„Deci sa nu va temeti; voi sunteti mai de pret decat multe vrabii.” (Mat. 10,31)
Eram atat de trist. Nu-mi pierdusem sotia, cainele, masina, copiii sau locul de munca, dar eram deprimat. Viata mea nu se naruise. Nu, incercasem doar sa obtin o promovare la care nu trebuia sa ma astept, si esuasem. Facusem tot ce-mi statea in putinta. Luasem testele, participasem la interviuri si imi prezentasem CV-ul. Dupa ceva vreme am fost uitat. Acum aveam un sentiment de goliciune interioara, care ma indemna sa-mi pun capat zilelor.
Citisem in ziar despre o boala numita afectiune emotionala sezoniera. Persoanele care sufera de aceasta boala in sezonul rece sunt deprimate, probabil pentru ca nu stau suficient la soare. Poate ca am si eu aceasta boala, mi-am spus. Poate ca o sa ma simt mai bine daca ies afara la soare. Fabrica unde lucrez nu are ferestre, dar auzisem la meteo ca avea sa fie o zi neobisnuit de calda pentru luna ianuarie, cu mult soare. In pauza am sa ies si am sa fac o plimbare. Poate ca ma voi simti mai bine.
La ora 1 am iesit repede, dar am fost foarte dezamagit sa constat ca era o zi racoroasa, innorata. Ei bine, am oftat, si exercitiul fizic e bun. Voi face totusi o plimbare, pentru ca exercitiul ma va ajuta sa ma simt mai bine.
Mergand in jurul cladirii fabricii, am vazut o raza de soare ce strabatea atmosfera asemenea unui reflector, iluminand ici si colo terenul din fata mea. Lumina trecu peste mine si apoi se opri parca deasupra unei gramezi de perii din apropiere. Pe masura ce norii ascundeau iar soarele, am observat cateva vrabiute ce zburau imprejur, preocupate cu de-ale lor. Parea ca lumina soarelui, asemenea degetului lui Dumnezeu, incerca sa-mi atraga atentia asupra acestor pasari mici.
M-am oprit o clipa si le-am invidiat lipsa de griji. Dumnezeu mi-a indreptat atentia asupra acelor vrabii pentru a ma ajuta sa inteleg ca Lui Ii pasa de simtamintele mele. La numai 10 minute de la iesirea din fabrica, m-am intors pe deplin inviorat. Am inteles ca nu avusesem nevoie de lumina soarelui, ci de lumina Fiului lui Dumnezeu.
Iti multumesc, Doamne, ca imi luminezi viata cu gandul ca sunt mult mai valoros pentru Tine decat vrabiile!
Autor: Stewart T. Pepper
