A avut Domnul Isus Hristos inclinatie spre pacat?

De: Doru Tarita

In primul rand trebuie sa clarificam unele notiuni de baza:

1. Niciodata nu vom fi in stare sa analizam absolut corect natura lui Isus pentru ca El a fost unic in felul lui, iar noi suntem oameni. Nu stim cat de mult stie o furnica despre om, de asemenea si noi suntem limitati in ceea ce priveste analizarea naturii lui Hristos.
2. Pe baza Cuvantului Sau, Isus era 100% Dumnezeu (Ioan 1,1; Filip. 2, 6. 7 ) si 100% imbracat in natura umana ( Is. 42, 1, Rom. 8, 3, Filip 2.6,7). Isus avea natura umana a lui Adam inainte de pacat, nu dupa pacat. Daca Isus s-ar fi intrupat cu natura omeneasca pacatoasa era deja sub blestemul pacatului. Isus nu avea cum sa se nasca in pacat caci altfel nu ma putea rascumpara. Tendinta spre pacat au numai cei care o mostenesc ca “consecinta a pacatului”.

As dori sa dau un exemplu plastic. In lumea noastra exista fumatori si nefumatori. Cei care sunt fumatori nu au probleme cu mirosul fumului de tigara. Ei sau obisnuit cu acest miros si le place. Intr-o camera unde se fumeaza fumatorii nu simt mirosul usturator al fumului de tigara. Atunci cand se lasa un fumator de fumat, tendinta de a fuma din nou apare si atunci cand el simte mirosul de tigara. Daca ramane in atmosfera acestui miros, este tentat sa cada iarasi in acelasi obicei. Un nefumator atunci cand intra intr-o camera de fumatori nu se simte bine de loc. Aproape ca nu resista acestui miros daunator. Din fire nefumatorul nu poate suferi mirosul de tutun.
 
In Isus nu s-a gasit pacat. In el nu locuia pacatul ca in noi. Noi ne nastem “fumatori – pacatosi” inca de cand suntem conceputi. Atunci cand a venit Isus in camera “pacatosilor” , El in care nu exista pacat, cum credeti ca s-a simtit? Era si El tentat sa pacatuiasca? Sau dimpotriva, El care a urat pacatul cel mai mult, a avut nevoie de un sacrificiu suprem, de a intra in camera poluata de pacat pentru a ne salva pe noi. Isus a urat pacatul, nu putea sa-l sufere,  dar a iubit pe pacatos. Cum putem crede ca El ar fi tentat la pacatele noastre pe care el le-a urat cel mai mult? Noi suntem declarati neprihaniti(fara pacat) numai prin sangele lui si nu prin perfectiune! El este Perfectiunea. Tu esti fara pacat datorita sangelui lui Isus si printr-o declaratie forenzica (judecatoreasca).Daca Isus era ca noi intrutotul, atunci si noi putem invinge pacatul in propia noastra carne fara sa avem nevoie de sangele lui ISUS. De ce a mai murit atunci Isus pentru noi?
Da, Isus a avut natura umana degenerata de pacat dar in El nu s-a gasit pacat! Evr. 4, 15

In Ghetsemani s-a vazut cum nu se poate mai bine natura omeneasca  a lui Isus: a sovait agonizand in fata amaraciunii cupei pacatului, pacatul era ceva insuportabil, ca fumul de tigara,  dar spre slava lui Dumnezeu, EL a ales prin credinta sa faca voia Tatalui. Daca nu avea o natura umana nu mai avea sudoare de sange. Hristos intr-adevar a avut un corp uman slabit ereditatar, dar moral nu a avut nimic de a face cu pacatul.

Ellen White scrie:
Omul are o înclinație naturală de a urma sugestiile lui Satana și nu poate rezista cu succes prin propriile sale puteri unui dușman așa de puternic; va reuși numai dacă Hristos, puternicul cuceritor, va locui în el, ghidându-i toate dorințele și dându-i putere. (Solii catre tineret p. 51)

Ellen White scrie:
Din cauza pacatului, urmasii lui Adam au fost nascuti cu inclinatii spre neascultare in propria lor natura. Dar Isus Hristos a fost singurul Fiu al lui Dumnezeu. El a luat asupra lui natura umana si a fost ispitit in toate punctele in care este ispitita natura umana. El ar fi putut pacatui; ar fi putut cadea, dar pentru niciun moment nu a existat o inclinatie rea in El. (SDA Bible Commentary, vol. 5, p. 1128)

N-a fost întinat de stricăciune, era străin față de păcat; totuși, S-a rugat, și încă des și cu strigăte puternice și lacrimi. S-a rugat pentru ucenicii Săi și pentru Sine, identificându-Se astfel cu nevoile noastre, cu slăbiciunile noastre și cu neajunsurile noastre, care sunt atât de obișnuite la oameni. El a fost un mare petiționar, neavând pasiunile firii noastre căzute, dar înconjurat de infirmități asemănătoare, ispitit în toate privințele, cum suntem și noi. (Marturii vol 2, pp. 508, 509)

Ioan 14:30 “Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpanitorul lumii acesteia. El n’are nimic în Mine;”

Pastor Doru  Tarita