Bunica rasplatita pentru bunatate
„Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.” (Rom. 5,8)
Bunica mea obisnuia sa ajute intotdeauna pe cineva. A facut multe lucruri bune, desi a ramas aproape oarba de tanara. In satul ei din preriile canadiene, cu aproape un secol in urma, era cunoscuta ca „asistenta medicala” a satului. Odata a ingrijit cateva zile un baietel foarte bolnav, despre care se credea ca va muri. I-a aplicat tratamente cu apa calda si rece si alte remedii, pana cand copilul a inceput sa-si revina. Membrii familiei, recunoscatori, i-au atribuit bunicii meritul de a-i fi salvat viata baiatului lor.
Dupa 30 sau 40 de ani, bunica si bunicul s-au retras de la ferma din prerie si s-au mutat la White Rock, B.C., langa Vancouver. Un chirurg oftalmolog a auzit despre bunica si a operat-o gratuit, redandu-i in mare masura vederea. Imi aduc aminte, de cand aveam 12 ani, cat entuziasm a fost la o reuniune de familie pentru ca bunica putea iarasi sa vada. In urma operatiei, ea i-a vazut pentru prima data pe multi dintre cei 11 copii ai sai, acum oameni mari, deoarece ii nascuse dupa ce orbise. Chirurgul oftalmolog era baiatul a carui viata o salvase ea cu atatia ani in urma.
Dar, inainte sa aplaudam compasiunea bunicii, sa spun restul istorisirii. Bunica avea asa de mult timp pentru altii pentru ca, in majoritatea timpului, o tinea acasa pe fiica ei cea mai mare, nelasand-o sa mearga la scoala; in fond, bunica se folosise de ea ca de o sluga neplatita pentru a tine gospodaria, a sta in casa si a-i creste pe cei zece copii mai mici.
Nu-i asa ca majoritatea dintre doi avem cel putin doua fatete in caracterul nostru? Eu Il iubesc pe Domnul Isus, dar ma alatur apostolului Pavel, intrebandu-ma de ce uneori fac ceea ce nu vreau sa fac (Rom. 7,15). Bunica uneori ii trata gresit pe cei dragi. Dar, in acelasi timp, viata ei demonstra compasiune, din dorinta de a-I sluji lui Dumnezeu.
Cand imi dau seama de realitatea propriei laturi negative, este incurajator sa imi aduc aminte ca Tatal nostru din cer, plin de indurare, S-a ingrijit chiar si de bunica mea tafnoasa, aducandu-i usurare la batranete, prin acel baiat pe care ea il ajutase cu asa mult timp inainte.
Adevarata masura a caracterului nu consta in felul cum ii tratezi pe straini, ci in felul cum ii tratezi pe membrii familiei tale. Exista vreo schimbare [sau mai multe] pe care trebuie sa o [le] faci in viata ta?
Leonard Br
