Vicepresedinte al Colegiului Evanghelistic din Oregon
Sa presupunem ca ai putea sa iti iei toate elementele nutritive din mancare, in afara de vitamina B12. Cat timp ai trai? Dar daca ai consuma toti aminoacizii, toate mineralele si vitaminele, cu exceptia vitaminei C. Ce s-ar intampla? Raspunsul este clar. Ai avea complicatii si in cele din urma ai muri. Toate elementele nutritive sunt esentiale. Daca iei cantitati foarte mari dintr-un element, asta nu va elimina nevoia de a le consuma si pe celelalte, chiar daca acestea sunt necesare in cantitati mai mici.
Asa este si cu Evanghelia. Are toate ingredientele necesare, dar niciunul din aspectele mantuirii nu le poate inlocui pe celelalte si nici nu poate face ca ele sa nu mai fie necesare. Oameni find tindem sa separam acei factori care ne fac sa ne simtim confortabili. De exemplu, sunt unii care se mangaie cu faptul ca au un Mantuitor, dar nu si un Domn. Sau altii care incearca sa isi demonstreze umblarea crestina prin credinta fara fapte, desi apostolul Iacov declara: “Dar va zice cineva: <Tu ai credinta si eu am faptele.> <Arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata credinta mea din faptele mele.>” (Iacov 2:18) “Tot asa si credinta: daca n-are fapte, este moarta in ea insasi.” (Iacov 2:17)
Dumnezeu nu lucreaza cu lucruri separate. Fiecare aspect al revelatiei divine este esential penru mantuire. Si desi s-ar putea sa existe si exceptii, doar Dumnezeu are dreptul sa le faca.
Am cunoscut un om care nu vroia sa se boteze. Cand l-am intrebat cu privire la aceasta problema, mi-a spus ca botezul nu e necesar. Totusi, chiar daca ar fi necesar, spunea el, fusese botezat in pruncie. Cand i s-au aratat conditiile pentru botez – pocainta, credinta, convertirea, acceptarea lui Hristos si marturisirea – a adus un alt argument:
-Talharul de pe cruce nu s-a botezat, si cu toate acestea Hristos i-a promis ca va fi in cer, a replicat el.
Dar eu i-am spus ca talharul nu avea cum sa se dea jos de pe cruce si sa fie botezat. De aceea, Dumnezeu, in harul Sau, a facut o exceptie. Apoi i-am zis ca daca vrea sa fie si el o exceptie admisa de Dumnezeu, trebuie sa se afle in aceleasi imprejurari extreme ca talharul. Dar nu il interesa prea tare sa devina un caz particular. Deschizand Scriptura, i-am citit cuvintele lui Isus: “Drept raspuns, Isus i-a zis: <Adevarat, adevarat iti spun ca daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.>” (Ioan 3:3) Apoi, ca raspuns la replica ironica a lui Nicodim, Isus a raspuns: “Adevarat, adevarat iti spun, ca daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.” (versetul 5) Din fericire pentru el prietenul meu a primit lumina si a fost botezat, caci dupa trei luni a murit.
Hristos considera botezul unul din elementele esentiale pentru a fi mantuit. Invatandu-i pe ucenici El le-a spus: “Cine va crede si se va boteza va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit.” (Marcu 16:16). Apoi Petru, inspirat de Duhul Sfant, a spus: “Icoana aceasta inchipuitoare va mantuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus Hristos.” (1 Petru 3:21) Nu e greu de observat ca absenta unui singur element poate fi periculoasa.
Tot la fel de periculos este sa nesocotesti un aspect al lucrarii lui Hristos. Unii spun: “Hristos a facut totul la cruce.” Totusi, declaratia asta are unele lipsuri. Se poate spune ca Hristos a platit totul la cruce – nu se mai poate adauga nimic la sacrificiul Sau. Dar este o mare diferenta intre a plati pretul suprem si a realiza o lucrare intreaga doar la cruce. Nu doar moartea lui Hristos este esentiala pentru mantuirea noastra, ci si alte aspecte ale vietii si lucrarii Sale. “Si fara indoiala, mare este taina evlaviei… <Cel ce a fost aratat in trup, a fost dovedit neprihanit in Duhul, a fost vazut de ingeri, a fost propovaduit printre Neamuri, a fost crezut in lume, a fost inaltat in slava.>” (1Timotei 3:16) Pavel nu vorbeste doar despre un element, ci le include pe toate.
Mai intai sa vorbim despre preexistenta lui Hristos. Fara aceasta viata, moartea, ingroparea, rastignirea Sa nu ar fi existat. Intregul plan al mantuirii L-a avut pe Hristos in centru. Fara preexistenta Lui, nu ar fi existat crucea. Biblia declara: “Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in Hristos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine Insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce.” (Filipeni 2: 5-8)
Pavel de asemenea scria: “Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin prooroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui, si care tine toate lucrurile cu Cuvantul puterii Lui, a facut curatirea pacatelor, si a sezut la dreapta Maririi in locurile prea inalte” (Evrei 1:1-3)
Nasterea Sa miraculoasa (numita Intrupare) a jucat si ea un rol monumental in mantuirea noastra. Faptul ca Dumnezeu a devenit om a adus pace lumii. Asteptarea venirii Mantuitorului promis in Geneza 3:15 le determina pe femeile din Vechiul Testament sa vrea copii. Ele stiau ca singura speranta a omenirii era venirea unui Rascumparator. Doua capitole din Evanghelii sunt dedicate acestui eveniment important. Hristos trebuia sa se nasca! Fara sa Se nasca nu avea cum sa moara.
Ingerul a spus: “Si iata ca vei ramane insarcinata si vei naste un fiu, Caruia ii vei pune numele Isus. El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt; si Domnul Dumnezeu ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. Va imparati peste casa lui Iacov in veci si Imparatia Lui nu va avea sfarsit.” (Luca 1:31-33). “Ingerul i-a raspuns: <Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.>” (versetul 35). In ce priveste importanta profetica a acestei realitati, Pavel scria: “Dar cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege.” (Galateni 4:4)
Daca Hristos nu S-ar fi intrupat, nu ar fi fost nicio speranta pentru rasa umana. De aceea, Ioan a scris sub insiratie: “Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal.” (Ioan 1:14) Pentru evrei mangaierea era urmatoarea: “Astfel dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El Insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul.” (Evrei 2:14) Daca nu ar fi fost Intruparea, nu ar fi fost nici Crucea!
Viata Sa pe acest pamant. “In El era viata si viata era lumina oamenilor.” (Ioan 1:4). Daca Hristos nu ar fi trait pe acest pamant, oamenii nu ar fi avut un exemplu de viata biruitoare. Faptul ca El, om fiind, l-a biruit pe Diavol, aduce mantuire omenirii. Prin Isus putem vedea cum este posibil sa traiesti fara pacat. Despre El se spune: “Prin urmare, a trebuit sa Se asemene fratilor Sai in toate lucrurile, ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de incredere, ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului. Si prin faptul ca El Insusi a fost ispitit in ceea ce a suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi.” (Evrei 2: 17-18)
Avand de-a face cu necazurile si ispitele de pe acest pamant, dar invingandu-le, Hristos ne da asigurarea biruintei. “V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33) Isus a trebuit sa locuiasca printre noi si sa duca o viata sfanta. Daca nu l-ar fi biruit pe Diavol, necazurile si ispitele, crucea nu ar fi avut nicio valoare. Daca singurul lucru care conta era crucea, atunci El ar fi sarit peste toate celelalte aspecte, ar fi coborat pe acest pamant, ar fi urcat pe cruce si ar fi murit. Dar nu ar mai fi existat nicio dovada ca omul poate sa iasa biruitor.
Moartea. In scrisoarea catre Filipeni Pavel declara: “La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce.” (Filipeni 2:8) Fara moartea Sa nu ar fi fost platita rascumpararea pentru pacatosi. Doar viata Sa fara pacat putea sa faca ispasire pentru om. “Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana.” (1 Petru 1:18, 19)
Prin moartea Sa suntem indreptatiti si impacati cu Dumnezeu. “Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu.” (Romani 5: 8, 9) “Si pe voi, care odinioara erati straini si vrajmasi prin gandurile si prin faptele voastre rele, El v-a impacat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca sa va faca sa va infatisati inaintea Lui sfinti, fara prihana si fara vina.” (Coloseni 1:21, 22) “Si a impacat pe cei doi cu Dumnezeu intr-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrajmasia.” (Efeseni 2:16)
Invierea. “Caci daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui.” (Romani 5:10) “Asa este scris si asa trebuia sa patimeasca Hristos si sa invieze a treia zi dintre cei morti. Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor, in Numele Lui, pocainta si iertarea pacatelor, incepand din Ierusalim.” (Luca 24: 46-47) “Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor.” (Corinteni 15:21)
Iar Pavel declara ca fara invierea Sa nu exista speranta. “Si daca n-a inviat Hristos,” scria el, “credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre si, prin urmare, si cei ce au adormit in Hristos sunt pierduti. Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oameni! ” (1 Corinteni 15: 17-19) Crestinilor care sustin ca la cruce Isus a facut absolut totul le-ar fi imposibil sa il convinga pe Pavel ca invierea nu este importanta pentru mantuirea noastra. Hristos a trebuit sa biruiasca moartea si mormantul.
Inaltarea. Hristos a promis: “Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi.” (Ioan 14: 1-3)
Astrofizicianul Stephen Hawkins a avertizat: “Deoarece procesul nostru evolutiv a functionat prin dialectica determinismului si a agresiunii, ma tem ca supravituirea noastra pe termen lung si speranta speciei umane sunt in pericol. Totusi, daca vom putea inca un secol sa ne abtinem de la a ne distruge unii pe altii, tehnologia se va dezvolta si va distribui omenirea pe diferite planete si nu va fi posibil ca vreo tragedie sau atrocitate sa ne distruga pe toti in acelasi timp.” Fara sa isi dea seama, chiar si stiinta confirma realitatea cuvintelor lui Hristos. Trebuie sa parasim aceasta planeta decazuta. Inaltarea lui Hristos face ca acest adevar sa devina realitate! Copiii lui Dumnezeu vor fi eliberati. Pentru ca o Fiinta Divina a fost in stare sa vina pe acest pamant si sa plece, prin inaltarea Sa moartea pe cruce face ca eliberarea noastra de pe acesta planeta sa devina reala.
Ucenicii intristati au fost mangaiati de ingerul care le-a spus: “Barbati galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer.” (Faptele Apostolilor 1:11) Eficacitatea crucii nu putea sa devina realitate daca Hristos nu S-ar fi inaltat la cer, pentru a sta la dreapta Tronului Divin. Si nici fagaduinta calatoriei la cer nu putea fi reala pentru cei sfinti. La inaltarea Sa, luand “robia roaba”, El a eliminat orice indoiala cu privire la faptul ca omul poate fi salvat pentru vecie.
Lucrarea Sa din cer. “Si tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legamant nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru rascumpararea din abaterile faptuite sub legamantul dintai, cei ce au fost chemati sa capete vesnica mostenire, care le-a fost fagaduita.” (Evrei 9:15) Scriptura Il numeste pe Isus “singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni” (1 Timotei 2:5) si avocatul nostru, in caz ca pacatuim din nou. (1 Ioan 2:1) Pavel le scria romanilor: “Cine-i va osandi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi!” (Romani (8:34)
In Epistola sa catre Evrei Pavel argumenteaza ca inainte de cruce Isus a fost Mijlocitorul primului legamant, astfel incat “acum Hristos a capatat o slujba cu atat mai inalta cu cat legamantul al carui mijlocitor este El, e mai bun, caci este asezat pe fagaduinte mai bune.” (Evrei 8:6). Din aceste cuvinte ale lui Pavel reiese ca mijlocirea activa a lui Hristos a fost nu inainte de cruce, ci dupa ea. Crucea necesita un Mijlocitor. Asa cum sangele taurilor si al tapilor avea nevoie de un mijlocitor, la fel, fara mijlocirea lui Hristos in ceruri, crucea si-ar pierde din nou insemnatatea.
A doua Sa venire. In cele din urma, daca Hristos nu Se intoarce sa ii ia acasa pe cei pentru care a murit, jertfa Sa este in zadar. In fagaduinta data ucenicilor tulburati, carora le vorbise despre plecarea Sa de pe acest pamant, El a spus: “Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi.” (Ioan 14:3) Din aceste cuvinte ale Mantuitorului reiese ca ucenicii aveau sa ramana pe pamant pana cand avea sa se implineasca fagaduinta Sa.
Acesta este motivul pentru care, apostolul Pavel, inaintat in varsta, scria cu atata siguranta: “Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde. Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El. Iata, in adevar, ce va spunem, prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti. Caci Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer si intai vor invia cei morti in Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4:13-18)
In concluzie, sa ne asiguram ca folosim toate ingredientele spirituale pe care le-a randuit Domnul pentru salvarea noastra. El nu le-a asezat in Biblie doar pentru a umple paginile. Toate aspectele lucrarii lui Hristos sunt importante pentru mantuirea noastra. De aceea in Biblie este scrisa o ultima avertizare: “Marturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta ca, daca va adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta. Si daca scoate cineva ceva din cuvintele cartii acestei proorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii si din cetatea sfanta, scrise in cartea aceasta.” (Apocalipsa 22: 18, 19)
In aceasta ultima cartea a Bibliei se vorbeste despre toate etapele lucrarii lui Hristos: preexistenta Sa (1:8, 11; 3:14), rolul Sau la Creatiune (4:11; 10:6; 14:6,7), viata Sa pe pamant (1:5; 5:5; 12:4,5), moartea (5:6,9), invierea (1:18; 2:8), inaltarea (12:5), lucrarea Sa de mijlocirea in cer (1:12-17; 3:5; 8:2–4), a doua venire (1:7; 19:11–22; 22:12) si stabilirea imparatiei Sale (2:26; 3:21; 7:14–17; 11:15)
