Luca 8: 46 Dar Isus a răspuns: “S-a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere.”
Afirmația Lui pare lipsită de logică până și ucenicilor, care nu înțeleg scopul exprimării ei. Așa că trebuie noi înșine să ne întrebăm : de ce vrut Domnul Hristos să știe cine la atins? Ce importanță are detaliul acesta?
Deși întrebarea suportă mai multe răspunsuri, poate toate bune, trebuie să recunosc că unul m-a mirat extrem de mult, însă înainte de al exprima aș vrea să trec în revistă principalele răspunsuri la acesta întrebare:
• “El dorea să insufle speranță celor năpăstuiți”
• „Dorea să arate că ceea ce adusese puterea vindecătoare era credința, și nu atingerea de haina, cum că ea ar fi avut cine știe ce putere magică.”
• „Dumnezeu trebuia să fie slăvit prin mărturisirea ei plină de recunoștință”
• „Nu voia ca ea să plece numai cu o jumătate de binecuvântare” (DV, pg 37)
Mă întreb de câte ori nu am plecat de la întâlnirea cu Dumnezeu cu jumatăți de binecuvântare când Dumnezeu ar fi vrut să-mi ofere mai mult!
Mă gândesc la două pasaje biblice când oamenii implicați au plecat cu jumătate de binecuvântare : Pilda celor 10 leproși (Luca 17:11-19) : 9 au primit jumătate de binecuvântare, și doar 1 a primit binecuvântarea totală.Al doilea pasaj este acela în care Fariseul îl invita la masa pe Domul Isus, si… doar atât( Luca 7:36-37) Nu ar fi putut obține mai mult de la aceea întâlnire cu Mîntuitorul? NU, deoarece s-a mulțumit cu jumătate de binecuvântare, pe când femeia păcătoasă obține binecuvântarea totală a Mântuitorului.
De ce plecăm cu jumătate de binecuvântare din prezența lui Dumnezeu ?
Credem că atât poate Dumnezeu și că atât avem nevoie noi!
Credem că Dumnezeu nu ne poate oferi mai mult!
Cu puțină răbdare câte binecuvântari nu am fi primit din partea lui Dumnezeu!
Sursa: http://literacristiana.azsbellu.ro
