BENJAMIN FRANKLIN
La 17 ianuarie 2006 s-au împlinit 300 de ani de la nașterea lui Benjamin Franklin.
Drept recunoștință pentru meritele lui nesfârșite, americanii au scris cu litere de aur pe soclul monumentului ce i s-a ridicat, următoarele cuvinte : „Acesta este omul care a smuls fulgerul din înălțimea cerului și sceptrul din mâinile tiranilor”. Și, într-adevăr, aceste cuvinte înconjoară ca într-un cerc de raze activitatea acestui bărbat care s-a ridicat din clasa de jos a societății.
Benjamin Franklin s-a născut la 17 ianuarie 1706, lângă Boston, Statele Unite. Tatăl său era un mic fabricant de săpun, cu o numeroasă familie, Benjamin fiind cel de-al 17-lea copil. Deși nu a putut deveni preot deoarece nu avea cu ce-și plăti taxa școlară, el nu s-a descurajat niciodată.
A mers pe la diferite meserii, doar, doar va alege ceva care să-i placă, însă în sufletul său era aprins dorul de fapte mari. Băiatului îi plăcea să citească orice carte care-i cădea în mână. Cartea a fost călăuza sigură care a vegheat alături de el, îmbogățindu-i sufletul și care l-a făcut un exemplu de virtute pentru orice tânăr care năzuiește spre bine și frumos.
La vârsta de 15 ani ajunsese un jurnalist apreciat, colaborând la un ziar care se tipărea în tipografia fratelui său. Lucrul acesta l-a continuat mult timp fără să fie cunoscut, având ocazia să vină în contact cu lumea învățată a orașului Filadelfia și, deseori să ia parte la discuții animate.
Ceea ce l-a caracterizat pe Franklin toată viața a fost modestia, pe care n-a părăsit-o niciodată. Iată ce spunea el despre felul său de exprimare: „Dacă exprim o părere care ar putea fi contrazisă, totdeauna mă exprim într-un ton modest și evit expresii ca: sigur, evident etc, care ar putea să dea impresia că mă încăpățânez pentru o părere dinainte concepută. Mai întotdeauna folosesc expresii ca: eu îmi închipui, eu cred, sau mi se pare de cutare că ar fi așa, pentru următoarele motive, sau cutare lucru e așa dacă nu mă înșel. Acest obicei mi-a adus bogate succese atunci când eram pus în situația de a convinge pe alții că părerea mea e cea mai bună și când îi determinam să ia anumite măsuri. Dacă aș fi folosit expresii pretențioase și tari, aș fi provocat rezistență și dușmănie și nu atingeam scopul urmărit”.
Câtă finețe și spirit de observație la un tânăr de 17 ani. Mereu a năzuit. N-a rămas și nu s-a mulțumit cu un lucru mic. „Tot mai sus” era deviza lui. Pentru că era deseori bătut de fratele său, într-o zi și-a luat lucrurile și a fugit de acasă.
Însă purtarea fratelui său nedreaptă a născut în sufletul său ura contra nedreptății și a tiraniei. A trecut prin prea multe dezamăgiri, însă nu s-a dat niciodată bătut. Ajuns la Londra, a învățat arta tipografiei și a citit numeroase cărți. S-a gândit la toate câte a trăit până atunci și și-a făcut un plan de viață de la care să nu se abată și să ajungă la perfecțiunea morală.
Iată ce spunea acest tânăr la 24 de ani: „Doream să-mi petrec viața fără să fac nici o greșeală. Fiindcă cunoșteam sau credeam că pot cunoaște binele și răul, nu înțelegeam de ce nu pot să fac binele și să mă feresc de rău. Când mă străduiam din toate puterile să mă feresc de o greșeală cădeam în alta, fără să-mi dau seama. Așa m-am convins că numai interesul de a fi deplin virtuos nu era de ajuns ca să preîntâmpin căderea în păcat. Că trebuie să rupem cu deprinderile rele, să ne formăm altele mai bune și să ne întărim în ele, altfel niciodată nu vom putea fi siguri de o statornică îndreptare a conduitei noastre”. Așa a ajuns să-și impună o viață liniștită, plină de fapte bune, prin care își câștigă iubirea oamenilor. A fost cel care a pus temelia primei biblioteci din America, fiind convins că progresul unei țări este în strânsă legătură cu mijloacele de cultură.
A contribuit la înființarea unui spital, la instruirea primei organizații de pompieri pentru a ocroti orașul de numeroasele incendii care aduceau jale în multe familii.
În cercetările sale științifice a observat că toate corpurile cu vârful ascuțit au însușirea de a atrage fluidul electric. Pentru a se convinge că trăznetul nu este altceva decât fluidul electric, a făcut un zmeu, din acelea cu care se joacă copiii, dar nu de hârtie, ci de pânză de mătase în capul căruia a pus o vergea de fier, iar în capătul de jos al sforii a legat o cheie.
Într-o zi cu furtună a înălțat zmeul și apropiind degetul de cheie a simțit o puternică lovitură și a observat țâșnind o scânteie. Prin această dovadă s-a arătat că trăznetul este electric și paratrăznetul fu descoperit. Descoperirea aceasta, din 1752, l-a făcut cunoscut în toată lumea, iar Academia din Londra l-a ales membrul ei și i-a dat „medalia de aur pentru știință”.
Franklin, în misiunea sa din Londra, datorită înțelepciunii și tatălui, a putut să răspundă la toate întrebările care i-au fost puse de către parlamentul englez, putând să dea tonul hotărâtor că poporul american nu mai vrea să fie subjugat și dorește libertatea. A reușit să se ridice la cel mai înalt post de onoare, acela de liberator al patriei sale, să-și conducă cu cinste poporul în lupta lui pentru proclamarea independenței, la 4 iulie 1776.
În lucrarea noastră de slujire, adeseori punem întrebări lui Dumnezeu, de ce trecem prin anumite încercări și uităm să ne punem ținte înalte. Este dorința lui Dumnezeu de a ne umple cu bucurie și pace atunci când ne încredem în El pentru că dragostea pe care o răspândește în ființa noastră este o putere care dă viață atât nouă, cât și celor din jur.
Material de: Aurelia Edu