LUPTA CRESTINULUI

Romani 7:22-25

Robert Murray M’Cheyne

,,Fiindca, dupa omul din launtru imi place Legea lui Dumnezeu; dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?… Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pamanteasca, slujesc Legii pacatului." (Romani 7:22-25)

Un credincios trebuie sa fie cunoscut nu numai dupa pacea si bucuria sa, ci si dupa lupta si suferinta sa. Pacea sa este deosebita: ea izvoraste din Hristos, este cereasca, este o pace sfanta. Lupta sa este la fel de deosebita: este adanc inradacinata, chinuitoare, si nu inceteaza pana la moarte. Am ales subiectul luptei crestinului ca sa poti cunoaste, prin ea, daca esti un soldat al lui Hristos – daca lupti cu adevarat lupta cea buna a credintei.

I. Credinciosul isi gaseste placerea in Legea lui Dumnezeu: ,,Dupa omul din launtru imi place Legea lui Dumnezeu." (Romani 7:22)

1. Inainte ca un om sa vina la Hristos, el uraste Legea lui Dumnezeu: intregul sau suflet se revolta impotriva ei – ,,umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu" (Romani 8:7).

 

(1) Oamenii neconvertiti urasc Legea lui Dumnezeu din cauza puritatii sale. ,,Cuvintul Tau este cu totul incercat, si robul Tau il iubeste." (Psalmul 119:140) Din acelasi motiv oamenii lumesti il urasc. Legea este exprimarea mintii pure si sfinte a lui Dumnezeu. Este infinit opusa oricarei necuratii sau pacat. Fiecare rand din Lege este impotriva pacatului. Dar oamenii firesti iubesc pacatul, si prin urmare urasc Legea, pentru ca ea li se opune in tot ceea ce ei iubesc. Asa cum liliecii urasc lumina si zboara departe de ea, la fel oamenii neconvertiti urasc lumina pura a Legii lui Dumnezeu si se departeaza de ea.

(2) Ei o urasc pentru largimea sa. ,,Poruncile Tale sunt fara margini" (Psalmul 119:96). Legea se extinde asupra tuturor actiunilor lor exterioare, vazute si nevazute; se extinde asupra oricarui cuvant nefolositor pe care il rostesc oamenii; se extinde asupra imaginilor pe care le privesc ochii lor; coboara in cele mai adanci pesteri ale inimilor lor; condamna cele mai secrete izvoare ale pacatului si poftei care se cuibaresc acolo. Oamenii neconvertiti sunt in conflict cu Legea lui Dumnezeu din cauza strictetii sale. Daca s-ar extinde doar asupra actiunilor mele exterioare, atunci as putea sa o suport; dar imi condamna cele mai secrete ganduri si dorinte, pe care nu le pot impiedica sa apara. De aceea oamenii neevlaviosi se revolta impotriva Legii.

(3) Ei o urasc pentru caracterul ei neschimbator. ,,Cerul si pamantul vor trece, dar nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege" (Matei 24:25 si 5:18 combinate). Daca Legea s-ar schimba, sau ar renunta la unele din cerintele sale, sau ar muri, atunci oamenii neevlaviosi ar fi foarte multumiti. Dar e la fel de neschimbatoare ca Dumnezeu: este scrisa pe inima lui Dumnezeu, ,,in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare" (Iacov 1:17). Nu se poate schimba decat daca Dumnezeu s-ar schimba! Nu poate muri decat daca Dumnezeu ar muri. Chiar in vesnicia iadului cerintele si blestemele ei vor fi aceleasi. Este o Lege neschimbatoare, pentru ca El este un Dumnezeu neschimbator. De aceea oamenii neevlaviosi au o ura neschimbatoare fata de aceasta Lege sfanta.

2. Cand un om vine la Hristos, el este schimbat in totalitate. El poate spune: ,,Fiindca, dupa omul din launtru imi place Legea lui Dumnezeu" (Romani 7:22). El poate spune impreuna cu David: ,,Cat de mult iubesc Legea Ta! Toata ziua ma gandesc la ea." (Psalmul 119:97). El poate spune impreuna cu Domnul Isus, in Psalmul 40 (versetul 8): ,,Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule! Si Legea Ta este in fundul inimii mele." Sunt doua motive pentru aceasta:

 

Primul motiv: Legea nu mai este un dusman. Daca vreunul dintre cei ce tremurati, apasati de sentimentul nenumaratelor voastre pacate si de blestemele Legii pe care ati incalcat-o, veti fugi la Hristos, veti gasi odihna. Veti descoperi ca El a anulat in intregime pretentiile Legii ca un Garant pentru pacatosi, ca i-a suportat in intregime toate blestemele. Veti putea spune: ,,Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se blestem pentru mine, fiindca este scris: ‘Blestemat e oricine este atarnat pe lemn’" (Galateni 3:13). Nu trebuie sa va mai temeti, atunci, de acea infricosatoare Lege sfanta; nu sunteti sub Lege, ci sub har (Romani 6:14). Nu trebuie sa va temeti mai mult de Lege decat v-ati teme dupa Ziua Judecatii. Imaginati-va un suflet mantuit dupa Ziua Judecatii. Cand acea scena ingrozitoare a trecut – cand mortii, mari si mici, au stat inaintea Scaunului de domnie mare si alb (Apocalipsa 20:11) – cand sentinta suferintei vesnice a cazut asupra tuturor celor neconvertiti si acestia s-au scufundat in iazul al carui foc nu poate fi stins niciodata; nu va spune atunci acel suflet mantuit: ,,Nu mai trebuie sa ma tem de acea Lege sfanta; i-am vazut potirele maniei (Apocalipsa 15:7) varsate; dar nici un strop nu a cazut pe mine"? La fel poti spune si acum, o, cel ce crezi in Hristos! Cand privesti sufletul lui Hristos, sfasiat de trasnetele lui Dumnezeu, cand privesti trupul Sau, strapuns pentru pacat, poti spune: ,,El a fost facut blestem pentru mine; de ce sa ma mai tem de acea Lege sfanta?"

Al doilea motiv: Duhul lui Dumnezeu scrie Legea in inima. Promisiunea spune: ,,Dupa zilele acelea, zice Domnul, voi pune Legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor; si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu" (Ieremia 31:33). Atunci cand vii la Hristos, frica de Lege iti dispare, dar Duhul Sfant care iti intra in inima te face sa iubesti Legea. Duhul Sfant nu mai este tinut departe de acea inima; El intra in ea si o inmoaie; El ia inima de piatra (Ezechiel 36:26) si pune in loc o inima de carne (Ezechiel 36:26); pe aceasta El scrie sfanta, sfanta Lege a lui Dumnezeu. Atunci Legea lui Dumnezeu e dulce pentru acel suflet; el isi gaseste placerea in ea. ,,Legea este sfanta, si porunca este sfanta, dreapta si buna" (Romani 7:12).El doreste acum, cu sinceritate, ca fiecare gand, cuvant si fapta sa fie in conformitate cu acea Lege. ,,O, de ar tinti caile mele la pazirea oranduirilor Tale! Multa pace au ceice iubesc Legea Ta, si nu li se intampla nici o nenorocire" (Psalmul 119:5 si 119:165 combinate). Psalmul 119 devine respiratia acelei inimi noi. Acum va tanji el ca intreaga lume sa se supuna acelei Legi pure si sfinte. ,,Ochii imi varsa siroaie de ape, pentru ca Legea Ta nu este pazita" (Psalmul 119:136). O, de ar sti intreaga lume ca sfintenia si fericirea sunt unul si acelasi lucru! Pune-te la incercare. Poti spune: ,,Dupa omul din launtru imi place Legea lui Dumnezeu" (Romani 7:22)? O iubesti acum? Tanjesti dupa vremea cand vei trai in intregime sub ea – sfant, asa cum Dumnezeu este sfant, curat, asa cum Cristos este curat?

O, veniti, pacatosi, dati-va inimile lui Hristos, ca El sa poata scrie pe ele Legea Sa sfanta! Destul ati avut legea Diavolului intiparita in inimile voastre; veniti la Domnul Isus, si El va va adaposti de blestemele Legii si va va da Duhul Sfant care va scrie toata Legea in inimile voastre; El te va face sa o iubesti din tot sufletul tau. Roaga-L sa-Si tina promisiunea. Cu siguranta, destul ai incercat placerile pacatului. Vino acum, si incearca placerile sfinteniei dintr-o inima curata. Daca vei muri cu inima asa cum e acum, aceasta va fi insemnata ca o inima pacatoasa pentru intreaga vesnicie: ,,Cine este nedrept, sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat, sa se intineze si mai departe" (Apocalipsa 22:11). Vino si primeste o inima noua pana nu vei muri: pentru ca, daca nu te nasti din nou, nu vei putea vedea imparatia lui Dumnezeu.

II. Un credincios adevarat simte in madularele sale o lege care se impotriveste (Romani 7:23)

,,Vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva Legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele" (Romani 7:23). Cand un pacatos vine pentru prima data la Hristos, el se gandeste adesea ca de-acum si-a luat ramas bun pentru totdeauna de la pacat: ,,De-acum nu voi mai pacatui niciodata." Se simte deja la poarta cerului. Dar curand o mica ispita ii da in vileag inima, si el striga: ,,Vad o alta lege."

1. Observati ca el o numeste ,,o alta lege", o lege total diferita de Legea lui Dumnezeu – o lege in totalitate contrara acesteia. In versetul 25 el o numeste ,,legea pacatului" – o lege care ii porunceste sa pacatuiasca – care il imboldeste inainte prin rasplati si amenintari. In Romani 8:2 este numita ,,legea pacatului si a mortii" – o lege care nu numai ca duce la pacat, dar si la moarte, la moarte vesnica: ,,plata pacatului este moartea" (Romani 6:23). Este aceeasi lege numita in Galateni carnea: ,,carnea pofteste impotriva Duhului" (5:17). Este aceeasi ca in Efeseni 4:22, unde este numita ,,omul cel vechi", care se strica dupa poftele inselatoare. Aceeasi lege care in Coloseni 3 este numita ,,madularele voastre" – ,,De aceea, omorati madularele voastre care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea, si lacomia, care este o inchinare la idoli" (versetul 5). Aceeasi lege este numita in Romani 7:24 ,,acest trup de moarte". Adevarul este, prin urmare, ca in inima credinciosului raman toate madularele si trupul unui om vechi, sau ale unei vechi naturi: ramane fantana oricarui pacat care a poluat vreodata lumea.

2. Mai observati ca aceasta lege face ceva – ,,se lupta". Legea din madulare nu sta linistita, ci intotdeauna lupta. Nu poate fi niciodata pace in inima unui credincios. Exista pacea cu Dumnezeu, dar o lupta continua cu pacatul. Aceasta lege din madulare are la dispozitia sa o armata de pofte si duce un razboi constant impotriva Legii lui Dumnezeu. Intr-adevar, uneori o armata sta la panda si asteapta in liniste pana soseste momentul potrivit pentru a ataca. La fel, poftele din inima asteapta adesea in tacere pana in ora ispitei, si atunci se razboiesc cu sufletul. Inima este ca un vulcan. Uneori dormiteaza si nu scoate altceva decat fum, dar focul mocneste in adancuri si in curand va erupe din nou. Exista doi mari luptatori in sufletul credinciosului. Pe de o parte e Satan, avand sub comanda sa carnea si poftele sale; de cealalta parte e Duhul Sfant, avand sub comanda sa intreaga noua faptura. Si astfel ,,firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti" (Galateni 5:17).

Castiga vreodata Satan aceasta lupta? In adanca intelepciune a lui Dumnezeu, uneori legea din madulare duce sufletul in robie. ,,Noe era un om neprihanit" (Geneza 6:9) si Noe umbla cu Dumnezeu, cu toate acestea a fost dus in robie: ,,Noe a inceput sa fie lucrator de pamant, si a sadit o vie. A baut vin, s-a imbatat si s-a dezgolit in mijlocul cortului sau" (Geneza 9:20-21). Avraam a fost ,,prietenul lui Dumnezeu" (Iacov 2:23) si totusi a rostit o minciuna, spunand despre nevasta lui Sara: ,,Este sora mea." Iov a fost un om neprihanit, se temea de Dumnezeu si ura raul, si totusi a fost provocat sa blesteme ziua in care s-a nascut. La fel stau lucrurile cu Moise, David, Solomon, Ezechia, Petru si apostolii.

Ati experimentat aceasta lupta? E un semn clar al copiilor lui Dumnezeu. Ma tem ca cei mai multi dintre voi nu ati simtit-o niciodata. Sa nu ma intelegeti gresit. Fiecare dintre voi ati simtit uneori un conflict intre constiinta voastra naturala si Legea lui Dumnezeu. Dar aceasta nu este razboiul din inima credinciosului, care este lupta dintre Duhul lui Dumnezeu din inima si ,,omul cel vechi cu faptele sale".

Daca vreunul dintre voi geme sub apasarea acestei lupte, invata sa te lasi smerit de ea, dar nu descurajat.

Mai intai, lasa-te smerit de ea. Scopul ei este sa te faca sa zaci in tarana si sa simti ca nu esti altceva decat un vierme. O! Ce ticalos mizerabil trebuie sa fii, daca si dupa ce ai fost iertat si ai primit Duhul Sfant, inima ta continua sa fie o fantana a oricarei nelegiuri! Cat de respingator poti fi, daca in cele mai solemne clipe cand te apropii de Dumnezeu, in acele momente emotionante, tu inca ai in sanul tau toate madularele vechii naturi! Fie ca aceasta sa te pastreze smerit.

Apoi, fie ca aceasta sa te invete ca ai nevoie de Hristos. Ai nevoie de sangele Sau pretios la fel de mult acum ca la inceput. Nu poti sta vreodata inaintea lui Dumnezeu asa cum esti. Trebuie din nou si din nou sa mergi la El pentru a fi spalat. Chiar si pe patul de moarte trebuie sa te adapostesti sub Iehova, neprihanirea noastra. De asemenea, trebuie sa te rezemi de Hristos. Numai El poate birui in tine. Lipeste-te mai aproape de El in fiecare zi.

III. Sentimentele unui credincios in timpul acestei lupte:

1. El se simte nenorocit. ,,O, nenorocitul de mine!" (Romani 7:24). Nimeni din lumea aceasta nu e mai fericit ca un credincios. El a venit la Hristos si a gasit odihna. Toate pacatele sale au fost iertate in Hristos. Se poate apropia de Dumnezeu ca un copil. Duhul Sfant locuieste in el. El are nadejdea slavei (Coloseni 1:27). In cele mai ingrozitoare clipe el poate ramane linistit, pentru ca simte ca Dumnezeu e cu El. Cu toate acestea, sunt momente in care striga: ,,O, nenorocitul de mine!" Cand simte boala propriei sale inimi – cand simte tepusul din carne (2 Corinteni 12:7) – cand inima sa pacatoasa e descoperita in toata rautatea ei infricosatoare – vai, atunci el se arunca la pamant, strigand: ,,O, nenorocitul de mine!" Un motiv al acestei nenorociri este ca pacatul descoperit in inima indeparteaza sentimentul iertarii. Constiinta este invaluita in vinovatie si un nor intunecat acopera sufletul. ,,Cum ma voi putea duce din nou inaintea lui Hristos?" striga el. ,,Vai! L-am indepartat prin pacatul meu pe Mantuitorul!" Un alt motiv este caracterul dezgustator al pacatului. Este simtit ca o vipera in inima. Omul firesc se simte adesea foarte nefericit din cauza pacatului, dar niciodata nu ii simte caracterul respingator; pentru noua faptura insa este cu adevarat scarbos. Vai! Fratilor, cunoasteti voi ceva din nenorocirea credinciosului? Daca nu, nu-i veti cunoaste nici bucuria sa. Daca nu cunoasteti lacrimile si gemetele lui, nu-i veti cunoaste nici cantecul de biruinta.

2. El cauta scaparea. ,,Cine ma va izbavi?" In trecut, unii tirani obisnuiau sa-si lege prizonierii cu lanturi de un trup mort; astfel, oriunde mergea prizonierul, trebuia sa traga dupa el un cadavru in putrefactie. Se crede ca Pavel face aluzie aici la aceasta practica inumana. El isi simtea vechiul om ca pe un cadavru putred, pe care il tara neincetat dupa el oriunde mergea. Dorinta lui arzatoare era sa fie fie eliberat de acesta. Cine sa ne izbaveasca? Va amintiti cum odata, cand Dumnezeu a lasat ca un tepus in carne sa-i chinuie slujitorul, un sol al lui Satan care sa-l palmuiasca (2 Corinteni 12:7), Pavel cazut pe genunchi. ,,De trei ori am rugat pe Domnul sa mi-l ia." O, aceasta este adevaratul semn al copiilor lui Dumnezeu! Cei din lume au o natura veche; ei nu au altceva in afara de aceasta veche natura. Dar aceasta nu-i duce pe genunchi. Tu cum stai, suflet drag? Oare putreziciunea dinauntrul tau te face sa mergi la tronul harului? Te determina sa chemi numele Domnului? Te face sa spui, ca vaduva insistenta, ,,Fa-mi dreptate in cearta cu parasul meu"? Te face sa strigi dupa Domnul Isus, ca femeia canaanita? O, aminteste-ti, daca pofta poate lucra in inima ta si tu ramai multumit in aceasta stare, tu nu ii apartii lui Hristos!

3. El multumeste pentru izbanda. Cu adevarat, ,,in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit" (Romani 8:37), pentru ca putem aduce multumiri inainte de terminarea luptei. Da, chiar in cele mai intunecate clipe ale bataliei noi putem privi la Hristos si putem striga: ,,Multumiri fie aduse lui Dumnezeu!" In clipa in care un suflet, gemand sub apasarea depravarii, isi ridica privirea spre Domnul Isus, in acel moment gemetele sale sunt transformate in cantari de lauda. In Hristos descoperi o fantana care te spala de vinovatia tuturor pacatelor tale. In Hristos descoperi har suficient pentru tine – har care sa te sustina pana la sfarsit – si o promisiune sigura ca radacinile pacatului vor fi smulse in intregime. ,,Nu te teme de nimic, caci Eu te izbavesc, te chem pe nume: esti al Meu" (Isaia 43:1). O, aceasta ne transforma gemetele in cantece de lauda! Cat de adesea incepe un Psalm cu gemete si se sfarseste cu lauda! Aceasta e experienta zilnica a poporului lui Dumnezeu. E si a ta? Pune-te la incercare. Daca nu cunosti cantarea de biruinta a credinciosului, niciodata nu-ti vei arunca impreuna cu el cununa la picioarele Mielului (Apocalipsa 4:10). Scump credincios, multumeste-te sa te lauzi cu slabiciunile tale, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in tine (2 Corinteni 12:9).

Tradus de Florin Vidu