Majoritatea oamenilor au impresia ca stiu ce inseamna familia. Familia este ceva ce pare sa se deschida direct din ordinea naturii, ceea ce ii confera caracterul unui dat universal, cel putin in forma sa elementara, de tip conjugal, definita prin unirea recunoscuta din punct de vedere social, dintre un barbat si o femeie care traiesc impreuna cu copiii lor. Este adevarat, din acest punct de vedere, ca aceasta forma se intalneste atat la popoarele cele mai dezvoltate, cat si la cele primitive (cum ar fi celebrul exemplu al populatiei vedda din Ceylon, ai carei membri traiesc practic goi in adaposturi sapate in stanca, dar fiecare familie elementara, departe de a se amesteca cu celelalte, se limiteaza, deopotriva, la spatiul care ii revine).
Celula conjugala elementara este unitatea de baza atat a familiilor conjugale poligame, in cazul carora mai multe unitati de acelasi fel au unul si acelasi partener, cat si a familiilor asa-zis ramificate, care se intalnesc in numeroase parti ale lumii si pe care societatile occidentale le-au cunoscut sub forme si denumiri diverse. In cazul acestora, regula impune coexistenta sub acelasi acoperis si aceeasi autoritate a multiple celule conjugale inrudite, repartizate pe mai multe generatii si dupa mai multe linii colaterale, prin raportarea la un stramos comun.
Este insa interesant de constatat ca, desi vitala, esentiala si aparent universala, institutia familiala nu beneficiaza, ca de altfel nici casatoria, de o definitie riguroasa. Dictionarul Littré da cel putin sase definitii diferite ale familiei; definitia principala consta in opozitia stabilita intre familie si casa, prin aceea ca familia inseamna „ansamblul de indivizi de acelasi sange care traiesc impreuna”, iar casa reprezinta succesiunea si transmiterea in timp. Astfel, pentru dictionarul Littré, locuinta comuna si legaturile de sange sunt principalele criterii care definesc familia.
In Encyclopaedia Britanica, familia este caracterizata prin locuinta comuna, cooperare economica si reproducerea prin adultii de sex opus, dintre care cel putin doi intretin relatii sexuale admise social. Familia reuseste sa satisfaca astfel nevoile esentiale: sexualitatea, procrearea, supravietuire economica, identificare personala si colectiva, cresterea si educarea descendentilor.
Pentru K. Gough, familia este „un cuplu casatorit sau orice alt grup de adulti inruditi care coopereaza atat economic, cat si in cresterea copiilor si care impart o rezidenta comuna” (1975: 52). Aceasta institutie specific umana reclama – in conceptia autorului, care ignora originea edenica a familiei – pornind de la o baza biologica particulara (faptul ca estrul revine lunar si ca femeile sunt constant receptive la acesta), un anumit numar de conditii prealabile esentiale pentru a putea functiona: prezenta continua a unui mascul, interzicerea incestului, care aduce in relatia dintre grupuri si in casnicie o diviziune a sarcinilor intre sexe, recunoasterea relatiei de paternitate legala, oricare ar fi realitatea legaturii biologice care uneste sotul – barbatul din cadrul familiei – cu copiii sotiei sale.
Insistand asupra conditiilor sale de emergenta – recunoasterea sociala necesara unirii a doi parteneri sexuali, procreatori si care coopereaza economic, locuinta comuna, legaturile de sange sau transmiterea in timp, devine vizibila conturarea unui model care tinde sa precizeze la ce serveste familia, celula de baza a oricarei societati, fara insa a putea furniza o definitie universal corecta, care sa nu fie deloc tautologica: familia serveste la nasterea de copii in virtutea reproducerii societatii, iar organizarea sociala impune obligativitatea schimbului si deci constituirea de familii, care nu s-ar putea perpetua fara aceasta obligativitate.
Daca familia conjugala este practic universala, ea reprezinta, dupa cum afirma C. Lévi-Strauss, mai degraba „un echilibru instabil intre extreme decat rezultatul unei nevoi permanente si constante exprimand exigentele cele mai profunde ale naturii umane” (1956). Ea poate lua cateodata forme neobisnuite, care se opun diverselor definitii propuse: legaturile libere ale nayarilor, unde femeile intretin relatii sexuale, cel mai adesea pasagere, cu barbati alesi de ele si care nu au nici un fel de drept asupra progeniturilor lor, chiar daca exista o casatorie rituala si fictiva care uneste mai degraba doua grupuri cu ascendenta liniara decat doi indivizi; casatoriile asa-zise „intre femei”, care nu implica relatii homosexuale, ci in care o femeie, de obicei sterila sau la varsta menopauzei (la nueri), sau o comercianta bogata (la yoruba), detine un statut masculin si ocupa in cadrul familiei o functie economica si autoritara fata de sotiile fecundate de catre barbatii din anturajul lor; „casatoriile-fantoma”, unde un barbat este reprezentantul unui defunct pe langa o sotie, familia astfel constituita fiind administrata in numele defunctului, iar genealogia copiilor fiind stabilita prin raportarea la acesta etc. Sub aspect crestin, toate aceste forme, sunt alterari ale modelului divin initial.
Daca unirea conjugala stabilita si recunoscuta dintre un barbat si o femeie nu exista pretutindeni in forma generala cunoscuta de noi, aceasta s-ar intampla din cauza ca nu avem de-a face cu o nevoie naturala, spun analistii necrestini. Sau ne aflam in fata aceleasi pervertiri produsa de pacat si in alte sfere ale vietii umane. Ca urmare nu este de mirare ca analistii ajung la concluzii cu totul surprinzatoare: nimic nu este fondat biologic in aceasta institutie, nici chiar raportul mama – copii (nu peste tot mama biologica este cea care isi alapteaza si isi creste copiii). Sexul, identitatea partenerilor, paternitatea fiziologica nu sunt exigente absolute. Ceea ce conteaza este legalitatea, adica nu o caracteristica naturala, ci una eminamente sociala.
Nu exista nici o societate lipsita de o institutie care sa raspunda mai mult sau mai putin acestor exigente, indeplinind aceleasi functii, dar se pune intrebarea de ce societatile actuale sau trecute au resimtit necesitatea crearii acestei institutii artificiale si care sunt constrangerile suficient de puternice care fac sa existe in organizarea familiilor din intreaga lume, dincolo de variantele mentionate mai sus, un anumit aer comun, am spune noi.
In afara de legalitate, elementul comun ce impune peste tot o forma stabila si reglementata a raporturilor sexuale este prestarea de servicii reciproce intre soti, dupa repartizarea sarcinilor intre sexe care nu mai este fondata pe imperative fiziologice. Fiind vazuta ca arbitrara, ea face ca cele doua sexe sa fie dependente unul de celalalt si deci contribuie la stabilirea unei relatii durabile intre indivizi. In aceasta apreciere, antropologii se apropie cel mai mult de pozitia biblica; datorita efectelor centrifuge ale pacatului Dumnezeu, a sadit in om dorinta, pentru a asigura supravietuirea cuplului. Contractului de intretinere i se asociaza regularizarea prestatiilor sexuale, familia intemeiata pe casatorie fiind locul privilegiat al reproducerii, fara sa existe insa o legatura necesara, in mod logic, intre aceste doua ordini de fapte: intretinerea reciproca, gratificarea sexuala si reproducerea.
Contracte de acest tip ar fi putut fi incheiate intre consangvini, omenirea fiind in acest caz populata de grupari inchise, ostile una alteia si recurgand la forta pentru a-si procura parteneri, daca acestia le-ar fi lipsit la un moment dat. Aceasta constatare, care tine de variabilele demografice, arata ca nici o forma stabila de societate n-ar fi fost posibila pe asemenea baze. Societatea a trebuit sa se construiasca opunandu-se consangvinitatii.
Dintr-o perspectiva evolutionista, necrestina, omul si-a inventat structura raporturilor matrimoniale, deoarece toate se supuneau legii posibilitatilor limitate: o reglementare a raporturilor sexuale; recunoasterea unui principiu de filiatie clasificand indivizii grupului in apti si inapti pentru casatorie; punerea la punct a principiilor de alianta fondate pe interzicerea incestului; in sfarsit, in scopul stabilizarii raporturilor dintre indivizi, diviziunea sexuala a sarcinilor intervine pentru a-i face dependenti unul de celalalt in interiorul grupului, in virtutea respectivelor incapacitati, determinate in mod artificial. Rezulta ca in orice societate contractul de alianta intre grupuri consagvine guvernate de o regula de filiatie este fundamentul minim al unei societati stabile; casatoria este instrumentul acestui contract, iar femeile reprezinta elementul reproducator. Familia presupune cooperarea intre grupuri distincte de consagvinitate pentru a se putea perpetua generatie dupa generatie: din doua familii rezulta o a treia. Familia permite societatii sa existe pe baze relativ pasnice, sa functioneze, sa se reproduca. Ea face aceasta implicit, deoarece prin insasi existenta ei, si regasim aici tautologia de pornire, familia este o simpla reactie, concreta, elementara, la nevoile societatii. Retineti ca acest model ignora originea divina a familiei.
Modele antice ale casatoriei
Cand se indreapta spre Biblie pentru a examina invataturile ei despre casatorie, cititorul serios se va lovi imediat de problema interpretarii. In Biblie se gasesc anumite comportamente si obiceiuri care nu se mai practica astazi, cum ar fi legile levitice ale leviratului prin care unui om i se cerea sa se casatoreasca cu vaduva fratelui sau si sa aiba copii cu ea pentru a perpetua numele fratelui sau si drepturile de proprietate (Deut. 25,5-10). De asemenea, se gasesc exemple de poligamie si concubinaj (1 Sam. 25,39-44; 2 Sam. 5,13; 1 Regi 11,1-3) precum si obiceiul de a avea copii printr-o servitoare (Gen. 16).
Pe de alta parte, obiceiul logodnei (Matei 1,18-25) nu se mai practica astazi ca in vechime, iar parintii nu mai decid cu cine sa se casatoreasca copiii lor (Gen 34,9; Deut 7,3; 1Cor 7,36-38). In plus, unele obiceiuri de astazi nu se gasesc in Biblie, cum ar fi „cuplarea” sau casatoria de proba, (obicei american cu indicii evident pagane) sau certificatul de casatorie oferit de stat.
Exemplul lui David si al lui Solomon ridica probleme serioase daca incercam sa calcam pe urmele lor. Anumite reglementari din Scriptura, de exemplu casatoria levitica, vor crea de asemenea dificultati, daca sunt aplicate in mod literal astazi. De aceea, interpretarea Bibliei trebuie sa separe principiile biblice permanente ale casatoriei de practicile culturale vremelnice.
Situatia moderna a familiei
Cheltuielile pentru inarmare ale lumii intregi pe durata a numai cateva saptamani ar fi suficiente pentru a rezolva definitiv problema nutritiei si a unei asistente medicale adecvate pentru intreaga lume a treia. Un alt simptom al egoismului in lumea noastra moderna sunt copiii abandonati. In cel mai rau caz ei vagabondeaza pe strazi sau in subsoluri si canale insalubre, se drogheaza si traiesc in promiscuitate si lipsuri, bucurandu-se in cel mai bun caz de ingrijire in colectivitati, dar fiind privati pentru totdeauna de afectiunea parinteasca, ceea ce ii face sa ramana cu sechele pentru intreaga viata si sa devina la randul lor surse de violenta si abuz. 25% dintre copiii americani sunt nascuti in familii destramate. Rata divortului tinde sa depaseasca 50%. Expresia „desfranata” retinuta in dreptul Babilonului modern sau spiritual nu este doar una simbolica, ci poate sa aiba si un sens cat se poate de literal, dezvaluind realitatea adulterului, patimilor nestavilite, tulburarilor de orientare sexuala, promiscuitate si imoralitate.
In 1994 au fost inregistrate in Statele Unite 1 milion de cazuri de abuz si neglijenta fata de copii, ceea ce insemna o crestere cu 27% fata de 1990. In acelasi an s-au inregistrat 1300 decese printre copiii abuzati. Copiii proveniti din familii destramate au 60% sanse sa traiasca aceeasi experienta in existenta lor maritala. Din nefericire, rata divortului creste si in randul familiilor crestine.
Sanatatea femeii
Femeile sunt victime predilecte ale egoismului. Aproape o jumatate de milion de femei mor anual prin afectiuni legate de sarcina si nastere, 90% dintre ele in tarile din lumea a treia sau in curs de dezvoltare, in mare masura datorita neglijentei. Aceasta inseamna cca. 1 deces pe minut. Prapastia dintre natiunile bogate si sarace se reflecta si in aceasta situatie, astfel incat la 100.000 de nasteri in Africa mor 600 de mame, in Asia 400, in America Latina 300 iar in Europa occidentala si America de Nord doar 10. In timp ce perspectiva decesului matern este 1/20 in Africa, in Statele Unite este 1/6336.
Aceasta prapastie se datoreaza carentelor de asistenta medicala, neglijarii aspectelor legate de ingrijirea mamei si copilului, casatoriilor premature, saraciei, lipsei educatiei si analfabetismului, muncii grele si carentelor alimentare. In timp ce in societatile moderne femeile aloca 14% din existenta lor cresterii copiilor, in lumea a treia acestea isi petrec 50% din viata pentru reproducere si ingrijirea copiilor. Multiparele din lumea a treia sufera in mod cronic si constant de carente multiple si imbatranire precoce. Pentru fiecare deces matern exista inca 15 mame aflate intr-o stare de suferinta cronica. Cca. o jumatate din decesele materne s-ar datora dupa unele studii avorturilor septice aplicate unor sarcini nedorite.
Violenta familiala este frecventa. Unul din domeniile de maxima vulnerabilitate a femeii este riscul violului. 25% din femeile americane si 33% dintre fetite risca un viol si respectiv un abuz sexual de catre un adult. Alte studii arata ca intre 40 si 50% dintre femei au fost implicate in situatii de hartuire sexuala.
Anual sunt batute de catre sotii lor cca. 2 milioane de sotii, in medie 1 la fiecare 16 secunde numai in Statele Unite. Dintre acestea, 1500 sunt ucise in bataie. In raportul anual asupra starii de sanatate se constata ca violenta domestica este principala cauza de traumatism a femeilor intre 15 si 44 ani. Situatia prezentata mai sus este doar o vaga descriere a cantitatii de suferinta existenta in lumea noastra. Din aceasta perspectiva intelegem mai bine determinatia apelului lui Dumnezeu transmis prin intermediul celui de-al doilea inger: "Iesiti din mijlocul ei poporul Meu…". Apoc. 18,4
SIDA este o alta plaga moderna ce s-a abatut asupra omenirii. Cca. 10% dintre seropozitivi sunt copii sub varsta de 5 ani. Aceasta afectiune are deja caracteristicile unei pandemii. Se apreciaza ca aproximativ 3 milioane de femei au murit in ultima decada a secolului XX in tarile din Africa Centrala si de Est. Ca urmare a acestui fapt, aproximatiuv 5 – 6 milioane de copii au ramas orfani.
Astazi, casatoria se afla pe nisipuri miscatoare. Cu cativa ani in urma, Alvin Toffler a declarat urmatoarele: „Deoarece casatoria conventionala se dovedeste a fi tot mai incapabila de a rezista in timp, putem sa anticipam acceptarea publica a casatoriilor temporale. In locul casatoriei „pana cand moartea ne va desparti”, cuplurile vor intra in casatorie recunoscand de la inceput faptul ca relatia este foarte probabil doar „pe termen scurt”. Astazi putem vedea aceasta predictie implinita pe deplin. Prin urmare, astazi este nevoie mai mult ca oricand inainte de principiile permanente ale Bibliei in legatura cu casatoria.
Material preluat de la Intercer : http://www.intercer.net
