Ioan 6:12: “După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: “Strângeți fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
Ce cerință ciudată din partea Mântuitorului! Esti tentat să te întrebi ce rost mai au fărâmiturile, din moment ce importantă este înmulțirea pâinilor? Mă găndesc la o întrebare aparent banală și anume: ce facem noi cu fărâmiturile de la mesele noastre, oare nu le aruncăm? Pe plan spiritual îndemnul Mântuitorului are o aplicație dublă:
“Nimic nu trebuie să se piardă. Nu trebuie să lăsăm nefolosite ocaziile trecătoare. Să nu neglijăm nimic ce ar putea fi de folos pentru o ființă omenească. Tot ce ar ajuta la potolirea foamei celor flămânzi de pe pământ să fie adunat. Aceeași grijă să fie și în cele spirituale. Când s-au adunat coșurile de firimituri, oamenii s-au gândit la cei de acasă. Doreau ca și ei să aibă parte de pâinea binecuvântată de Hristos. Conținutul coșurilor a fost împărțit acelora care doreau și dus prin toate satele din jur. În felul acesta toți câți luaseră parte la masă urmau să dea și altora pâinea care se cobora din cer, pentru a potoli foamea sufletului. Ei urmau să repete ceea ce învățaseră din lucrările minunate ale lui Dumnezeu. Nimic nu trebuia să se piardă. Nici un cuvânt despre mântuirea veșnică nu trebuia să cadă la pământ fără folos.”(HLL. pg 339)
Mă gândesc la un lucru și anume că noi suntem cei care prin mâinile noastre facem ca Pâinea să ajungă la oameni și tot noi suntem cei care trebuie să ne asigurăm că nimic din fărâmituri nu se vor pierde și că oamenii le vor da mai departe, trăind astfel cu speranța că atât prin Pâine, cât și prin fărâmituri Evanghelia acesta va ajunge la orice om!
Sursa: http://literacristiana.azsbellu.ro
