Lumina salvatoare
Cu foarte mult timp in urma, un om, care avea un prieten foarte bun si pe care nu-l vazuse de mult, se hotari sa-i faca acestuia o vizita. Insa, pentru ca locuiau departe unul fata de celalalt si nu existau inca mijloace de transport asa cum sunt astazi, omul trebui sa plece pe jos spre prietenul sau.
Drumul era lung si omul avea de trecut prin multe sate, asa ca-l prinse seara pe drum, tocmai cand trebuia sa intre intr-o padure. S-o ia prin alta parte nu putea, pentru ca harta pe care o avea la el ii indica acest drum ca fiind singurul. Sa intre in padure, se putea rataci fara nici o lumina. Ce sa faca bietul de el? Isi lua inima in dinti si, gandindu-se ca oricum nu putea dormi sub cerul liber din cauza animalelor salbatice, se gandi ca cea mai buna varianta este sa mearga mai departe.
Incet, cu pasi nesiguri, incerca pe cat posibil sa nu se departeze de carare, dar, dupa un timp, ajunse la o rascruce de drumuri. Incotro sa o apuce? Harta nu o putea consulta pentru ca era foarte intuneric si nu putea vedea nimic. O, ce necajit era omul acum!
Dar, deodata, zari printre tufisurile din apropiere o luminita slaba, un licurici. Speranta invie in sufletul lui. Imediat lua de jos licuriciul, scoase harta din buzunarul hainei si, ajutat de lumina palida, gasi drumul cel bun.
Cand a ajuns la prietenul lui, cei doi au avut motive duble de bucurie: ca nu a pierit in padure si ca s-au intalnit.
Cel mai minunat lucru pe care-l putem face este ca, prin lumina vietii noastre, sa contribuim la salvarea persoanelor pierdute. Exista multi oameni care stau in intuneric, fara speranta, dorind cu nesat o lumina care sa-i aduca pe cararea cea buna. Rataciti ei bajbaie in intunericul pacatului.
N-ai vrea ca astazi sa fii un „licurici” ce prin lumina ta, asa slaba cum este, sa ghidezi pasii celor pierduti de langa tine? N-ai vrea ca si ei sa poata spuna, precum Iov:
Dumnezeu mi-a izbavit sufletul ca sa nu intre in groapa, si viata mea vede lumina! (Iov 33:28)
Autor: Mirela Dascalu
