1. Titlul. Titlul carti este pur si simplu numele profetului care a fost autorul ei. Hagai, ebr. Chaggai, inseamna „de sarbatoare”, sau „festiv”, probabil sugerand ca se nascuse intr-o zi de sarbatoare.
2. Autorul. Hagai a fost primul dintre cei trei Profeti Mici de dupa exil. Nu se mai cunoaste nimic despre el in afara de ce este descoperit in profetia lui si ceea ce este spus despre el in cartea lui Ezra (Ezra 5,1; 6,14). Unii cred ca el era atat de inaintat in varsta cand a descoperit profetiile cartii sale, incat vazuse primul Templul (vezi comentariul la Hagai 2,3). Indiferent daca este sau nu asa, Hagai poate totusi sa fie considerat un inel de legatura intre Templul cel vechi si cel nou.
3. Cadrul istoric. Cand Cir cel Mare a cucerit Babilonul (539 i.Hr.) a instituit imediat o politica de conciliere fata de religia natiunii invinse, chiar manifestand respect fata de dumnezeul babilonian Marduc. Aceeasi atitudine generala de conciliere fata de simtamintele religioase ale popoarelor cucerite ale imperiului sau este aratata in decretul sau prin care ingaduia reintoarcerea iudeilor si rezidirea templului acestora din Ierusalim (Ezra 1,1-4). Folosindu-se de acest decret, un grup relativ mic de exilati, sub conducerea lui Zorobabel (sau Sesbatar, vezi comentariul la Ezra 1,8), un urmas al lui David, s-a inapoiat in patria lor si la scurt timp dupa aceea a pus temeliile celui de-al doilea templu (Ezra 2,64; 3,1-10). In tot timpul domniei lui Cir si a succesorului lui, Cambises, dusmanii iudeilor s-au straduit sa obtina un edict imperial pentru a opri aceasta lucrare (Ezra 4,5). Totusi, Domnul a intervenit in favoarea poporului Sau (vezi comentariul la Daniel 10,12.13), si i-a impiedicat pe acesti vrajmasi sa reuseasca. Astfel calea a ramas deschisa pentru ca exilatii inapoiati sa insiste inainte la reconstruirea casei Domnului.
Totusi, dupa un inceput atat de promitator, lucrarea la cel de-al doilea templu a incetinit treptat, treptat pana cand practic a stagnat, mai ales datorita staruitoarei impotriviri si stanjeniri din partea samaritenilor (vezi Ezra 4,1-5). Exilatii descurajati s-au intors la lucrarea propriului ogor si s-au apucat sa-si construiasca propriile case. Abia daca aceia care se jeleau cand a fost pusa temelia celui de-al doilea templu (vezi comentariul la Ezra 3,12) realizau cat de mult urma sa contribuie exemplul lor la descurajarea tuturor acelora care se straduiau sa ridice din nou casa lui Dumnezeu.
Dupa moartea lui Cambises a venit scurta domnie a falsului Smerdis. Aceasta s-a dovedit o mare piedica pentru exilatii inapoiati. Evident, samaritenii razbunatori au izbutit in cele din urma sa obtina de la acest imparat, care era descris de Darius ca un distrugator de temple, un decret de oprire a lucrarii la Ierusalim (vezi PK 572, 573). Toate aceste lucruri i-au facut pe exilatii intorsi sa declare ca nu venise vremea potrivita ca ei sa rezideasca Templul (vezi comentariul la Hagai 1,2). Cand poporul a oprit lucrarea la casa lui Dumnezeu, si si-a indreptat atentia spre propriile lor case si ogoare, Domnul i-a cercetat printr-o seceta si i-a confruntat cu o infrangere pe toate planurile lor. Pentru mai bine de un an, Templul a fost cu totul parasit. Intre timp, falsul Smerdis a fost omorat de Darius, care a ocupat tronul si a inlaturat decretele lui Smerdis.
Tocmai pentru a face fata acestei situatii deplorabile de letargie spirituala, Domnul i-a ridicat pe profetii Hagai si Zaharia. Soliile lor de avertizare si mustrare, de indemn si incurajare, au trezit poporul la actiune, pana cand lucrarea la Templu a fost reluata in anul al II-lea al lui Darius (Hagai 1,14.15). Numai atunci dupa ce poporul a reinceput in mod practic lucrarea la Templu, increzandu-se in protectia lui Dumnezeu, Darius, un imparat care incerca sa-l imite pe Cir in multe privinte, a dat un alt decret oficial pentru rezidirea Templului. Acesta a confirmat si a intarit decretul initial al lui Cir (Ezra 5,3-6,13). Sub conducerea inspirata a profetilor Hagai si Zaharia, a guvernatorului exilatilor inapoiati, Zorobabel si a marelui preot Iosua (Ezra 5,1.2; 6,14), poporul a pornit inainte cu energie si ravna si a terminat constructia Templului in anul al VI-lea al lui Darius (Ezra 6,15). Astfel, din punct de vedere al rezultatelor vazute imediat, Hagai trebuie sa fie considerat printre profetii cu cel mai mare succes.
4. Tema. Cele patru solii care constituie cartea lui Hagai erau menite sa trezeasca duhul molesit al poporului, sa le inspire dorinta de a face lucruri mari pentru Dumnezeu. Hagai si-a dat seama de importanta Templului ca sediu vizibil al prezentei lui Dumnezeu si ca un liant puternica necesar pentru a tine natiunea laolalta in credinciosie fata de legamant si ascultare fata de Lege. Hagai i-a incurajat pe exilatii intorsi sa-si concentreze toate eforturile la rezidirea Templului.
In totalitatea ei, solia lui Hagai a intalnit un raspuns mai prompt si mai viu din partea conducatorilor si a poporului decat aceea a oricarui alt profet. In contrast, aceea a lui Ieremia a fost pe deplin si fatis lepadata. Cei mai multi dintre profeti, de fapt, au intampinat impotrivire trecand prin toata gama de la apatie pana la dispret si persecutie. Dar Hagai se arata ca cel mai cu succes dintre profeti, daca am putea masura succesul unui profet prin ascultarea imediata de solie. Nobilul exemplu al conducatorilor si al poporului este in cel mai inalt grad vrednic de urmat astazi.
Tocmai spiritul de conlucrare cu toata inima a facut ca, intr-un timp remarcabil de scurt, casa Domnului sa fie terminata. Acelasi spirit va face ca, in zilele noastre, sa se incheie casa spirituala a lui Dumnezeu si sa se intemeieze imparatia Lui vesnica (1Petru 2,5; comp. Matei 24,14). Daca spiritul dat pe fata de iudei pe vremea lui Hagai ar fi continuat, fagaduintele marete facute parintilor si-ar fi vazut curand implinirea, iar Mesia ar fi venit (PK 703, 704), ar fi murit si Si-ar fi inceput domnia cea vesnica (vezi Vol. IV, p. 27-32). Solia lui Hagai pentru biserica de azi nu este doar o solie de avertizare si de mustrare, ci si una de mare incurajare.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
