De dragul piperului
Pe la mijlocul secolului XVII, europenii erau innebuniti dupa mirodeniile aduse din India.
Cele mai cautate erau cuisoarele si scortisoara, dar mai ales piperul negru. Acesta din urma valora greutatea lui in aur. Este ca si cum te-ai duce la magazin si ai plati pentru 200 g piper, 200 g aur. Cam mult, nu-i asa? Dar stii de ce? Deoarece se credea ca vindeca foarte multe boli. Unii spuneau ca nu exista nici o boala pe care piperul sa nu o vindece: de la simplele raceli, la tuberculoza, la ciuma si chiar la… chelie.
Pe deasupra, piperul ascundea mirosul de putreziciune al mancarurilor stricate (gandeste-te ca pe atunci nu exista frigider).
Mirodeniile erau asa de valoroase, incat oamenii mureau pentru ele. Sau, mai bine zis, erau omorati in luptele care se dadeau intre vasele comerciale ale Angliei, Spaniei, Olandei si Portugaliei, care transportau mirodenii pe mare, venind din Orient.
Nici viata marinarilor nu era usoara. Pe vas nu exista apa de spalat, mancau doar carne de porc foarte sarata, atat de sarata incat era nevoie sa stea o ora la fiert ca sa poata fi cat de cat consumata. De asemenea, din cauza nevoii de oameni capabili oricand de lupta, erau foarte multi la bord. Stateau ingramaditi si dormeau in hamace.
Compania Indiile de Est era cea mai agresiva. Avea chiar aprobarea regelui Charles al II-lea sa scufunde alte vase. El, regele, angajase si pirati pentru acest lucru. Bineinteles, pe ascuns.
Mii de oameni au murit in „razboiul mirodeniilor”. Ma cutremur cand ma gandesc la acest lucru. Piperul era mai important decat viata unui om.
De-a lungul istoriei acestui pamant, multe razboaie au pornit de la un moft sau de la o pofta sau de la o pretentie aiurita. Oamenii se sacrifica pentru ceea ce iubesc mai mult. Unii sunt dispusi chiar sa-si dea viata pentru o placere.
Ai vreun lucru la care tii atat de mult incat ai da tot ce ai ca sa-l obtii, sau chiar ti-ai da viata pentru asa ceva? Este bine daca-ti iubesti asa de mult parintii, fratii sau familia, in general. Este tot la fel de bine daca-L iubesti pe Dumnezeu in asa masura. Dar, daca esti gata sa te sacrifici pentru ceva ce nu are valoare vesnica, atunci esti de compatimit. Gandeste bine! Domnul Hristos spune:
Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra. (Matei 6:21)
Autor: Mirela Dascalu
