PROVIDENÅ¢Ă‚ ȘI NEȘTIINÅ¢Ă‚
Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi – Romani 5, 8
Dumnezeu ne oferă o serie de lecții prețioase din viața noastră obișnuită, folosind situații curente pentru a ne învăța adevăruri veșnice și transcendentale. Familia este o ilustrație folosită adesea pentru a ne descoperi modul în care Se raportează Dumnezeu la noi ca fii și fiice ale Sale.
Când într-o familie se naște un copil, el este și neajutorat și iresponsabil de tot ce se petrece cu el. Ce fac părinții pentru a veni în întâmpinarea nevoilor acestei ființe neștiutoare care este strict dependentă de ei pentru supraviețuire și dezvoltare? Mama este prima care își dedică întreaga ființă nevoilor și dorințelor micuțului. Ea nu așteaptă ca pruncul sa învețe mai întâi să vorbească pentru a fi în măsură să ceară hrană iar după ce a primit să plătească și să spună cuvinte de mulțumire. Mama știe când trebuie să-și hrănească, să-și scalde și să-și adoarmă copilul cu mult înainte ca acesta să poată cere sau refuza serviciile ei.
Pe măsură ce săptămânile trec, purtarea de grijă părintească începe să primească primele reacții de răspuns din partea micului beneficiar. Este o adevărată sărbătoare ziua în care făptura cea plăpândă ținută la piept schițează primul zâmbet ca un fel de oglindire a sutelor de ore de dragoste și îngrijire și nesomn acordate deja. Părinții au pentru prima dată sentimentul că cel mic înțelege ceva din tot ceea ce se petrece cu el, dar de aici și până la conștiența de sine vor mai fi încă anii de îngrijorare, spaime și muncă silnică făcută fără bani și fără nici un cuvânt de mulțumire și recunoștință.
În relația noastră cu Dumnezeu lucrurile se petrec oarecum asemănător. Nu numai că pruncia noastră spirituală este marcată de foarte multă neștiință și neputință dar mai înainte de ea, noi am trecut printr-o perioadă de inexistență spirituală, măcar că din punct de vedere fizic ne apropiem de maturitate. Există și cazuri în care cineva se apropie de încheierea vieții și continuă să fie încă nerenăscut din punct de vedere spiritual. Nu vom analiza acum și aici condițiile în care cineva ratează șansa mântuirii, ci doar ce face Dumnezeu în perioada inconștienței noastre spirituale. Această perioada mai poate fi numita vreme de neștiință.
În primul rând, Dumnezeu asemenea părinților trupești, ne asigură toate condițiile de subzistență și dezvoltare. El face să vină vremuri roditoare în mod uniform și peste cei conștienți și peste cei inconștienți de acest lucru. Dumnezeu nu ne asigură hrana și grija numai pentru că noi ne rugăm pentru pâinea cea de toate zilele. El o dă tuturor fără deosebire. El Se bucură atunci când cineva este conștient de faptul că toate vin din mâna Sa, și în consecință Îi cere în mod expres lui Dumnezeu să lucreze în favoarea sa. Dar cei care sunt încă inconștienți de acest lucru sunt îngrijiți la fel.
În al doilea rând, Dumnezeu încearcă să ni Se descopere pe măsură ce Se ocupă în fiecare zi de noi ca să ne meargă bine. În situația în care ni se întâmplă vreo nenorocire, nu trebuie să ne temem că Dumnezeu a plecat de acasă și ne-a lăsat singuri și deaceea ni se întâmplă cele rele. El continuă să fie foarte aproape de fiecare dintre noi chiar și când trecem prin necazuri. Putem fi siguri că suferința nu vine de la Dumnezeu și putem fi și mai siguri că El este în deplină cunoștință față de durerile noastre. De cele mai multe ori ceasul încercării și al disperării noastre este ocazia de aur pentru a prinde mai clar apelurile adresate minții și sufletului nostru. Inima frâmântată de neliniște și îngrijorare este mult mai sensibilă față de glasul divin decât inima aflată în siguranță fie ea chiar și numai aparentă. El ne vorbește de multă vreme dar noi nu am luat încă în serios, chemarea Sa.
În al treilea rând, Dumnezeu așteaptă cu răbdare răspunsul nostru personal față de interesul și grija pe care ne-o poartă. Aceeași dragoste iubitoare prin care El ne îngrijește, este pusă la lucru în așteptarea Sa la ușa inimii noastre. Fiecare nou val de bătăi la ușă este urmat de o perioadă de așteptare răbdătoare ca cineva dinlăuntru să deschidă.
În timp ce Dumnezeu ne asistă în nevoile noastre în timpul de neștiință, în timp ce ne caută și așteptă cu răbdare să răspundem chemării Sale, El a pregătit și continuă să pregătească tot este necesar pentru a ne primi împărătește în împărăția harului și a slavei Sale. El ne-a pregătit deja un viitor și o nădejde, pentru ca în situația de venire a noastră în fire, să ne poată mântui în mod sigur.
Cu multă vreme mai înainte El a dat pe Singurul Său Fiu ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre, pentru ca prin sângele Său să ne poată curăți și răscumpăra pentru Sine.
În vremurile de neștiință noi depindem de grija cerească tot atâtâ de mult ca și după ce se produce în noi minunea renașterii spirituale. El este Părintele nostru ceresc care ne poartă pe brațele Sale sfinte cu mult înainte de a deveni noi conștienți de acest fapt. Aceasta face Dumnezeu în vremurile noastre de neștiință.
Pastor Ion Buciuman
