DARUL LUI GRANT
„Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa, si infaptuirea… asa ca, in ziua lui Hristos, sa ma pot lauda ca n-am alergat, nici nu m-am ostenit in zadar.” (Fil. 2,13.16)
Era Anul Nou. Pe drumul spre spital, am inceput sa-mi fac in minte o lista – trebuia sa aflu costul aproximativ al unei inmormantari, sa dau telefoane la prieteni si la rude, sa fiu calma; apoi L-am rugat din nou pe Domnul sa intervina.
Cu o saptamana inainte, fiul nostru Grant, la doar 25 de ani, avusese un accident de motocicleta, in urma caruia suferise traumatisme craniene grave. Acum, in ciuda eforturilor cadrelor medicale, il pierdeam.
Intrebarile mi se invalmaseau in minte. Cum voi putea sa traiesc fara el? El era mandria si bucuria mea. Aveam sa fiu suficient de puternica pentru a rezista? Stiam ca nu i-ar fi placut sa ramana infirm. Era mereu implicat in activitati sportive. De ce ingaduise Dumnezeu acest lucru? De ce nu ne raspundea la rugaciuni? Ce reactie va avea sora lui, care îl iubea atat de mult? Doamne, te rog, indeparteaza de la noi paharul acesta!
Apoi am stat de vorba cu medicul, care ne-a spus ca fiul nostru mai traia doar datorita aparatelor. Ne-a intrebat daca ne-am gandit la donarea de organe. „Da”, raspunse Jill, fiica noastra, „am stat de vorba cu Grant recent si amandoi ne-am dorit acest lucru.” Eram socată. Nu-mi imaginasem că discutaseră despre asa ceva. Decizia a fost luata repede. Urma sa doneze toate organele sanatoase.
Asa s-a incheiat cea mai grea saptamana din viata noastra si s-a deschis un nou capitol, fara Grant. In sufletul nostru intunecat a intrat o mica raza de lumina: Ce s-a intamplat cu organele donate? Ni s-a spus ca vom primi o scrisoare in aproape trei săptămâni, in care vom fi informati despre persoanele care au primit organele. Acum verificam posta cu nerabdare.
In cele din urma, scrisoarea a sosit. Am deschis-o cu grija si am citit: un gardian, un constructor, o secretara; oameni obisnuiti se intorceau acum la familiile lor, la o viată normala. O parte din durerea noastra a fost indepartata cand am inteles ca viata lui Grant nu s-a pierdut in zadar – sase persoane primeau acum o noua sansa.
Isus a murit pentru ca noi sa putem trai. Iti multumim, Isuse!
Autor: Karen Lewis
