Capitolul 12: Cum să învingi îndoiala
Stările de îndoială și de necredință cu privire la existența sau intervenția lui Dumnezeu pot surveni în cele mai neașteptate etape ale vieții, în momentele dificile sau pur și simplu din senin. Să exemplificăm un astfel de sentiment prin următoarele cuvinte:
"În ultimul timp am tot mai des senzația că am fost uitat de Dumnezeu sau că El nici măcar nu a existat vreodată. De fapt, ce argumente am că Dumnezeu ar interveni pentru noi sau că Biblia ar fi adevărată?
Nimic în jurul meu nu se schimbă în mai bine. Situația mea în familie este dezastruoasă, trebuind să-i suport pe ceilalți chiar și atunci când abuzează de răbdarea mea. La serviciu mă simt umilit în fiecare zi de către colegi sau șefi, ce mă tratează ca pe un obiect de care te folosești și după aceea îl arunci.
Chiar și mersul la biserică mi se pare a fi ceva fad și fără rost, o pierdere de timp, o fățărnicie publică a celor ce iau parte la așa-zisele "servicii divine". Iar când privesc în jurul meu, ce să mai spun? Atâtea lucruri rele se întâmplă încât te întrebi pe bună dreptate dacă mai există ceva bun pe pământ."
Vom trece acum la analiza celor relatate, încercând să fim cât mai obiectivi și fără a emite judecăți de condamnare sau de corectare. În vindecarea prin Cuvânt, sinceritatea este fundamentală și nu trebuie să ne cenzurăm pentru a ne filtra exprimarea trăirilor atunci când le redăm în scris.
Să facem acum un inventar al situațiilor enumerate și al trăirilor asociate. Astfel, în planul relațiilor de familie vorbim de un "abuz al răbdării", la serviciu se reacționează cu un sentiment de "umilire" față de modul de a fi tratat asemenea unui obiect. În ce privește biserica, simțământul este de "fad și fără rost", iar în final lumea în ansamblu, prin relele ce se comit, mărturisește că nu există Dumnezeu sau că în orice caz El nu intervine. În continuare am figurat diagrama de relații și concepte asociate acestor reacții.
Avem patru domenii de experiență cotidiană și un al cincilea, domeniul spiritual, în care se proiectează toate celelalte patru. Problema de fond est redată printr-un sentiment de insatisfacție trăit în viața de familie, la serviciu, în biserică și în general, în lume, care generează îndoială cu privire la existența și intervenția lui Dumnezeu în favoarea noastră.
Date fiind aceste lucruri, vom ataca problema enunțată la bază și vom încerca să remediem sindromul îndoielii tratând cauza care o generează, adică insatisfacția în viața personală, un lucru ce ne privește în cele din urmă pe fiecare dintre noi. Trebuie menționat faptul că etapa de punere a diagnosticului corect, adică de identificare a cauzelor, este fundamentală în ce privește tratarea problemelor cu care ne confruntăm. Cuvintele cheie care ne vor ajuta în situația de față sunt cele ce redau sentimentul de insatisfacție și pot fi în genul: "în zadar", "fără rost", "degeaba" etc.
Să căutăm acum în Biblie după termenul "degeaba", care mi se pare a fi mai la îndemână în tratarea rapidă a situației enunțate, iar astfel vom selecta versetele ce ni se par a fi cele mai relevante. În urma căutării acestui cuvânt, au rezultat în jur de 45 de versete, dintre care am selectat câteva care mi s-au părut a fi cele mai utile și pe care le redau mai jos:
Psalmi 39:6 "Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori, și nu știe cine le va lua."
Psalmi 69:20 "Ocara îmi rupe inima, și sunt bolnav; aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc nici unul. "
Psalmi 73:13 "Degeaba dar mi-am curățit eu inima, și mi-am spălat mâinile în nevinovăție: "
Psalmi 127:1 "Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește. "
Psalmi 127:2 : "Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu, ca să mâncați o pâine câștigată cu durere; căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn."
Isaia 49:4: "Și Eu Mă gândeam: Degeaba am muncit, în zadar și fără folos Mi-am istovit puterea. Dar dreptul Meu este la Domnul, și răsplata Mea la Dumnezeul Meu. "
1 Corinteni 15:2 "Si prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut."
Pentru a identifica un remediu rapid la problema enunțată voi alege de data aceasta versetul următor:
Isaia 49:4 "Și Eu Mă gândeam: Degeaba am muncit, în zadar și fără folos Mi-am istovit puterea. Dar dreptul Meu este la Domnul, și răsplata Mea la Dumnezeul Meu."
Acest verset este prin excelență mesianic, dar se poate aplica la orice situație similară, când după ce ai investit tot ce ai avut mai bun, rezultatele par a fi modeste sau chiar lipsesc cu desăvârșire, reacția normală fiind de insatisfacție. Dacă vom privi acum cu atenție structura versetului, vom remarca prezența cuvântului "dar", care întotdeauna marchează o schimbare a sensului cugetării sau vorbirii în cauză. Pe de o parte avem o exprimare negativă ce începe cu un cuvânt cheie pentru o situație de insatisfacție: "degeaba", iar pe de altă parte avem un enunț pozitiv ce restabilește echilibrul după cuvântul "dar" și care anulează efectele generate de prima situație.
De fapt, avem două forțe ce se opun reciproc, una având un caracter descendent, demoralizator, iar cealaltă fiind prin excelență ascendentă. După ordinea în care apar, cea ascendentă urmează celei descendente, marcând triumful exprimării pozitive. Mai jos am redat printr-o diagramă situația enunțată în acest verset:
Observăm cu ușurință din diagrama de mai sus, că deși realitatea înconjurătoare este generatoare de frustrare, și aici putem include familia, serviciul, biserica și lumea, totuși rezultanta este axată pe încrederea nestrămutată în Dumnezeu, ca realitate ultimă, aflată deasupra situațiilor cotidiene. Și astfel, în loc să se ajungă la necredință, se produce o prindere fermă de Dumnezeu, ca soluție finală și deplină a problemelor cu care ne confruntăm.
Mai mult, încrederea în dreptatea lui Dumnezeu, Care va judeca așa cum se cuvine ceea ce s-a întâmplat pe pământ, și în răsplata ce o vom primi din partea Sa, compensează pe deplin insatisfacția prezentă, cauzată de o realitate indiferentă, ba chiar ostilă.
În continuare voi reda amplificat acest verset, lucru care se poate urmări mai jos:
"Privind la cele de pe pământ, un simțământ de zădărnicie L-a cuprins pe Mesia, constatând lipsa de rezultate în ceea ce făcuse pentru ridicarea umanității. Totul părea să confirme acest lucru și nu se observa nici un rod în urma trudei Sale istovitoare, fapt care Îl determina să cadă într-o tristețe profundă.
Dar imediat, Și-a ridicat privirile către ceruri și prin credință a văzut dreapta judecată a Tatălui ceresc și răsplata finală ce va veni prin mântuirea tuturor celor credincioși, ca rod al lucrării Sale de sacrificiu dus până la extrem. Acest lucru L-a înviorat și în locul pustiului acestei lumi a văzut Edenul restaurat în mijlocul planetei Pământ și pe cei sfinți locuind în acea lume nespus mai bună."
Trecem mai departe la redarea aplicată a ceea ce am studiat:
"Când privesc la lucrurile din jurul meu, un simțământ de zădărnicie mă cuprinde fiindcă văd cum cele mai bune eforturi pe care le-am depus nu au fost urmate de rezultate pe măsură. Dimpotrivă, doar de indiferență și desconsiderare am avut parte, din partea familiei, a colegilor de serviciu, a bisericii și a lumii în general; nici un rod, ci doar amărăciune.
Însă atunci când mi-am ridicat privirile către cer, am înțeles că există o altă realitate, a lui Dumnezeu, în care toate lucrurile au un înțeles diferit, conform cu ceea ce este drept și adevărat. El cunoaște truda mea și nici un gând nu este ascuns de El. În nădejdea vieții viitoare, am înțeles că El va judeca toate aceste lucruri, va aprecia tot ce am lucrat, va da la o parte tot disprețul și toată indiferența de care am avut parte și îmi va da dreptul să mă bucur de Împărăția viitoare.
Jertfa mea neluată în seamă de ceilalți este socotită de mare preț înaintea Sa și de aceea, în locul pustiului acestei lumi voi privi și voi da atenția realităților ce vor veni, când Edenul va fi restabilit pe pământ. Având aceste gânduri, mă prind cu toată puterea de nădejdea dreptății veșnice și nici măcar o privire nu voi mai arunca spre această realitate tristă și crudă, în mijlocul căreia trăiesc în prezent, pentru a mai aștepta recunoștință sau răsplată.
Toată slava este a Domnului! Fie să vină cât mai curând Împărăția Sa!"
Acum este momentul să întocmim o rugăciune pe baza redării aplicate a versetului studiat:
"Părintele meu atotputernic,
Un simțământ de deșertăciune mă cuprinde când privesc lucrurile din jurul meu, realitatea în mijlocul căreia trăiesc. În zadar mi-am investit efortul pentru a face lucrurile să meargă așa cum trebuie în familie, la locul de muncă, în biserică și în lume. Tu, Dumnezeul meu, cunoști bine toate aceste lucruri și nimic nu Îți este ascuns din toate câte se întâmplă pe pământ.
Rezultatele nu au fost însă pe măsura efortului depus, iar în afară de nepăsare și vorbire de rău, de nimic altceva nu am avut parte. Tu știi bine acest lucru și deopotrivă cunoști toată amărăciunea sufletului meu.
Pe de altă parte, mă gândesc la dreptatea Ta finală și la lumea pe care Tu o vei întemeia pe pământ. De fapt, viața de acum este doar o trecere către cea viitoare, unde fiecare efort pe care l-am depus acum și pentru care nu am primit o răsplată în această lume, Tu ne vei dărui o parte binecuvântată de moștenire veșnică. Când îmi ridic privirile către cer, văd scaunul Tău de domnie și am percepția unei realități superioare, în care Tu ne aștepți, după ce vom trece cu bine testul vieții de acum.
De aceea, Te rog să îmi dăruiești putere pentru a nu mai da niciodată atenție lucrurilor rele din această lume și să privesc spre răsplătirea finală, când Tu ne vei primi în slavă.
Cu toată nădejdea mă prind de această viziune cerească. Să vină Împărăția Ta cât mai curând!
A Ta să fie slava și mărirea pentru veșnicie! Amin."
Pe baza a tot ce am menționat vom întocmi un plan de acțiune destinat înlăturării sindromului de îndoială:
"De acum înainte nu am să mai dau atenție modului în care ceilalți (și aici includ familia, colegii de la locul de muncă, biserica și toate persoanele cu care am de-a face) apreciază sau nu ceea ce realizez în această viață. Fără resentimente sau păreri de rău, îmi voi împlini datoria din principiu, însă mă voi gândi de fiecare dată că Dumnezeu mă vede, apreciază efortul depus și îmi va răsplăti la judecata finală.
De fiecare dată mă voi gândi că El este de față, mă întărește și mă aprobă în ceea ce fac, mă înviorează prin puterea Sa, iar în final mă va primi în slavă. Voi lăsa ca această cugetare să mă cuprindă de-a lungul întregii zile și în cursul experiențelor prin care voi trece, până când va deveni un lucru normal să privesc cu speranță doar către lumea viitoare.
Las deoparte orice alte așteptări de răsplătire pământească și fără murmur sau păreri de rău, mă voi ancora cu nădejde în făgăduințele vieții ce va veni, așteptând cu nerăbdare împlinirea deplină a cuvintelor lui Dumnezeu.
Fie ca acel timp să vină cât mai repede, iar până atunci voi crește tot mai mult în a percepe lucrurile acestei lumi prin prisma venirii Împărăției slavei, când orice lucru bun făcut pe pământ, va fi răsplătit de mii de ori mai mult."
Urmează să reformulăm viziunea de la început, având la bază această perspectivă pozitivă, dătătoare de viață, vindecare și speranță:
"Cu cât trece timpul, cu atât sunt tot mai conștient de existența lui Dumnezeu și de prezența Sa împreună cu mine. Am o tot mai puternică credință în faptul că Dumnezeu intervine pentru noi și că Biblia este adevărată în tot ce afirmă.
Încep să observ cum lucrurile încep să evolueze deja într-o direcție pozitivă și de aceea, nu mă mai deranjează să-i suport pe ceilalți membri ai familiei. Nici la locul de muncă nu mai sunt afectat atunci când nu este apreciată munca mea așa cum m-aș fi așteptat. Știu bine că Dumnezeu cunoaște răbdarea de care dau dovadă în familie și de calitatea activității mele profesionale.
Frecventarea serviciilor divine nu mai constituie o problemă, fiindcă am învățat să discern elementul spiritual și să nu mă mai bazez pe ceea ce este exterior în materie de religie. Fiind susținut de relația personală pe care o am cu Dumnezeu, nu mai simt nevoia să condiționez evlavia mea de modul în care reacționează cei din jurul meu în raport cu idealurile sfinte.
Iar când privesc în jurul meu, văd doar îndelunga răbdare a lui Dumnezeu în așteptarea pocăinței și întoarcerii a celor ce nu înțeleg că făcând răul comit cea mai mare nedreptate chiar împotriva propriilor lor suflete, despărțindu-se de harul lui Dumnezeu și de făgăduințele sigure ale intrării în Împărăția veșnică."
Să întocmim acum un exemplu de jurnalizare a experienței schimbării interioare așa cum am prezentat-o până în clipa de față:
"20.02.2008: Mă surprind uneori că gândurile încep să-mi urmeze vechiul obicei al îndoielii. În astfel de momente, tensiunea devine maximă atunci când încerc să văd partea pozitivă a lucrurilor.
Însă de îndată ce realizez faptul că Isus Hristos S-a confruntat cu astfel de situații și nu a dat înapoi, o dorință fermă începe să se manifeste în sufletul meu, prin alungarea a tot ce este rău și prin aducerea în prim plan a imaginii Împărăției viitoare."
Astfel de consemnări sunt utile ori de câte ori simțim nevoia să ne evaluăm experiența pe care am parcurs-o în aplicarea planului de acțiune mai sus menționat. Aceste lucruri fiind zise, urez succes tuturor celor ce vor trece la schimbarea atitudinii negative pentru a putea avea percepția realităților viitoare, astfel încât să fie depășit sindromul îndoielii și al necredinței cu privire la tot ceea ce face Dumnezeu pentru noi.
