Speranta
„O nadejde amanata imbolnaveste inima, dar o dorinta implinita este un pom de viata.” (Prov. 13,12)
In drumul zilnic pana la serviciu, imi iau timp sa meditez la unele lucruri simple, la altele ascunse si irezolvabile, iar alteori nu ma gandesc la nimic. Punctul de plecare al meditatiilor mele il constituie uneori placutele de inmatriculare sau abtibildurile de pe masini. Incercarea de a descifra diferitele combinatii de litere si de numere de pe placute a devenit un mod practic de a ma destinde pe drumul plictisitor pana la serviciu.
In aceasta dimineata, atentia mi-a fost atrasa de urmatorul abtibild: „Ma simt mai bine… de cand am renuntat la SPERANTA!” Nu sunt sigur daca „speranta” era numele unei femei sau daca se referea la un sentiment! Ma intreb daca soferul acelei masini fusese dezamagit de atat de multe ori incat nu mai avea scopuri, aspiratii sau planuri de viitor. Casatoria lui esuase, nu fusese promovat, ii murise copilul? Casa lui fusese distrusa de vreo inundatie, de foc sau de un cutremur? Sau poate ca toate lucrurile ii mergeau asa de bine incat era plictisit de viata si nu mai simtea placerea de a trai? Asteptarile lui erau poate prea mari si nerealiste?
Cand ma pregateam sa plec in armata, tatal meu mi-a spus un gand intelept, ce s-a cristalizat in mintea lui in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial: „Am obtinut tot ce mi-am dorit fiindca mi-am dorit doar ce stiam ca pot obtine!” Acest gand m-a ajutat sa fac diferenta dintre asteptarile nerealiste si tintele posibil de atins. Speranta este acea dorinta care ne ofera un scop si care ne ajuta sa supravietuim. Spre deosebire de dorinta, speranta este activa; visam, planuim, incercam sa atingem tinta, ii implicam si pe ceilalti, pentru ca si ei sa se bucure de implinirea acelei sperante.
Speranta te mentine la suprafata atunci cand ceilalti se ineaca. Speranta te ajuta sa iti doresti sa traiesti cand altii refuza. Speranta iti da curajul sa incerci cand ceilalti renunta.
Cand am citit abtibildul acela despre renuntarea la speranta, am zambit, dar apoi m-a cuprins tristetea. Merita sa traiesti fara speranta?
Dimpotriva, sa spunem impreuna cu David: „Doamne, fie indurarea Ta peste noi, dupa cum o nadajduim noi de la Tine!” (Ps. 33,22).
Iti multumesc, Doamne, pentru speranta pe care ne-ai dat-o – speranta in ceva mai bun!
Burton A. Briggs
