DE CE SĂ‚ CITIM?
„La început a fost Cuvântul”.
Făgăduința mântuirii! Prețioasă promisiune! Mult prea prețioasă pentru a putea fi uitată.
La început Promisiunea a fost verbală. Simplă și ușor de transmis. Toți vorbeau despre asta. Nu aveau alte preocupări, decât să aștepte împlinirea ei, pentru a fi din nou în Paradis.
Dar cu timpul oamenii și-au făcut și alte planuri, au început să aibă și alte preocupări. Au mai uitat din detaliile Promisiunii și păcatul a luat amploare. S-au depărtat de Dumnezeu, dar El i-a căutat și i-a adus înapoi. Le-a făcut cunoscută din nou Promisiunea. Însă păcatul și-a pus amprenta și oamenii au constatat că nu mai aveau aceeași îndemânare în a folosi cuvântul vorbit pentru că nu mai țineau minte cu exactitate toate detaliile de o extraordinară frumusețe.
Și atunci Dumnezeu le-a dat în dar scrisul și cititul. Pentru că dorul minunat al mântuirii să fie scris și să nu mai fie uitat. Pentru ca, dacă noi, oamenii ne mai lăsăm pradă lumii care ne umple gândurile și viețile cu alte preocupări decât a face voia lui Dumnezeu, să avem la ce ne întoarce. La mărturia scrisă: SFÂNTA SCRIPTURĂ‚, Spiritul Profetic.
În aceste mărturii, Dumnezeu a așezat în scris voința Sa, Planul Său excepțional de salvare a omenirii, Calea pe care trebuie noi să o urmăm, pentru a nu mai rătăci drumul.
Care dintre noi nu a simțit cu adevărat că L-a găsit pe Dumnezeu citind Biblia? Câți nu am citit și recitit cu înfiorare Hristos Lumina Lumii, Tragedia Veacurilor și toate celelalte cărți ale Ellenei White?
Cât de prețioase sunt pentru tinerii care se pregătesc pentru căsătorie cărți precum: Căsătorie împlinită, Căminul Advent, A patra uimire, iar pentru părinți: Părintele deplin, Ascultarea de bunăvoie, cărțile colorate și ilustrate pentru părinții cu copii mici, toate acestea sunt daruri extraordinare.
Cât de necesare sunt studiile biblice pentru toate categoriile de vârstă. Cât de mobilizatoare sunt: Mâini înzestrate, Pilot misionar, Scăpare la Dumnezeu, Voi muri în libertate! etc.
Și toate acestea au un singur scop: să ne înmoaie inimile, să ne sfărâme pietrele care s-au cuibărit în piepturile noastre și să ne amintească Promisiunea. Să ne spună încă odată că Dumnezeu ne iubește cu o iubire veșnică, că ne dorește cu gelozie, că suntem atât de prețioși pentru El, încât a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Eu cred că a nu citi aceste daruri minunate înseamnă a-i închide ușa lui Dumnezeu, a scoate telefonul comunicării din priză, a păcătui.
Mai ales că suntem avertizați că vom înseta după ele la vremea sfârșitului. Și când este vremea sfârșitului? În curând! Foarte curând!
Să mulțumim Domnului că încă le mai avem în mână și să nu mai pierdem timpul!
Studiu plăcut!
Monica Marin
