„Isus le-a zis: ’Veniti singuri la o parte, intr-un loc pustiu si odihniti-va putin’. Caci erau multi care veneau si se duceau si ei n-aveau vreme nici sa manance. Au plecat dar cu corabia, ca sa se duca intr-un loc pustiu, la o parte.” (Marcu 6,31.32)
Avusesem o zi teribila. M-am prabusit pe canapea, langa o gramada de rufe ce trebuiau impaturite. Chiuveta si dulapul erau pline de vase murdare. Pe masa din bucatarie se usca o pata de suc de portocale. Nu-mi mai aminteam cand aspirasem sau cand stersesem praful ultima data. Ma asteptau 24 de ore de munca si, teoretic, era ora de culcare.
M-a cuprins panica. Nu aveam cum sa le fac pe toate. Nu eram o supermama. Eram doar o mama superobosita. Zi de zi, cei din jurul meu asteptau sa primeasca iar si iar. Nimeni nu-mi dadea nimic in schimb. La sfarsitul zilei eram stoarsa de puteri.
Dar cel mai rau ma simteam la gandul ca trebuia sa las treburile nefacute, sa ma urc in pat si sa o iau de la capat a doua zi. Si la fel mereu.
„Doamne, ajuta-ma”, am strigat in gand. „Crezi ca voi reusi sa fac toate astea?”
„Nu cred”, a fost raspunsul simplu.
„Nu?” La inceput, nu am prins ideea. Doar cand am privit la Isus am inteles. Si Isus era obosit. Primea cereri tot timpul. Oamenii nu-L lasau sa Se odihneasca.
Dar acest lucru nu-L stresa deloc. El lua initiativa. Pleca singur, traversa lacuri, urca munti. Totul din dorinta de a fi singur. Apoi se intorcea inviorat, cu forte proaspete. Era pregatit sa implineasca nevoile celorlalti. Fiindca acolo Se intalnise cu Dumnezeu.
La fel si eu. Am cautat mult. Am urcat pe munte. Mi-am gasit un loc linistit, ferit de oameni. Da, vasele sunt inca acolo, mai sunt nevoi de implinit, dar locul meu linistit, unde stau singura, imi da o noua perspectiva asupra lucrurilor. Acolo Il aud pe Dumnezeu cel mai bine. Ii spun ce gandesc si apoi discutam. Renuntarea la ingrijorari ne ofera puterea de a face fata urmatoarei crize.
Unde este acel loc ferit de oameni in care Il poti gasi pe Dumnezeu? Ai fost acolo azi? Spune-le si altora cum ai primit putere!
Autor: Céleste Perrino Walker
