Natura conflictului marital
Un barbat si o femeie sunt atrasi unul fata de altul fiindca fiecare dintre ei spera ca aceasta relatie le va produce satisfactie pentru diferitele lor trebuinte fundamentale. Fiecare din ei aduce un model de personalitate individuala si fiecare dintre ei are anumite asteptari si trebuinte pe care le aduce in familie. Aceste trebuinte vor trebui sa primeasca cel putin o cantitate minima de satisfactii, pentru ca persoana sa sustina aceasta relatie, sa faca din caminul sau un loc fericit si sa fie capabila sa creasca si sa dezvolte copiii care vor apartine familiei. O casatorie sau o familie fericita este aceea care furnizeaza un grad relativ ridicat de satisfactie reciproca a trebuintelor fundamentale.
In aceeasi masura, o casatorie sau un camin nefericit are parte de un grad inalt de frustrare a trebuintelor fundamentale reciproce. Daca o relatie produce raniri emotionale cronice, daca ea diminua imaginea si stima de sine a celor implicati, din ea nu poate rezulta decat respingere, manie si agresiune. Modelul trebuintelor personale pe care fiecare il aduce in relatia maritala depinde de felul in care a fost modelat in experientele de satisfacere a acestor trebuinte, in primii ani ai vietii, in copilarie.
Nathan Ackerman , un pionier in terapia familiala, afirma ca fiecare membru din relatia maritala aduce cu el trebuinte, probleme, modele, modelul sau de personalitate si resurse, asteptari si sperante, dar nu numai atat. Ceea ce constituie partea aceasta suplimentara este modelul sau de a reactiona. Fiecare se implica in acest proces cu maniera sa de participare si interactionare.
Consilierea maritala care tinde sa imbogateasca aceasta relatie, difera de psihoterapie sau consilierea individuala care are menirea de a rezolva conflictele intrapsihice, pe cand aceasta, asa cum spunea Henry Sullivan, are menirea de a optimiza relatiile. Sullivan declara: „Daca ai ajuns, in calitate de consilier, sa intelegi corect propriul tau consiliat si problemele sale, trebuie sa-i intelegi maniera caracteristica de raspuns in relatia sa cu alte persoane. Este adevarat ca relatiile perturbate reflecta conflictele launtrice si nefericirea proprie, dar distorsiunile si tulburarile de relatie, perpetueaza, intensifica si produc noi baze si fundamente pentru tulburarile psihopatologice launtrice.”
Conflictele maritale sunt in mod fundamental conflicte intre doua sisteme de trebuinte. Trebuintele unuia dintre parteneri intra in coliziune cu trebuintele celuilalt. Datorita unor frustrari sau deprimari severe ale trebuintelor fundamentale in primii ani ai vietii, multi oameni dezvolta trebuinte nevrotice in contrast cu trebuinte normale si le manifesta in cadrul casatoriei lor.
O trebuinta nevrotica are doua caracteristici. Ea poate fi o exagerare a unei trebuinte normale, in asa de mare masura incat nimeni, nici o persoana nu ar putea sa o satisfaca. Ea poate avea un caracter ambivalent sau conflictual. La nivel constient persoana doreste un anumit lucru, iar la nivel inconstient ea prefera exact opusul sau. Aceasta contradictie launtrica conduce la conflict interpersonal inevitabil. O astfel de persoana nevrotica va fi intotdeauna frustrata fiindca ii este imposibil ca in acelasi timp sa manance prajitura si in acelasi timp sa o pastreze.
Consilierul trebuie sa fie constient de astfel de modele self-contradictorii, al caror mecanism odata dezvaluit poate ajuta cuplurile sa inteleaga si sa intrerupa conflictul si bataliile lor inutile. De cele mai multe ori trebuintele fundamentale normale sunt amestecate cu trebuinte nevrotice. Nici unul dintre noi nu este cu adevarat normal, sanatos si armonios. Pentru consilierul marital crestin, o prima obligatie este aceea de a distinge intre conflictele acute care necesita o asistenta maritala de scurta durata si distructiile grave, cronice, care necesita o terapie maritala de lunga durata.
Simptome semnificative pentru o familie aflata in criza
John Gottman a realizat un studiu asupra a 2000 de cupluri pe durata a doua decade si constata urmatoarele:
• Daca o familie nu are o rata de 5 interactiuni pozitive la una negativa, este putin probabil sa reziste. O relatie alterata printr-o cearta de o jumatate de ora necesita pentru reconciliere 2 ore si jumatate (acelasi raport de 1 la 5).
• Un moment critic este acela in care se aluneca de la nemultumirea exprimata prin repros si critica. De pilda atunci cand se face trecerea de la afirmatia ceva mai neutra „as dori sa ma suni atunci cand intarzii” la acuzatia „niciodata nu-mi telefonezi cand intarzii!”.
• Daca un cuplu nu-si mai reaminteste detaliile perioadei de curtenie, mariajul lor se afla in pericol. Cel mai sigur prognostic al viitorului casatoriei il constituie acuratetea cu care cei doi sunt capabili sa evoce experientele lor comune anterioare. Atunci cand legatura dintre cei doi este suficient de consolidata prin experiente comune, ei tind sa adopte atitudinea: „impreuna putem depasi orice obstacol”.
• Reactiile vegetative ale sotilor sunt patognomonice pentru viitorul casniciei. Barbatii tind sa exprime mai direct, concret si timpuriu semnele destramarii cuplului. Un semn al destramarii ireversibile al mariajului pare sa fie alura ventriculara a celor doi. Atunci cand pulsul sotului s-a stabilit la o valoare de peste 80 batai/minut iar al sotiei peste 90, ei par sa fi dezvoltat o atitudine de ostilitate cronica definitiva.
Caracteristicile unei relatii maritale care se bucura de libertate, de armonie:
Terapeutul familial Virginia Satir a identificat cateva caracteristici ale familiilor in care fiecare membru se dezvolta si se maturizeaza, familia insasi bucurandu-se de armonie, si anume:
• Membrii familiei simt si se sustin unii pe altii in propria valoare si maturizare
• Ei comunica intr-o maniera clara, directa si onesta
• Accepta diferentele celuilalt si sunt capabili sa tolereze greselile celorlalti
• Regulile stabilite in interiorul familiei sunt corecte si flexibile
• Familia se comporta ca un sistem deschis capabil sa interactioneze intr-o maniera sportiva, reciproca, cu alti oameni, cu alte familii si alte institutii.
Dupa Clinebell caracteristicile unei relatii maritale care se bucura de libertate, de armonie sunt urmatoarele:
• Responsabilitate, satisfacerea trebuintelor reciproce a celor doi parteneri
• Deschidere si comunicare plina de grija si iubire
• Apropiere si respect pentru trebuintele individuale ale fiecaruia
• Autonomie, fiecare persoana avand propriul sau drept la interdependenta, corectitudine si egalitate
• Dedicare fata de cresterea si dezvoltarea reciproca
• Continua schimbare sau crestere de-a lungul anilor
• Abilitatea de a utiliza conflictul pentru a creste
• Profunzimea si calitatea intimitatii; solutionarea diferendelor prin negociere nu prin distantare si infruntare
• Optimizarea si aprofundarea relatiei sexuale care va fi integrata cu simtaminte profunde de iubire
• Cresterea intimitatii in domeniile semnificative ale vietii si credintei
• Intarirea identitatii maritale, cei doi vor deveni una
• Fidelitate pozitiva bazata pe valorizarea relatiei si nu pe simtaminte de vinovatie si teama.
Structura si statura ideala catre care cuplurile ar trebui sa fie ajutate sa se dezvolte este aceea a doua persoane autonome care se dezvolta individual si care au ales sa isi construiasca o interdependenta iubitoare mai degraba decat o dependenta simbiotica a doua jumatati de fiinte.
Modalitati de imbogatire a relatiei maritale
1.Rezervati-va timp in mod regulat pentru a comunica in mod real asupra unor subiecte care va intereseaza. Comunicarea intr-o relatie este ca oxigenul pentru viata organismelor vii.
2.Recunoasteti si dezvoltati taria si personalitatea fiecaruia dintre voi si a relatiei voastre, a caldurii, a grijii, a iubirii si a caracterului ei constant si regulat.
3. Pastrati un ecran, o protectie fata de sentimentele nerezolvate de manie, ranire sau resentimente care apar si se dezvolta intre voi, discutand in mod deschis dezacordurile, negociati in mod corect diferendele, rezolvati conflictele si revizuiti in mod regulat legamantul vostru fundamental, pastrandu-l corect, curent, intr-o maniera onesta si corecta.
4. Oferiti ocazii egale fiecarei persoane de a descoperi si dezvolta propriile sale disponibilitati, forte si posibilitati launtrice si personale.
5. Permiteti copilului din voi sa se bucure de joc si veselie in mod regulat si faceti lucrul acesta impreuna. Invatati sa va bucurati unul de altul, sa va tachinati, sa va oferiti mini-vacante in fiecare zi si la sfarsit de saptamana, ca si concediu anual. Cel putin cateva minute de relaxare pot fi extrem de incantatoare in fiecare zi.
6. Bucurati-va de viata launtrica, spirituala si intelectuala, citind, comunicand si facand schimb de idei, de aprecieri si de preferinte. Aceasta va strange relatia dintre voi si va veti aprecia mai bine.
7. Dezvoltati si sustineti un grup suport, atat individual cat si ca, cuplu.
8. Dezvoltati-va si cresteti propria maturizare si dezvoltare, autonomia voastra, si oferiti-va un spatiu sanatos in cadrul spatiului comun.
9. Gasiti cauze pe care le puteti impartasi, cauze comune, comunitare, care sunt mai vaste, mai ample si mai inalte decat propria voastra relatie, invatand sa raspundeti la trebuintele comunitatii, ale societatii si ale lumii, ceea ce va poate asigura un sens si o semnificatie fata de valori mai inalte.
10. Dezvoltati o crestere intentionala si faceti proiecte pentru relatia voastra. Alegeti, gasiti si adoptati obiective de crestere care va vor imbunatati, va vor optimiza relatia in moduri pe care le doriti amandoi si care va pot ajuta sa va dedicati, adoptand planuri concrete si construindu-va un viitor mai bun impreuna.
Toate aceste obiective pot fi completate de fiecare cuplu, conform propriului lor sistem de valori si prioritati.
Material preluat de la Intercer : http://www.intercer.net
