"Poate că națiunea noastră nu mai doarme, dar umblă somnambulă…" (G. Budoi)
Săptămânile trecute, când forfota pregătirilor pentru sărbătoarea pascală era în toi, presa românească aprindea cărbuni aprinși pe capul Patriarhiei Române. Mărul discordiei…? Folosirea aceleiași lingurițe pentru toți credincioșii în cadrul ritualului Împărtășaniei.
Dilema linguriței
Potrivit Catehismului Ortodox, Sfânta Cuminecătură sau Împărtășania este una din sfintele taine ale Bisericii, prin care se primesc, sub chipul pâinii și al vinului, însuși trupul și sângele lui Hristos. Folosirea aceleiași lingurițe de argint este văzută însă de medici ca o încălcare gravă a normelor de igienă, aceștia atrăgând atenția asupra transmiterii prin salivă a hepatitei A, a aftelor, candidelor, etc. Drept urmare, foarte mulți medici propun, în vederea soluționării problemei, împărtășirea cu mai multe lingurițe sau să se pună vinul pe pâine.
Pe forumurile unde a fost luat în discuție subiectul, multe persoane declară că le este „scârbă să bea din aceeași lingură din care mai beau 100.000 de oameni.” Alții nu se tem de posibilitatea contactării vreunui virus deoarece „vinul este sfințit” și „sub influența rugăciunilor, suferă modificări în structura lui și capătă proprietăți cel puțin de imunizare la acțiunea virușilor, microbilor”, până la urmă… „puțină murdărie e bună pentru organism”. (http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=617994)
Sfânta Împărtășanie… vaccin sfânt?
Foarte mulți credincioși nu sunt deranjați de lingurița buclucașă, în rândul acestora circulând mitul potrivit căruia, dacă lingurița este de argint și sfințită are și proprietăți miraculoase în vederea ocrotirii de nenorociri. Alții însă argumentează că sunt suficiente gradele alcoolice ale vinului din potir pentru dezinfectarea linguriței. „Cum să te îmbolnăvești când te duci la Împărtășanie?”, se întreabă Sonia Hristu, studentă în București, de 21 de ani. Iar Andrei Dănilă, de 31 de ani, spune că i se pare „stupid” și „comic” să fie folosite mai multe lingurițe. Doamna V. P., în vârstă de 71 de ani, spune că nu a fost niciodată deranjată că lingurița trece de la un om la altul: „Iei trupul și sângele Mântuitorului. Mii de oameni s-au împărtășit de-a lungul anilor și nimeni nu s-a îmbolnăvit de la o linguriță”. (www.evz.ro/detalii/stiri/impartasania-cu-aceeasi-lingurita-intre-taina-si-igiena-889268.html)
Totuși, suficient de mulți credincioși, în special cei cu copii mici, sunt de altă părere. „Eu zic că ar fi bine ca fiecare să folosească o linguriță de unică folosință, care să nu meargă de la mine la tine”, spune Crina, de 40 de ani, care are un copil de un an și zece luni. „Mi-este teamă pentru că fetița mea este foarte sensibilă și răcește foarte repede… Anul trecut am mers cu o linguriță din plastic, de unică folosință, dar preotul nu a acceptat să dea vin sfințit copilului decât cu lingurița de la biserica”, spune Mariana Vasile. (http://stiri.rol.ro/Sfanta-Impartasanie-vaccin-de-la-Domnul–42701.html).
Și totuși… împărtășanie tot cu lingurița comună
Oficial vorbind, Biserica Ortodoxă Română este de părere că nimeni nu s-a îmbolnăvit niciodată din cauza utilizării aceleiași lingurițe în ritualul Împărtășaniei timp de 2000 de ani și că obiceiul trebuie să rămână neschimbat. „Dintotdeauna, în tradiția ortodoxă, la împărtășit se folosește aceeași linguriță. Acolo avem trupul și sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, suntem feriți de boli și de alte pericole” atâta vreme cât Împărtășania este primită cu „credintă în suflet”, susține purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Constantin Stoica. (www.evz.ro/detalii/stiri/impartasania-cu-aceeasi-lingurita-intre-taina-si-igiena-889268.html)
Sunt însă și preoți ortodocși care au luat totuși atitudine în fața acestei probleme. Pentru că, după ce își împărtășește enoriașii cu aceeași linguriță, preotul trebuie să consume tot ce a rămas în potirul cu vin (potrivirea), și cum de multe ori nimic din ce se adună acolo nu mai seamănă a taină sfântă, Lucian Grigore, preot la Biserica Sfântul Ghorghe din Pitești, a simțit pe propria-i piele „gustul lunecos și bălos al peliculei groase de ruj împreună cu un soi de secreții ce făceau consumarea vinului rămas în potir absolut de nesuportat”. Drept urmare, a dorit să înainteze un document către forurile superioare ortodoxe pentru a argumenta necesitatea folosirii mai multor lingurițe în vederea împărtășirii și pentru lămurirea situației acolo, sus, la vârf. Din cauza faptului că foarte mulți preoți văd în linguriță o dogmă de neatins prin care se măsoară credința în puterea lui Dumnezeu de a curăța necurățiile, preotul a renunțat la demers, deși este conștient că Împărtășania nu are destinația de a se transforma în dezinfectant. (www.crestinortodox.ro/comunitate/blog.php?user=Dan&blogentry_id=2307) Părintele Eugen Tănăsescu declara într-un interviu faptul că, „potrivit canoanelor ortodoxe, toate obiectele din Biserică sunt sfințite, extrem de curate, inclusiv sfânta linguriță, care completează ceea ce generic se numesc vase sfinte, așa se face că, aceleași canoane, nu ne dau voie să folosim altă linguriță.” (www.cugetliber.ro/1270069200/articol/59352/biserica-nu-e-locas-de-alimentatie-publica)
Linguriță de vânzare!
Credeați că v-am povestit un film sau vreun banc cu credincioși și preoți? Nicidecum! Nu mi-aș permite niciodată un asemenea act nesăbuit. Și totuși… realitatea rămâne. Și dacă mai adaug faptul că, de curând, pe site-ul www.okazii.ro, în Constanța, Andrei și Alexandra Neagu au scos la licitație o linguriță de argint asemenea celor folosite la Împărtășanie drept ajutor pentru cei care vor să meargă cu lingurița de acasă, nu-i așa că tabloul devine și mai sumbru? Dacă ținem cont de declarațiile reprezentantului Patriarhiei Române nu știu cât de mult îi va ajuta pe credincioși procurarea unei astfel de lingurițe.
Dogmatism și obscurantism între igienă și religie
Aruncând o privire în istoria bisericii poți afirma ușor că, în general, creștinii tradiționaliști ar trebui să aibă o conștiință extrem de încărcată. Privind în trecut la distrugerea Bibliotecii din Alexandria, la închiderea școlilor de filosofie, la interzicerea Jocurilor Olimpice, la numeroasele crime sau doar oprimări ale unor oamenii de știință, filosofi sau pur și simplu oameni de rând (Omorâți-i pe toți… Dumnezeu îi va recunoaște pe ai Săi!), la distrugerea culturii clasice (o mulțime de manuscrise – avere a umanității) realizată de călugări, la interzicerea învățării limbilor străine, interzicerea vaccinării (boala este o pedeapsă divină, vaccinarea este deci o ofensă adusă cerului), la indexarea unor cărți declarate interzise și grătarul medieval pe care au fost arse pe rând cărți evreiești, musulmane (Maimonide), marele rug al lui Savonarola (au fost arse picturi, cosmetice, cărți de poezie – operele lui Ovidiu și Decameronul lui Bocacio) să ne mai mirăm că astăzi ținem cu dinții la o linguriță… sfântă? Și dacă mai completăm tabloul cu tradiția, cu doctrina imaculatei concepții, cu icoane și statui prezente în biserici, pomeni, lumânări și câte și mai câte sărbători și sfinți, cu prezența reală sau nu a lui Iisus Hristos în pâinea și vinul de la Împărtășanie, să mai fim uimiți că astăzi de punem problema dacă să ne împărtășim sau nu?
Nu îmi aduc aminte să fii fost prea dese situațiile în care Paștele să fie în aceeași zi pentru majoritatea creștinilor așa cum a fost de pildă anul acesta. Și iată cum în prag de sărbătoare discutăm nu atât de mult despre trupul și sângele Mântuitorului, ci despre dogma… linguriței. Ne ocupăm de lingurițe și prea puțin ne mai întrebăm în ce măsură sărbătoarea pascală, așa cum era ea serbată de evrei (miel, azimi și ierburi amare), mai trebuie serbată astăzi? Dacă Hristos în noaptea în care urma să fie vândut a instituit Sfânta Cină sau Cina cea de Taină… de ce mai sacrificăm miei, de ce roșim ouă și care este legătura între ouă și iepurașii de la Paște?
Și ca să întind și mai mult coarda… ne ocupăm de mucozitățile rămase pe sfânta linguriță de Împărtășanie și uităm de vinul din potir: ar trebui el întradevăr să fie vin? Chiar a băut Hristos vin (când spun vin mă refer la acel suc de struguri cu multe grade alcoolice) sau în acel pahar de la Sfânta Cină din camera de sus era suc de struguri nefermentat (must)? Ne îngrijorăm de împărtășirea copiilor cu lingurița buclucașă însă aproape nimeni nu își mai pune, se pare, problema dacă întradevăr copiilor le este îngăduit să fie împărtășiți. Apropo… când a luat Hristos Sfânta Cină? Și dacă Simon Petru nici ca adult nu înțelegea ce i-a făcut Isus (spălarea picioarelor) cu atât mai mult pruncii de azi…
Sunt adeptul igienei, poate prea exagerat chiar și cred din toată inima că mai sunt și alții ca mine. Însă, nu pot să nu mă gândesc… de ce din cauza scârbei pentru linguriță sau pahar comun să rămâi neîmpărtășit? De ce nu cauți acea biserică care alocă igienei un loc de cinste, care nu uită de actul umilinței ce a precedat Cina cea de Taină (spălarea picioarelor), care păstrează simbolurile așa cum le-a lăsat Hristos (azimă și must)?
Doar întorcându-ne la Biblie vom fi drepți în cele spirituale, altfel ne vom întoarce într-un Ev mai întunecat decât cel de odinioară sărutând nu știu ce ramasite ale unor mucenici de import, vom proba brâul cu pietre prețioase al Maicii Domnului, ne vom închina la vreun fir din ciorapul Mariei Magdalena (www.cotidianul.ro/n_asteptarea_bretelelor_lui_isus-46628.html) și cine știe… mâine-poimâine poate ne vom împărtăși cu Chips-uri și Coca Cola.
Ciprian Ciurea
