• Sarbatoarea diferentelor
Un renumit specialist in domeniu a spus odata: “O casnicie sanatoasa este ca amestecul a doua culturi straine.” Felul in care ne raportam la diferentele dintre noi, va determina in mare parte calitatea relatiei noastre in casnicie. Experiente de multe ori dureroase ne-au trezit la realitatea marimii acestor diferente ivite din cauza temperamentelor diferite, a preferintelor si experientelor anterioare diferite. Karen admira cat de bine organizat si determinat este Ron in atingerea tintelor puse. Ea nu stia, insa, cat de mult ar fi vrut el sa o vada si pe ea la fel de bine organizata si cat de nenorocita s-ar fi simtit ea cand ar fi vazut ca in ciuda eforturilor depuse, niciodata aceasta munca de “organizare” nu s-ar fi sfarsit.
Ron, in schimb, era atras de aparitia personala a lui Karen si de spontaneitatea ei. El nu stia, insa, cat timp ii trebuia ei in fiecare zi, ca sa arate asa de bine si era mereu frustrat de faptul ca trebuia sa traiasca cu cineva care este tot timpul “pierduta,” care nu planifica nimic, ci pentru care fiecare noua ziua este o noua aventura care se deschide precum o noua pagina a unei carti.
Am invatat insa pe parcurs (gen: un pas inainte, doi pasi inapoi) sa ne acceptam unul pe celalalt cu diferente cu tot si sa ne respectam unul pe celalalt in ciuda acestor diferente. Acum ne oprim din cand in cand pentru a sarbatori harul lui Dumnezeu prin care, sot si sotie, suntem impreuna mostenitori ai imparatiei Lui (1 Petru 3,7). Aceasta ne-a ajutat sa crestem impreuna pana la inaltimea la care, de fapt putem sa ne bucuram de unicitatea persoanei de care ne-am legat viata. Ar fi cam mult sa zicem ca nu mai exista momente in care am dori sa-l schimbam pe celalalt. Putem afirma, insa, cu bucurie ca de mult timp deja, am ales calea ce duce spre sarbatorirea diferentelor dintre noi, in loc sa incercam a forta pe celalalt in calapodul nostru.
• Am devenit una
Cele mai multe cupluri trec, in decursul timpului prin cel putin patru faze. Conform specialistilor in domeniu, aceste faze sunt: idealism romantic, asteptari neimplinite, redescoperire a puterilor personale si de cuplu, si in sfarsit, confort si implinire in viata de familie. "Am devenit una" este parte din aceasta calatorie peste ani. Pentru noi personal, este dificil sa spunem cu precizie cand s-a intamplat aceasta. Dar s-a intamplat!
Intr-o zi ne-am trezit privind in urma – constienti fiind ca in decursul acestei "calatorii," candva, undeva, amandoi am avut momente in care ne-am reconsacrat viata unul celuilalt, momente in care am decis ca ne vom lupta pentru aceasta casatorie. A fost un moment mai putin solemn decat cel in care stateam in fata altarului si ne spuneam vorbe frumoase si promisiuni pe veci (moment, care de fapt, s-ar potrivi mai mult ingerilor decat muritorilor). A fost o zi pe care acum o identificam ca fiind ziua in care am descoperit usa care da in camera opusa deziluziilor – o usa care ne-a deschis calea descoperirii reciproce ca persoane valoroase in relatia sot-sotie.
Un consilier marital descrie astfel acest moment de intoarcere intervenit in viata a doi profesionisti de cariera. Amandoi erau dedicati in totalitate muncii pe care o faceau, lucrau din greu si aveau succes in cariera lor profesionala. Aveau putin timp pentru biserica sau Dumnezeu, desi se considerau crestini. Aveau si faceau multe lucruri impreuna – dar nu ajunsesera inca sa inteleaga deosebirea dintre a avea, a face si a fi intr-adevar impreuna.
Criza a izbucnit in momentul in care seful sotiei a anuntat-o ca birourile centrale ale companiei la care lucra ea se muta intr-un oras la mare distanta. Ea trebuia sa se mute in acel oras daca dorea sa-si pastreze locul in conducerea firmei. Presupunand ca sotul este gata sa se mute, desi aceasta insemna sa-si schimbe locul de munca, sotia a venit acasa cu aceasta stire.
Raspunsul lui insa a fost devastator. "Cand m-am casatorit cu tine, nici prin ruptul capului nu-mi trecea sa promit renuntarea la cariera mea," a spus el foarte hotarat. "Ar insemna sa renunt la intreaga mea viata, la tot ce am realizat prin munca grea toti acesti ani!"
Parca vrand sa complice lucrurile, un test de rutina a confirmat ceeace nu doreau sa auda: ca sotia este gravida. Total nepregatit pentru a deveni tata, sotul a sugerat un avort – un al doilea raspuns devastator.
A urmat o perioada nelinistita de cautari si rugaciune pentru amandoi. Dupa ce au hotarat sa-si predea viata in mana lui Dumnezeu, si au trecut peste aceasta criza in viata lor, sotul a recunoscut: "Am vrut cele mai bune lucruri posibile, toate avantajele vietii de casnicie, fara a dori sa fim intr-adevar impreuna. Acum nu mai cred ca in casnicie exista ‘eu si tu,’ trebuie sa existe ‘noi.’ Nu stiu cum vom face, pe ce cale vom merge de acum inainte, dar sunt gata sa incep a invata… Am dorit casnicia doar atata timp cat a fost buna pentru amandoi. Acum nu mai cred ca acesta inseamna daruire. Vreau sa-mi daruiesc viata mea de acum inainte tie. Vreau sa stii ca voi fi alaturi de tine indiferent de ce vom hotari sa facem. Vrei si tu sa fim intr-adevar casatoriti? Adica tu si cu mine – impreuna!" Sotia a raspuns cu lacrimi in ochi si cu imbratisari. Si astfel a inceput o noua viata pentru ei – impreuna.
• Interdependenta
Cresterea in casnicie presupune de asemenea si intelegerea interdependentei dintre sot si sotie. Notiunea de interdependenta inseamna pastrarea unicitatii, a caracteristicilor individuale si de personalitate ale ambilor parteneri in casatorie, dar totodata inseamna a recunoaste si faptul ca fiecare dintre ei are nevoie de celalalt, si este, in acelasi timp si adevaratul ajutor randuit de Dumnezeu pentru celalalt. Pasajul biblic care exprima cel mai clar acest principiu al interdependentei in casnicie se afla in 1 Corinteni 7:3-5, unde apostolul Pavel contrazice conceptia traditionala conform careia barbatul este posesorul sotiei o poate domina – oferind in schimb modelul apartenentei si dependentei reciproce. “Barbatul sa-si implineasca fata de nevasta datoria de sot; si tot asa sa faca si nevasta fata de barbat. Nevasta nu este stapana pe trupul ei, ci barbatul. Tot astfel, nici barbatul nu este stapan peste trupul lui, ci nevasta. Sa nu va lipsiti unul pe altul de datoria de soti, decat doar prin buna invoiala, pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea; apoi sa va impreunati iarasi, ca sa nu va ispiteasca Satana, din pricina nestapanirii voastre” (Biblia Cornilescu). Acest pasaj biblic aseaza deci conceptul de reciprocitate in chiar centrul casniciei, oferind primul model de camin crestin. Ideea este atat de universala, incat apostolul chiar extinde acest principiu asupra tuturor relatiilor unui crestin prin cele scrise in Filipeni 2:4, unde ne indeamna sa ne gandim atat la nevoile noastre cat si la nevoile celor din jurul nostru: “Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora.”
Interdependenta apare la iveala cel mai clar in vremuri de criza. Imi amintesc de exemplu de situatia in care o cunostinta a noastra, in urma unei mamograme a fost sfatuita sa faca o biopsie. Pentru ca se temea ca va primi confirmarea unei tumori cancerigene, a rugat medicul sa sune pe sotul ei in momentul in care rezultatele vor fi gata. Cand rezultatul devastator a sosit, sotul a intarziat comunicarea vestii ingrozitoare pana la terminarea unei intalniri importante. Cand in sfarsit au ramas singuri, a imbratisat-o si i-a spus: “M-a sunat doctorul. Va trebui sa facem o operatie.” (Notati pluralul, mai putin frapant in limba romana).
Faptul ca sotul a spus “noi” in loc de “tu” ne spune foarte multe despre interdependenta celor doi. S-au imbratisat si au lacrimat amandoi minute in sir. “Draga mea,” a spus el cu duiosie, “simt o dragoste pentru tine, cum n-am simtit niciodata in viata mea.” Dupa operatia de mastectomie sotul dormea langa patul ei, o ajuta sa se scoale si sa se urce din nou in pat, indeplinea micile ei dorinte, facea curatenie cand efectul secundar al medicamentelor administrate pentru chemoterapie producea voma… “Ne-am simtit din nou foarte aproape unul de celalalt,” a spus ea mai tarziu. “Timp de vreo doua luni parca nu ne venea sa ne despartim, ne imbratisam tot timpul. Sotul meu mi-a spus: ‘Probabil niciodata nu vei intelege cat de mult te iubesc si cat de curajoasa cred ca esti.’ Aceasta mi-a dat atata putere.”
Cand trupul sotiei se imbolnaveste, este bolnav si trupul sotului. Ei sunt in singur trup! Daca trupul sotului este atacat de boala, la fel este si trupul sotiei atacat. E simplu, nu? Ei sunt intr-adevar un singur trup. Noi apartinem unul celuilalt, la fel cum apartinem si Domnului. Este deosebit de important pentru partenerul de casnicie sa stie ca poate conta pe tine in ceasul negru al bolii si suferintei.
• Folosirea corecta a puterii de influenta
Pe cand Ron era inca un baietel, tatal lui a facut un balansoar pentru terenul de joaca de la scoala. Copiii de abia asteptau sa sune clopotelul care anunta pauza dintre ore. Era atat de distractiv, toti erau asa de fericiti – pana in momentul in care baietii mai mari (si mai grei) au inceput sa se urce si ei pe balansoar si ii speriau pe cei mai mici (si cu kilograme mai putine) ca ii vor dobora de pe balansoar, sau pur si simplu ii tineau in aer… Din acel moment balansoarul nu mai era distractiv de loc.
“Preluarea puterii prin forta” este o metoda a omului cazut in pacat. Isus stia deja despre aceasta in drumul Sau spre Ierusalim impreuna cu ucenicii Sai, spre sfarsitul misiunii sale pe Pamant. Ucenicii vorbeau despre posibilitatea ca Isus sa preia conducerea natiunii. Dar conform radicalelor principii ale Imparatiei lui Dumnezeu, persoanele care au putere sunt chemate nu sa domneasca, ci sa serveasca, sa se sacrifice pe sine, urmand exemplul lui Hristos insusi. Puterea in casnicia crestina are menirea de a crea intelepciunea si energia necesara pentru a auzi si intelege nevoile celuilalt si de a cauta solutii ca raspuns la aceste nevoi si dorinte. In nici un caz puterea nu trebuie folosita pentru inlocuirea reciprocitatii sau pentru satisfacerea unor dorinte egoiste.
In mod practic, puterea de a influenta, daca este folosita in mod corect, ajuta mult in casnicie. Temperamentul si experienta de viata a lui Karen o facea sa se simta nepregatita si slaba in anumite domenii, fara a sti ca are in schimb puteri si capacitati in alte domenii. Ea este adesea impresionata de influenta pozitiva si puterea de incurajare a lui Ron si considera ca increderea lui in ea se datoreaza curajului ei de a incerca lucruri noi, si pasiunii ei de a-si dezvolta talentele pe care le are. In schimb, atitudinea lui Karen de acceptare neconditionata, la ajutat mult pe Ron sa fie mult mai deschis, mai sensibil, mai delicat, mai pregatit pentru adancirea adevaratei prietenii dintre ei.
• Shalom (Pace)
In ciuda incurajarii pe care ne-o da cresterea pe care o vedem zi dupa zi in casnicia noastra, trebuie sa va spunem, ca a vorbi despre reciprocitate in casnicie numai in sfera umana inseamna a ne intoarce la un vis tot atat de imposibil ca si povestile din copilarie cu care am pornit in aceasta calatorie impreuna prin viata. La nunta din Cana (evanghelia dupa Ioan, capitolul 2) mama lui Isus a recapitulat de fapt foarte clar slabiciunile relatiilor umane cand a spus: “Nu mai au vin.” Vestea buna este ca noi L-am intalnit pe Cel care este capabil de a transforma apa pe care o aducem in casnicia noastra in elixirul divin cu gust perfect, bautura din care insa nu pot gusta cei care nu beau din apa vietii.
Pavel ne scrie despre acelasi lucru in Efeseni capitolul 2. In Hristos, barierele care ne despart sunt distruse ii peretii despartitori se prabusesc. Noi suntem uniti intr-un singur trup – trupul Lui – iar crucea este locul devenit izvorul pacii noastre. Avand pace in Sine, Isus daruieste pace intregii lumi, prietenilor, partenerilor de casatorie, familiilor.
Reciprocitatea reverbereaza pe tot cuprinsul Cantarii lui Solomon, acea carte speciala a canonului Biblic care vorbeste in modul cel mai direct despre intimitatea relatiilor de casnicie. Perechea descrisa in Cantarea Cantarilor are chiar nume aproape indentic, ambele nume fiind in limba ebraica cate un derivat al cuvantului “Shalom,” in romaneste “pace” (Cantarea Cantarilor, 6:13 si respectiv 3:11).
Cei doi renunta la tendinta pacatoasa de a controla pe celalalt. In mod repetat, cei doi se invita unul pe celalalt, recunoscand in acelasi timp personalitatea si libertatea de alegere a celuilalt. El o invita pe ea la o plimbare prin primavara (2:10-13), ea il invita pe el sa petreaca timp cu ea (versetul 17). El o invita, “Vino cu mine din Liban” (4:8); ea il invita sa intre in “gradina” ei, care va deveni gradina lui (versetul 16).
Aceste versuri, care de-a lungul secolelor au inspirat diferite formule folosite de miri pentru exprimarea promisiunilor de loialitate, sunt in acelasi timp versuri care profetizeaza actiunea lui Hristos prin care va restaura sfintenia si frumusetea originala a casniciei, versuri-cantec pe care sot-sotie le pot canta impreuna chiar acum, ca promisiune a dragostei si respectului reciproc: “iubitul meu este al meu si eu sunt a lui” (2:16). “Eu sunt al iubitei mele si ea este a mea” (6:3).
Material preluat de la Intercer : http://www.intercer.net
