Exista un Dumnezeu!
„Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti… mana Ta ma va calauzi, si dreapta Ta ma va apuca… Tu mi-ai intocmit rarunchii.” (Ps. 139,1-13)
Cu treisprezece ani in urma, viata mea era un haos. Ma drogam, fumam, beam alcool, eram grasa, chiuleam de la ore si ma purtam groaznic cu cei din familia mea. In clasa a unsprezecea, am abandonat scoala si mi-am irosit un an din viata uitandu-ma la televizor si mergand la petreceri. Credeam in mine. Daca doream ceva, obtineam. Astfel, cand m-am hotarat sa ma intorc la scoala, am recuperat, inghesuind materia, si am absolvit odata cu clasa mea, chiar daca notele mele erau foarte proaste! Cui ii pasa? Nimeni din familia mea nu urmase vreodata cursurile unui colegiu.
Cand m-am casatorit, am inceput sa-mi igienizez temeinic stilul de viata, dar am devenit vegetariana numai dupa ce bunicul meu a murit de cancer de colon la 63 de ani. (El manca in fiecare zi, slanina si oua). Bunicul era singurul tata pe care l-am cunoscut, iar moartea lui a fost devastatoare.
La scurt timp, bunica a suferit un grav atac vascular cerebral. De ce mi se intampla mie lucrul acesta? Cand am dus-o la sedintele de fizioterapie, am fost impresionata si m-am hotarat sa devin asistenta de fizioterapie, dar am fost respinsa! Nu acceptam sa nu obtin ce vreau, asa ca m-am mutat la casa noastra de la tara, in alt stat, pentru a urma acolo cursurile propuse.
Aici am cunoscut-o pe Kari. Ea invatase la Universitatea Andrews, care se afla la doar cativa kilometri de casa noastra. Alergam cate 15-20 km pe zi, antrenandu-ma pentru un maraton, iar Kari mergea cu mine si imi prezenta teme din Biblie – ceva ce nu mai auzisem niciodata. Ea m-a incurajat sa ma inscriu la cursul de fizioterapie la Universitatea Andrews. Notele mele erau groaznice, dar increderea ei m-a facut sa incerc si am fost admisa!
Intr-o zi, la ora de anatomie, in timp ce studiam cutia craniana, m-a frapat gandul acesta: Dumnezeu existal! Evolutia nu poate sa explice acele mici orificii de la nivelul barbiei, care au exact dimensiunea potrivita pentru ca nervii trigemeni sa strabata cutia craniana, asa incat sa putem mesteca. Trebuie sa existe un Dumnezeu! si acest Dumnezeu personal imi condusese viata, chiar daca eu nu stiam nimic despre El. Este uimitor!
Gandeste-te la modul cum te-a condus Dumnezeu in trecut si lasa ca existenta Lui sa-ti umple viata de energie!
Gretchen Turner
