Expresia aceasta este una de uz intern, specifică adventiÈ™tilor de ziua a È™aptea. O mică explicaÈ›ie este necesară pentru cititorii de altă confesiune.
IntenÈ›ia acestui articol este aceea de a pune în discuÈ›ie o anumită înÈ›elegere a acestui subiect. Din această interpretare particulară poate ieÈ™i un simÈ› de neputinÈ›ă, o formă particulară de descurajare. O clarificare este deci necesară.
Prin ”închiderea harului" se înÈ›elege încheierea pentru totdeauna a mijlocirii Domnului Hristos în favoarea păcătoÈ™ilor care se pocăiesc. Este momentul când se anunÈ›ă în ceruri: “Cine este nedrept, să fie nedrept È™i mai departe; cine este întinat, să se întineze È™i mai departe. Cine este fără prihană, să trăiască si mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se sfinÈ›ească È™i mai departe” (Apocalipsa 22,11) Prin comparaÈ›ie cu serviciul marelui preot din Vechiul Testament, acesta este momentul când Domnul Hristos dezbracă haina de Mare Preot. Faza următoare a lucrării Domnului este aceea de recuperare a copiilor lui Dumnezeu È™i de judecată a neamurilor pământului.
Păcatele pot fi iertate numai prin mijlocirea Domnului Hristos. Nimeni altcineva nu poate ajuta. CredinÈ›ele populare diferite de aceasta nu sunt susÈ›inute de Cuvântul lui Dumnezeu. “Căci este un singur Dumnezeu È™i un singur Mijlocitor între Dumnezeu È™i oameni, Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine ca jertfă …” (I Timotei 2,5.6). Din momentul în care această slujbă a Domnului s-a încheiat, nu mai există iertare de păcat. Soarta fiecăruia este sigilată pentru totdeauna.
Fiindcă suntem oameni supuÈ™i slăbiciunilor fireÈ™ti È™i erorilor de judecată, putem înÈ›elege frământarea credincioÈ™ilor când, îÈ™i vor da seama că s-a închis harul. Oricât de puÈ›in ar dura aceasta, agonia poate să fie teribilă. AceÈ™ti credincioÈ™i s-au încrezut în făgăduinÈ›ele lui Dumnezeu È™i s-au bucurat în nădejdea întâlnirii cu Domnul. Acum, înainte de citirea sentinÈ›ei CurÈ›ii Supreme a Universului, tensiunea se ridică la maximum. A fost pocăinÈ›a lor sinceră? A fost ea completă? Nu au mai rămas păcate nemărturisite È™i nepărăsite, acum când s-au închis cărÈ›ile? Ei nu se îndoiesc de Dumnezeu, ci de ei înÈ™iÈ™i. Starea lor de spirit este comparată cu a lui Iacov, în noaptea strâmtorării lui celei mai grele. Tot de acolo vine È™i asigurarea că asemenea lui Iacov, vor ieÈ™i cu bine din necaz (Ieremia 30,7. Geneza 32,8-12).
Nu e nicio problemă pentru cititorii Bibliei să accepte ideea unei judecăÈ›i preadvente. Vor fi două învieri È™i între ele o mie de ani. “FericiÈ›i È™i sfinÈ›i sunt cei ce au parte de întâia înviere. Asupra lor a doua moarte nu are nicio putere” (Apocalipsa 20,6). La venirea Domnului Hristos, linia este trasă între cei mântuiÈ›i È™i cei rămaÈ™i pe din afară. Îngerii lui Dumnezeu È™tiu pe cine trebuie să cheme afară din morminte.
De asemenea, cititorii serioÈ™i ai Bibliei nu au nicio problemă cu adevărul tulburător că aleÈ™ii lui Dumnezeu vor fi cei găsiÈ›i fără prihană È™i sfinÈ›i la data închiderii harului.
DefiniÈ›ia sfinÈ›eniei poate cerenele explicaÈ›ii. “Fără prihană” este acceptat de toÈ›i că înseamnă fără pată, fără reproÈ™ înaintea lui Dumnezeu. Gândul acesta provoacă o examinare de sine serioasă.
Ceea ce apare discutabil pe această temă este starea sfinÈ›ilor sigilaÈ›i pentru viaÈ›a veÈ™nică, între momentul închiderii harului È™i arătarea în slavă a Domnului Hristos. Se afirmă că aceÈ™tia È™i-au format un astfel de caracter încât vor fi în stare să treacă prin strâmtorarea finală fără Mijlocitor. Sugestia implicită este că fără Mijlocitor înseamnă fără asistenÈ›ă divină. Se lipeÈ™te la acest subiect propoziÈ›ia că ultima zi de pe pământ a credinciosului trebuie să fie la fel cu prima din cer. Din nou sugestia este că aceasta este condiÈ›ia acceptării lui Dumnezeu.
Această concluzie provine dintr-o înÈ›elegere limitată a noÈ›iunii de har. Dacă prin har înÈ›elegem numai disponibilitatea lui Dumnezeu de a ierta păcatele, putem accepta È™i această interpretare îngustă. Dacă însă observăm că harul lui Dumnezeu este mult mai cuprinzător, nu putem fi de acord cu această vedere.Petru vorbeÈ™te de “Dumnezeul oricărui har” ( I Petru 4,19). AlÈ›i traducători au înÈ›eles “harul de multe feluri”. Nu numai atât, în acest ultim caz, însăÈ™i sintagma “închiderea harului" devine discutabilă. Harul lui Dumnezeu nu se închide niciodată. Mijlocirea pentru iertarea păcatelor, da. Pământul nou nu va fi populat de păcătoÈ™i, care să-È™i ceară mereu iertare unui Mântuitor care să mijlocească pentru ei toată veÈ™nicia.
Cuvântul "har" este prezent È™i în Vechiul Testament, mai exact de 76 de ori în forma substantivală, adjectivală, sau adverbială (grace, gracious, graciously -NKJV). El este tradus în cuvinte diferite, ca milă, favoare, bunăvoinÈ›ă, trecere, îndurare, etc. “Noe găsit har înaintea Domnului” (Geneza 6,7),, la fel Lot în Sodoma (Geneza 19,19). După episodul viÈ›elului de aur, Dumnezeu a dat har poporului rătăcit (Exodul 34,6.7). ToÈ›i oamenii credinÈ›ei din Evrei 11 au fost socotiÈ›i neprihăniÈ›i prin credinÈ›ă È™i aceasta este lucrarea harului (Romani 4,4). De fapt, după ce a păcătuit, Adam nu a murit datorită harului care i-a fost acordat. Apostolul Pavel se referă la ” harul care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de veÈ™nicii” I Timotei 1,9) În El (în Hristos) Dumnezeu “ne-a ales înainte de întemeierea lumii … după buna plăcere a voiei Lui" (Efeseni 1,4.5). ObservaÈ›i că buna plăcere a voiei Lui este tocmai revărsarea harului Său mântuitor. Nici nu s-ar putea să fie altfel, fiindcă Dumnezeu este veÈ™nic AcelaÈ™i È™i pe caracterul Lui se poate conta.
Atitudinea de bunăvoinÈ›ă a lui Dumnezeu faÈ›ă de îngerii răzvrătiÈ›i se vede în cântecul de jale exprimat cu privire la căderea lui Lucifer (Ezechiel 28,12-17). AcelaÈ™i har se poate vedea în încercarea de a discuta cu Satana bazele guvernării lui Dumnezeu. Aceasta era tocmai esenÈ›a răzvrătirii (Iov 1,6-12). Alte ocazii din Biblie pot fi citate, de asemenea.
Pe acest fond mai larg al caracterului constant al lui Dumnezeu adăugăm asigurarea Lui că nu ne va lăsa niciodată singuri. ” Fiindcă Mă iubeÈ™te – zice Domnul, îl voi izbăvi …. voi fi cu el în strâmtorare” (Psalmul 91,14.15). “Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13,5). Domnul Hristos ÎnsuÈ™i, pe pământ, a avut un singur moment când S-a temut că păcatul pus asupra Lui Îl desparte de Tatăl , dar niciun om nu va avea de trecut prin aÈ™a ceva.
Concluzia pare foarte clară. CredincioÈ™ii sigilaÈ›i pentru viaÈ›a veÈ™nică vor avea de trăit un timp scurt fără mijlo”citor, dar niciodată fără harul susÈ›inător al lui Dumnezeu. "Căci prin har aÈ›i fost mântuiÈ›i, prin credinÈ›ă È™i aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2,8).
Titus Cazan
Cu permisiune
Sursa: www.tituscazan.com
