Cand El ne da putin cate putin, si zi de zi, ceea ce este de ajuns nevoilor noastre, stie ce face. El ne roaga sa ne intoarcem din nou privirile spre El, pentru a continua sa-I cerem Lui ceea ce ne este necesar si sa-I multumim cand am primit.
