Trupul lui, despuiat pana la brau, este acoperit de sudoare. Stand in mijlocul unei debarale plina cu vechituri, se bate cu pumnii in piept ca un Tarzan al mileniului III, insa nu intentioneaza sa o salveze pe Jane, precum omologul sau de pe ecranele panoramice ale anilor cincizeci. De data aceasta, in camera alaturata isi asteapta soarta o fata atragatoare, desi evident, speriata. Se pune la cale un viol si milioane de adolescenti urmaresc fiecare miscare pe MTV – reteaua intitulata “Music Television” urmarita de la Seattle si pana in cartierul Militari din Bucuresti. Deja a batut toate recordurile de audienta iar sistemul depaseste cu mult CNN si Discovery luate impreuna.
Unde altundeva decat pe MTV se ofera posibilitatea formatiei Stone Temple Pilots sa cante despre magia violului ca in videoclipul Sex Type Thing? Unde altundeva decat pe MTV, baiatul dvs. cel cuminte si fata dvs. cea binecrescuta, il pot urmari pe Snoop Doggy Dogg, explicand in rapp cat de grozave sunt drogurile, cat de excitat esti dupa o canepa (canabis adica) sau dupa o coca (nu Coca-Cola, ci cocaina)? Unde, daca nu la MTV, copiii dvs. ce silabisesc inca lectiile, o vad pe Janet Jackson simuland prin dans acte sexuale sau pe Madonna mangaindu-si zonele erogene si tipand dupa "satisfacere nebuna"?
MTV se prezinta astazi ca o forta (anti)culturala majora, in special pentru minori, desi pare minora pentru majori. Telespectatorii nu vizioneaza acest canal ci il traiesc. Ozzy Osborne este urmarit cu videocamera pana si in baie, iar zgomotele fiziologice specifice sunt redate hi-fi. Si mai spun reclamele cu toata forta imaginilor psihedelice succedate intr-un ritm infernal, ca MTV-ul a afectat felul de a gandi, de a vorbi si de a cumpara al unei generati intregii iar parintii ar trebui sa considere acest canal ca pe un lucru tipic unei generatii, asa cum au fost Beatles pentru anii ’60, blue-jeansii pentru anii ’70 si muzica disco pentru anii ’80… Este oare MTV-ul la fel de inofensiv ca guma de mestecat si pantalonii burlan?
MTV era urmarit in 2002 zilnic de aprox. 870 milioane de persoane din 81 de tari. Aceasta in timp ce CNN este urmarit "doar" de 510 milioane, cu cresteri de 40-50% atunci cand au loc evenimente cu rasnute planetar: Bosnia, Afganistan, Irak… Cu siguranta ca acest canal de televiziune este factorul decisiv care a contribuit la decaderea culturala din lume din ultimii ani si, atentie! producatorii sunt mandri de aceasta "realizare".
In naivitatea lor, parintii cred ca nu este absolut nimic rau in a-si lasa copiii sa urmareasca ore intregi MTV-ul. "Muzica, ce e rau in asta?! Si la urma urmelor, se invata astfel mult mai repede limba engleza". Ba chiar in casele crestinilor, televiziunea prin cablu face legea iar pustii afla imediat care este canalul care le promite "love and freedom": MTV-ul. Daca mama este cu telenovelele si tata cu stirile si meciurile, de ce n-ar avea si ei dreptul la Beavis and Butthead?! Sau nu stiti ce sau cine sunt acestia? Este normal daca ati trecut de 30 de ani: in timp ce parintii nu sunt constienti de ceea ce se transmite in realitate pe MTV in afara de video-clipuri, toti adolescentii "cablati" sau "satelizati" urmaresc aventurile acestui cuplu de delicventi, Beavis si Butthead. La New York sau la Bucuresti, la Moscova sau Tokyo, cei doi eroi ai unui serial de desene animate lansat in 1993 au devenit idolii tinerilor din intreaga lume. Idoli si deci modele.
Beavis si Butthead locuiesc intr-o casa darapanata si isi petrec trei sferturi din timp urmarind video-clipuri la televizor pe care le comenteaza, apreciindu-le cam asa: "cool" (marfa) sau "suck" (naspa). Le place violenta, sexul si decibelii – acestea sunt OK, sunt "marfa". Pe de alta parte, un fenomen mai complex care necesita un cat de mic efort intelectual, e taxat cu formula: "this sucks" adica "naspeturi", "chestii nasoale"…
Tatonandu-si drumul prin viata, tinandu-se de flecarii si nimicuri, Beavis si Butthead nu dau doi bani pe morala, pe cinste, pe respectul autoritatii. Savureaza deviatiile sexuale pe care seama carora fac glume mai tot timpul si aproba satanismul. Butthead: “Asta-i parca muzica satanica!” Beavis: “Nici vorba, nu-i destul de fierbinte!”
Dupa cum observa specialistul in mass-media Douglas Kellner intr-un capitol special despre cei doi delicventi deveniti idolii adolescentilor (Media Culture, Londra) acestia "sunt caracterizati prin lipsa celor mai elementare judecati, gusturi sau urme de rational, prin absenta valorilor politice si etice, si prin incapacitatea aproape totala de a intelege si a comunica". Beavis and Butthead sunt "anti" pe toata linia: anti-sociali, anti-culturali, anti-igienici etc. Insusi criticul si omul de cultura Ion Manolescu a gasit potrivit sa scrie un articol consistent pe marginea acestui fenomen (“America in genunchi” – Dilema).
O alta personalitate a lumii culturale, Alex Kasha, afirma: "MTV este o forta foarte destructiva pentru societate, in primul rand deoarece pentru multi adolescenti, joaca un rol de surogat de parinte. MTV creste singura o generatie de tineri si odata ce acestia vor ajunge la maturitate, vor purta chipul si asemanarea ei".
Ce va invata un baiat despre sexul opus daca-si va petrece timpul vizionand MTV-ul? Va descoperi ca in universul MTV nu exista femei cu aspect mediocru, ci doar frumoase si sumar imbracate. Vorbesc provocator si sunt gata de experiente noi oricand. Indeamna la asta indirect sau chiar pe fata. Trebuie doar putina atentie pentru ca poti da de un virus scarbos pe care-l cheama HIV. Oricum, daca folosesti un prezervativ, esti destept si n-ai probleme. Ce invata o fata? Ca toate fetele trebuie sa aiba o viata sexuala activa, cu parteneri diferiti, fie baieti, fie fete, pentru ca doar asa afla ce este viata… Retineti: daca MTV este vizionat in mod regulat in casa dvs. fata pe care n-ati vrea sa o aduca fiul dvs. acasa isi face deja aparitia pe ecranul din coltul sufrageriei.
Desi dictionarele nu au definit inca bine termenul, MTV a dat nastere la o generatie de “vidioti” sau telespectatori analfabeti din punct de vedere vizual. Cu imagini care topaie pe ecran intr-un ritm delirant, MTV le ofera telespectatorilor extrem de putin timp ca sa discearna implicatiile a ceea ce experimenteaza in fata televizorului. Ca urmare, multi tineri isi decupleaza ratiunea si doar sugativeaza senzatia momentului. "Va inapoiem creierul la final… va multumim!…"
In numai trei secunde, pe fundalul unui ritm dracesc in care bateria si chitara bas reliefeaza solistul vocal, se perinda uneori intre sapte si zece cadre diferite, la granita mesajelor subliminale. Un trup de femeie, flacari pe o colina, o pisica neagra, un chip mascat ce rade mefistofelic, sudoare pe torsul unui barbat, un ceas flescait à la Salvador Dali… toate trecand pe ecran uluitor de repede, sugerand si iar sugerand, fara a da ragaz creierului sa digere… Ramane nu informatia ci doar senzatia indusa… Tehnici psihedelice dintre cele mai grosolane, fara sa mai starneasca mania vreunui pedagog crestin. Anormalul a devenit normal. Iar normalul este considerat “sucks” – naspa.
Bob Pitman, unul dintre producatorii de la MTV declara limpede: "Cel mai puternic mod de a-i atrage pe tineri este senzatia momentului. Daca le poti porni sentimentele, i-ai prins. La MTV noi nu tinem adolescentii in fata ecranului; noi ii posedam!" Iata o propunere interesanta: in loc de televiziune, sa se numeasca… Legiune!
Majoritatea criticilor adresate emisiunilor de divertisment ale canalelor TV, pornesc de la premiza gresita conform careia televizorul ca substantiv comun a vrut vreodata sa ne educe, sa ne moralizeze, sa ne mantuie. "Minunatul prieten credincios, preferabil marca Samsung, ca-i pe viata, n-a avut niciodata alt scop decat acela de-a ne rapi timpul, de-a ne distrage atentia de la gesturile esentiale, de-a ne instraina unii de altii, asa ca de ce ne-am astepta la ceva bun de la el?” (D.Bojan)
Crestini si atei asteapta judecata de apoi pironiti in fata televizoarelor ca pe o stire banala transmisa la jurnalul de seara, laolata cu vizita primului ministru in judetul X si clasamentul diviziei nationale dupa inca o etapa. Imi amintesc cu candoare vremurile cu trei ore de emisie pe un singur canal national si cum cei agasati de prea multa propaganda ceausista refuzau cu indarjire si demnitate sa-i arunce televizorului macar o privire daramite sa mai tina "dracu-n casa". Pentru ei era clar: daca intri in parlamentari cu diavolul, te invinge pentru ca este tare la dialectica.
Astazi insa, cand canalele TV depasesc uneori ca numar posiblitatile de programare, am devenit cu totii mai concilianti, mai putin rigizi, renuntand la fundamentalismele de odinioara in virtutea carora "nu stiam ce mai este prin lume", "ce se mai da la televizor" (teribila aceasta expresie). Asa ca te uiti la TV constient fiindca pentru un timp dat "te uiti", adica uiti de tine, existenta ta topindu-se in succesiunea si ritmul imaginilor care te fura, te iau cu ele, te tavalesc prin tubul catodic si apoi te scuipa afara mai batran cu cateva ore si mai sarac cu un gand propriu. Pentru ca orice televiziune este in primul rand o masina de facut bani. Si de nivelare a constiintelor pentru a fi aduse la c.m.m.n.c, ca la matematica. Iar cel mai mic numitor comun este, evident videoclipul. Imagini in cascada si ritm demential, sau apusuri idilice de soare si soapte strecurate in timp ce pianul electric Yamaha puncteaza angelic…
Tinerii de astazi prefera MTV-ul in loc de telenovele lacrimogene pentru ca au impresia ca acolo se vorbeste despre ei, despre problemele lor si pentru ca totul este facut cu profesionalism – regie, grafica, design, montaj. La urma urmelor, nu vad de ce acest canal ar fi mai nociv pentru adolescenti decat, prin comparatie, basmele mestesugit alcatuite, americane sau braziliene, care le emotioneaza pe matusicile si tanticile acestora. Asa cum incerc sa trag semnalul de alarma de capatul dinspre MTV, tot astfel refuz viziunea puritana care se indigneaza, rosie in obraji, pentru ca Janet Jackson are un inel de aur in sfarcul sanilor, vazut “live” de milioane de telespectatori. De ce va mirati, oameni buni? Ati uitat cumva ca se turneaza ultimile cadre ale istoriei acestei lumi? Vrem eschatologii umplute cu optimism? Tarfa Babilonului cel Mare este cumva mai decenta decat Janet Jackson sau Britney Spears?
Traim intr-o lume pe duca, o lume care striga tare pana la raguseala: “Aici este raiul! Hai sa gustam repede o bucatica pana nu se inchide pravalia”. Striga cu atat mai tare, cu cat ne infatiseaza mai stereo, mai digital, mai aureolat cu premii Grammy, Oscar sau Cesar, iadul de calitate exceptionala caruia ii ridica osanale. Ne asalta precum teroristii Al-Queda, dorind sa negocieze cu noi sub presiunea emotiilor PAL/SECAM/DOLBY. Ne someaza sa investim in ei sentimentele noastre cele mai intime, timpul, afectiunea, tandretea, sperantele si aspiratiile noastre. Intr-un cuvant, doresc inchinare.
"Tu esti Gigi? Da-mparate. Am venit sa mi te-nchini… De nu, sparg al tau vechi Sony si-ti tai cablul pana luni…”
Na, sa-l taie odata, sa am si eu ceva liniste in casa asta! Gata cu emtivi-luciferi show!
Sa mai citesc si eu cate o carte sau Cartea, ca de teledivertisment cu gay si toape, am ajuns sa uit “Miorita” si “Psalmul 23”…
(autor: Ovidiu Radulescu)
