Acest rezumat al punctelor de doctrină a fost pregătit special în vederea instruirii candidaților pentru botez
1. Dumnezeul cel viu și adevărat, prima Persoană a Dumnezeirii, este Tatăl nostru ceresc. Prin Fiul Său, Isus Hristos, El a creat toate lucrurile. (Mat. 28,18.19; 1 Cor. 8,5.6; Ef. 3,9; Ier. 10,10‑12; Evr. 1,1‑3; Fapte 17,22‑29; Col. 1,16‑18)
2. Isus Hristos, a doua Persoană a Dumnezeirii, Fiul cel veșnic al lui Dumnezeu, este singurul Mântuitor din păcat. Mântuirea omului se realizează prin har, prin credința în El. (Mat. 28,18.19; Ioan 3,16; Mica 5,2; Mat. 1,21; 2,5.6; Fapte 4,12; 1 Ioan 5,11.12; Ef. 1,9‑15; 2,4‑8; Rom. 3,23‑26)
3. Duhul Sfânt, a treia Persoană a Dumnezeirii, este reprezentantul lui Hristos pe pământ, care-i conduce pe păcătoși la mântuire și la ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu. (Mat. 28,18.19; Ioan 14,26; 15,26; 16,7‑15; Rom. 8,1‑10; Ef. 4,30)
4. Prin Isus Hristos, credincioșii primesc iertarea de păcatele mărturisite și părăsite și, în măsura în care le‑a stat în putere, pagubele au fost înlăturate. (Ef. 1,7; Col. 1,14.15; 1 Ioan 1,7‑9; Is. 55,6.7; Ez. 33,15; Mat. 5,23.24; 6,14.15)
5. Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu și singura normă fundamentală, deplină și suficientă, de credință și practică. (2 Tim. 3,15‑17; 2 Petru 1,19‑21; Ps. 119,9.11.105.130; 1 Tes. 2,13; Is. 8,20; Ier. 15,16; Evr. 4,12)
6. Toți cei care intră în Împărăția cerurilor trebuie să experimenteze convertirea sau nașterea din nou prin care omul primește o inimă nouă și devine o creatură nouă. Astfel, indiferent de mediul social și etnic, el devine membru al întregii familii din ceruri și de pe pământ. (Mat. 18,3; Ioan 3,3; 2 Cor. 5,17; Ez. 36,26.27; Evr. 8,10‑12; 1 Petru 1,23; 2,2; Fapte 17,26; Ef. 3,15)
7. Hristos locuiește în inima renăscută, înscriind în ea principiile Legii lui Dumnezeu, conducându‑l pe credincios să asculte cu bucurie de preceptele ei și dându‑i putere de ascultare. (2 Cor. 6,16; Ps. 40,8; Evr. 8,10‑12; Ioan 14,15; Col. 1,27; 3,16; Gal. 2,20; Ef. 3,14‑21)
8. După înălțarea Sa, Hristos Și‑a început lucrarea de Mare Preot în Locul sfânt din Sanctuarul ceresc, care este reprezentat prin sanctuarul pământesc din dispensațiunea Vechiului Testament. Când Hristos a intrat în a doua fază a slujirii Lui, în Sfânta Sfintelor, a început judecata de cercetare, prefigurată de serviciul pământesc din Ziua ispășirii. Această lucrare a judecății de cercetare din Sanctuarul ceresc a început în anul 1844, la încheierea celor 2300 de ani, și se va încheia la sfârșitul timpului de probă. (Evr. 4,14; 8,1.2; Lev. 16,2.29; Evr. 9,23.24; Dan. 8,14; 9,24‑27; Apoc. 14,6.7; 22,11).
9. A Doua Venire a Domnului Hristos este nădejdea bisericii, punctul culminant al Evangheliei și scopul planului de răscumpărare. Isus va reveni în mod literal, personal și vizibil, împreună cu toți sfinții Săi îngeri. Multe semne ale timpului dau mărturie că venirea Lui este aproape. Împlinirea aproape completă a tuturor lanțurilor profetice indică faptul că El „este aproape, este chiar la uși”. (Ioan 14,1‑3; Tit 2,11‑14; Evr. 9,28; Fapte 1,9‑11; Apoc. 1,7; Mat. 25,31; Luca 9,26; 21,25‑33; Mat. 24,14.36.39.33)
10. Morții cei neprihăniți vor fi înviați la cea de‑a Doua Venire a lui Hristos. Împreună cu cei drepți aflați în viață, ei vor fi înălțați pentru a întâlni pe Domnul în văzduh și vor merge cu El în ceruri, unde vor rămâne o mie de ani (mileniul). (Apoc. 1,7; Ioan 5,25.28.29; Osea 13,14; 1 Cor. 15,51‑55; 1 Tes. 4,13‑18; Ioan 11,24.25; 14,1‑3; Apoc. 20,6.4.5; Is. 25,8.9)
11. Cei răi care vor fi în viață la a Doua Venire a lui Hristos vor fi nimiciți de strălucirea venirii Sale. Aceștia, împreună cu morții nelegiuiți din toate veacurile, vor învia la a Doua Înviere, la încheierea celor o mie de ani. (2 Tes. 1,7‑10; 2,8; Iuda 14.15; Apoc. 20,5.12.15; Ioan 5,28.29; Fapte 24,15; Is. 24,21.22)
12. La sfârșitul celor o mie de ani vor avea loc următoarele evenimente: (a) Hristos și cei neprihăniți vor coborî din cer împreună cu Sfânta Cetate, Noul Ierusalim (Apoc. 21,2.10); (b) cei răi vor fi înviați pentru judecata finală (Apoc. 20,11.12); (c) cei răi vor primi plata finală a păcatului, atunci când va coborî foc de la Dumnezeu, din cer, și‑i va mistui (Apoc. 20,7‑10.14.15) și (d) acest foc, care distruge lucrările păcatului, va curăți pământul. (2 Petru 3,10‑14; Mal. 4,1.3; Apoc. 20,8.4)
13. Pământul, curățit prin foc și reînnoit prin puterea lui Dumnezeu, va deveni căminul etern al celor răscumpărați. (2 Petru 3,9‑13; Is. 65,17‑25; 35,1‑10; 45,18; Mat. 5,5; Mal. 4,1‑3; Prov. 11,31)
14. Ziua a șaptea din săptămână este semnul veșnic al puterii lui Hristos în calitate de Creator și Răscumpărător și este, deci, ziua Domnului, Sabatul creștin, constituind sigiliul viului Dumnezeu. El trebuie să fie respectat de vineri, de la apusul soarelui, până sâmbătă, la apusul soarelui. (Gen. 2,1‑3; Exod 16,23‑31; 20,8‑11; Ioan 1,1‑3.14; Ez. 20,12.20; Marcu 1,21‑32; 2,27.28; Is. 58,13; Luca 4,16; 23,54‑56; 24,1; Fapte 17,2; Evr. 4,9‑11; Is. 66,22.23; Lev. 23,32)
15. Căsătoria este una dintre instituțiile date de Dumnezeu în grădina Edenului, înainte de intrarea păcatului în lume. Isus a onorat instituția căsătoriei, susținându‑i sfințenia și permanența. Noul Testament afirmă, în repetate rânduri, sfințenia relației de căsătorie și arată că în ea se pășește printr‑un legământ pe viață de fidelitate și de curăție morală. Intimitățile sexuale dintre bărbat și femeie, în afara căsătoriei sau între persoane de același sex, sunt contrare planului divin și condamnate de Biblie ca fiind păcat. Urmașii lui Hristos vor păstra, prin harul Său, curăția morală în cadrul acestor principii biblice călăuzitoare privitoare la relațiile sexuale. „Voința lui Dumnezeu este sfințirea voastră; să vă feriți de desfrânare.” (1 Tes. 4,3)
Soțul și soția care sunt creștini trebuie să se iubească și să se respecte unul pe altul așa cum îi iubește și îi respectă Dumnezeu. Lor li se poruncește să‑și iubească și să‑și respecte copiii, să‑i trateze cu blândețe și să‑i învețe să‑L iubească și să‑L slujească pe Dumnezeu. În scopul aceasta, ei trebuie să practice închinarea în familie, să participe la Școala de Sabat și la celelalte servicii ale bisericii și, acolo unde este posibil, să frecventeze școli ale bisericii. De asemenea, copiii trebuie să‑și îndeplinească responsabilitățile, să‑și respecte părinții și să‑i asculte. (Gen. 2,21‑24; Deut. 4,6.7; Mat. 19,3‑9; 1 Cor. 6,9‑11; Ef. 5,24.25.28; Col. 3,18‑21; 1 Tes. 4,3‑8; Evr. 10,23‑35; 13,4; 1 Petru 3,7)
16. Zecimea este sfântă, destinată Domnului, și constituie modalitatea prin care Dumnezeu Își susține lucrarea Sa. Darurile de bunăvoie fac și ele parte din planul lui Dumnezeu pentru susținerea lucrării Sale în toată lumea. (Lev. 27,30‑32: Mal. 3,8‑12; Num. 18,20‑28; Mat. 23,23; Prov. 3,9.10; 1 Cor. 9,13.14; 2 Cor. 9,6.7; Ps. 96,8)
17. Nemurirea vine numai prin Evanghelie și va fi acordată ca dar din partea lui Dumnezeu la a Doua Venire a lui Isus. (1 Cor. 15,21.22.51‑55; Ps. 146,3.4; Ecl. 9,5.6.10; 1 Tim. 6,15.16; 2 Tim. 1,10; 1 Ioan 5,11.12)
18. Starea omului în moarte este de inconștiență. Toți oamenii, buni sau răi, rămân în mormânt până la Înviere. (Ecl. 9,5.6; Ps. 115,17; 146,3.4; Iov 14,10‑12.21.22; 17,13; Ioan 11,11‑14; 1 Tes. 4,13; Ioan 5,28.29)
19. Creștinul este chemat la sfințire. De aceea, viața lui trebuie să se caracterizeze printr‑o grijă deosebită în comportare, prin modestie și simplitate în îmbrăcăminte. (1 Tes. 3,13; 4,3.7; 5,23; 1 Petru 2,21; 3,15.3‑5; Is. 3,16‑24; 1 Cor. 10,31; 1 Tim. 2,9.10)
20. Creștinul trebuie să recunoască faptul că trupul lui este templul Duhului Sfânt. De aceea Îl va onora pe Dumnezeu, având grijă de trupul lui în mod inteligent, folosind în mod cumpătat ceea ce este bun și evitând orice lucru dăunător, abținându‑se de la orice aliment necurat, de la folosirea, producerea sau comercializarea de băuturi alcoolice, de la folosirea, producerea sau comercializarea tutunului, în oricare dintre formele lui, și de la folosirea ilegală a narcoticelor sau a altor droguri, de la comercializarea lor. (1 Cor. 3,16.17; 6,19.20; 9,25; 10,31; 2 Cor. 7,1; Gal. 5,17‑21; 6,7.8; 1 Petru 2,9‑12; 1 Cor. 10,1‑11; Lev. 11,1‑8)
21. Biserica nu trebuie să fie lipsită de niciun dar, iar prezența darului profetic este unul dintre semnele de identificare a bisericii rămășiței. (1 Cor. 1,5‑7; 12,1‑28; Amos 3,7; Osea 12,10.13; Apoc. 12,17; 19,10)
Adventiștii de Ziua a Șaptea recunosc că acest dar s‑a manifestat în viața și lucrarea pe care a desfășurat-o Ellen G. White.
22. Biblia învață despre necesitatea unei organizații bine definite a bisericii. Membrii acestei organizații au obligația sfântă să‑i fie supuși, să o susțină cu credincioșie și să contribuie la menținerea ei. Ei sunt sfătuiți să nu părăsească obiceiul de a se aduna laolaltă. (Mat. 16,16‑18; Ef. 1,10‑23; 2,19‑22; 1 Cor. 14,33.40; Tit 1,5‑9; Mat. 18,15‑18; 1 Cor. 12,12‑28; 16,1‑3; Evr. 10,25; Fapte 4,32‑35; 6,1‑7)
23. Botezul prin scufundare simbolizează moartea, înmormântarea și învierea lui Isus Hristos și exprimă în mod deschis credința în harul Său mântuitor și renunțarea la păcat și la lume. El este recunoscut ca o condiție de intrare în biserică. (Mat. 3,13‑17; 28,19; Fapte 2,38.41‑47; 8,35‑39; 16,32.33; 22,16; Rom. 6,1‑11; Gal. 3,27; Col. 3,1‑3)
24. Rânduiala Cinei Domnului comemorează moartea Mântuitorului, iar participarea membrilor la ea este esențială pentru dezvoltare și părtășie creștină. Ea este precedată de rânduiala spălării picioarelor, ca pregătire pentru acest serviciu solemn. (Mat. 26,26‑29; 1 Cor. 11,23‑26; Ioan 6,48‑56; 13,1‑17; 1 Cor. 11,27‑30)
25. În viața creștină, există o despărțire totală de practicile lumești, cum ar fi: jocul de cărți, frecventarea teatrului, dansul etc., care tind să slăbească și să distrugă viața spirituală. (2 Cor. 6,15‑18; 1 Ioan 2,15‑17; Iacob 4,4; 2 Tim. 2,19‑22; Ef. 5,8‑11; Col. 3,5‑10)
26. Prin studiul Cuvântului, Dumnezeu ne vorbește, dându‑ne lumină și putere, iar prin rugăciune, sufletul este unit cu Dumnezeu. Acestea sunt mijloacele rânduite de Cer pentru câștigarea biruinței în lupta cu păcatul și pentru dezvoltarea caracterului creștin. (Ps. 19,7.8; 119,130; Ioan 6,63; 17,17; 1 Petru 2,2; 1 Tes. 5,17; Luca 18,1; Ps. 55,17; Is. 50,4)
27. Fiecare membru al bisericii se află sub porunca sacră dată de Isus – să‑și folosească talentele în lucrarea personală a câștigării de suflete, contribuind la răspândirea Evangheliei în toată lumea. Atunci când se va încheia această lucrare, Isus va reveni. (Mat. 25,14‑29; 28,18‑20; Apoc. 22,17; Is. 43,10‑12; 2 Cor. 5,17‑20; Rom. 10,13‑15; Mat. 24,14)
28. Potrivit modului Său nepărtinitor de a-i trata pe oameni, avertizându‑i cu privire la evenimentele viitoare, care le vor afecta în mod vital destinul, Dumnezeu a proclamat apropiata revenire a lui Isus Hristos. Această solie pregătitoare este simbolizată de întreita solie îngerească din Apocalipsa 14 și își găsește împlinirea în actuala mișcare premergătoare celei de a Doua Veniri. Aceasta a dat naștere rămășiței, sau Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, care păzește poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus (Amos 3,7; Mat. 24,29‑34; Apoc. 14,6‑10; Zah. 3,13; Mica 4,7.8; Apoc. 14,12; Is. 26,2; Apoc. 22,14)
Sursa: www.adventist.ro
