Dragoste de barza
In toamna anului 1989, in timpul unei deplasari intr-o comuna din judetul Bihor, un om a remarcat o multime de cuiburi de berze. Acestea erau asezate pe varfurile stalpilor de telegraf ce stateau aliniati de-a lungul strazii principale.
Intrand in discutie cu un localnic, a aflat ca la vremea potrivita, colonia de berze si-a facut pregatirea de zbor si a plecat in tarile calde. Oamenii din comuna au ramas cu nostalgia pasarilor mult iubite, dar, dupa vreo doua sau trei zile, uitandu-se mai bine, au observat ca la un cuib au ramas doua berze parinti, cu cei doi puisori ai lor.
Nu se stie care a fost cauza pentru care s-a intarziat atat de mult cu depunerea oualor pentru clocit, iesirea din oua si cresterea puilor. Insa, un lucru era sigur: dragostea parintilor fata de puisori a invins pentru moment instinctul de plecare. Ele au hotarat sa mai astepte pana ce puii se vor maturiza.
Dupa doua saptamani de truda, grija si asteptare, intr-o zi insorita, mica familie si-a luat zborul spre zarile albastre. Nu a mai ramas nimeni in cuib.
Desigur ca zborul in formatie de patru, pentru pasari ca berzele, este mult mai greu decat zborul in formatie, intr-un stol de sute sau mii de inaripate, dar dragostea si vointa aveau sa invinga orice obstacol.
Ce minunat exemplu de dragoste si de sacrificiu de sine ne dau aceste pasari!
Nu poti astepta pe cineva mai mult decat altii daca nu il iubesti. Nu poti suporta pe cineva mai mult decat este „normal” daca nu il iubesti din toata inima. Nu poti asculta pe cineva mai mult decat „trebuie” daca nu il iubesti cu adevarat.
Totul se rezuma la dragoste. Daca iubesti o cauza sau daca inima iti bate pentru o persoana mai mult decat pentru altele, atunci vei fi dispus sa sacrifici sau sa investesti mai mult.
Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul. (1 Corinteni 13:4-7)
Autor: Mirela Dascalu
