TRAIM NOI VIATA PE CARE AM PRIMIT-O?
Matei 16:24 Atunci Isus a zis ucenicilor Sai: ,,Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea, si sa Ma urmeze.
–––––––––––––––––––––––––––
Scopul sau scopurile pentru care Dumnezeu l-a indemnat pe Pavel sa scrie Epistola catre Filipeni mi-au fost intotdeauna neclare. El nu urmareste sa realizeze o dezbatere doctrinara cum o face in celelalte epistole ale sale, aparent, nu incearca sa risipeasca nici o neclaritate din mintile celor din Filipe, face, insa de-a lungul intregii epistole niste afirmatii foarte puternice, al caror scop nu-mi era, pana nu demult, foarte clar. Dumnezeu a reparat neajunsul acesta, si am sa va povestesc in ce imprejurare:
Era intr-una din zilele plicticoase de la birou, cand singura mea ocupatie era sa ma uit pe pereti, asteptand sa treaca vremea, momentul cand trebuia sa mergem acasa se apropia, si noi am primit insarcinarea sa mai lucram ceva la masina firmei. Pe cand eram afara, suna telefonul cu vestea ca tatal colegului meu a murit si, nu intamplator, eu am aflat inaintea lui. Ei bine, nu am avut puterea sa-i dau vestea! Eu, care puteam sa ii dau mangaiere adevarata si sa-i arat pe ce poate cu adevarat sa se sprijine, nici macar nu am putut sa-i spun ca tatal sau a murit! Lucrul acesta m-a indurerat si m-a pus pe ganduri. De ce nu am putut-o face? Pentru ca, mai mult sau mai putin constient, traiam o viata dubla de teama sa nu sochez sau sa nu fiu considerat fanatic!
Intr-un fel ma manifestam in preajma fratilor si in altfel in prezenta anumitor necrestini, si am realizat ca faceam acest lucru in multe ocazii! (Petru – Galateni)
Multi sunt in aceeasi situatie si acesta este si motivul pentru care a scris Pavel epistola sa catre filipeni. Afirmatiile sale puternice sunt toate legate de viata crestinului (vom reveni asupra lor mai tarziu).
Totusi, chiar dintre fruntasi, multi au crezut in El; dar de frica Fariseilor nu-L marturiseau pe fata, ca sa nu fie dati afara din sinagoga. Caci au iubit mai mult slava oamenilor decat slava lui Dumnezeu. (Ioan 12:42-43)
Este un exemplu tipic de traire dubla, care duce pana la urma la stingere spirituala, frustrare si insatisfactie. In biserica din Filipi erau oameni care traiau in felul acesta si la noi in biserica sunt persoane care spun (impreuna cu mine): "au fost momente in care ardeam pentru Hristos, dar erau de scurta durata si acum tanjesc dupa ele"
Ce vreau sa spun cand vorbesc despre o viata dubla? Sa ne gandim putin la poporul evreu dupa ce a iesit din Egipt. Ei aveau promisiunile lui Dumnezeu cu privire la tara spre care se indreptau, cu toate acestea, inaintea greului ei s-au intors cu fata spre felul lor de viata din Egipt! De aceea au ramas ei in pustie. In acelasi fel, tindem si noi, ca si crestini, desi avem promisiunile lui Dumnezeu cu privire la destinatia noastra, ca atunci cand ne confruntam cu greul, cu ispitele, cu incercarile, cu prigoana, sa trecem la un mod alternativ de viata.
Si am sa va dau un singur exemplu, in care sunt sigur ca ne regasim cu totii: Petru si Ioan se afla inaintea Sinodului si isi zic unul altuia "tu realizezi in fata cui stam noi acum? hai sa fim atenti ce vorbim ca astia ne pot executa! Si asa nu au cum sa inteleaga marturia noastra, deci hai sa nu le spunem prea multe!" Petru a trecut odata prin asa ceva si cred ca ar fi vrut, mai degraba sa fie taiat milimetru cu milimetru decat sa repete experienta! Ei nu mai puteau sa treaca la o viata alternativa pentru ca au cunoscut adevarata viata! Pentru ei nu mai exista alternativa.
Cati dintre noi, care Il cunoastem pe Hristos, nu am fost in situatia aceasta: "Sunt parintii mei! nu pot sa dau chiar asa in ei!"; "este seful meu! daca ii spun asta ma da afara!"; sau "nu am chef sa ma iau la discutie cu omul acesta! n-o sa ajung nicaieri!" Daca da, atunci inseamna ca am recurs la alternativa. Si daca pentru noi exista alternativa, atunci nu suntem pregatiti sa intram in odihna "tarii promise". (Cre. Cla. p. 188)
In epistola catre filipeni, Pavel vorbeste tocmai despre viata crestina si face doua categorii de afirmatii: pe de o parte afirmatii despre ce inseamna viata crestina, pe de alta parte despre scopurile vietii crestine.
O sa le trecem in revista pe rand, asa cum sunt ele consemnate in epistola, voi, insa, trageti in minte sau pe hartie o linie si in stanga treceti "ce inseamna…", iar in dreapta "scopuri".
Inca din primele versete ale epistolei, Pavel mentioneaza unul din scopurile (poate cel mai important) vietii crestine:
1. PROPOVADUIREA EVANGHELIEI (V.4,5,6,7)
Filip. 1:12-14 Vreau sa stiti, fratilor, ca imprejurarile in cari ma gasesc, mai degraba au lucrat la inaintarea Evangheliei. In adevar, in toata curtea imparateasca, si pretutindeni aiurea, toti stiu ca sunt pus in lanturi din pricina lui Isus Hristos. Si cei mai multi din frati, imbarbatati de lanturile mele, au si mai multa indrazneala sa vesteasca fara teama Cuvantul lui Dumnezeu.
Pavel se putea bucura de circumstanta in care se afla pentru ca Evanghelia era inaintata!! Era constient ca acesta este scopul vietii lui. (v.15-20) Era, de asemenea, constient ca este scopul vietii fiecarui crestin! De aceea, indemnul lui este:
Filip. 1:27-30 Numai, purtati-va intr-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie ca voi veni sa va vad, fie ca voi ramanea departe de voi, sa aud despre voi ca ramaneti tari in acelasi duh, si ca luptati cu un suflet pentru credinta Evangheliei, fara sa va lasati inspaimantati de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovada de pierzare, si de mantuirea voastra, si aceasta de la Dumnezeu. Caci cu privire la Hristos, voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El, si sa si duceti, cum si faceti, aceeasi lupta, pe care ati vazut-o la mine, si pe care auziti ca o duc si acum.
Propovaduirea evangheliei trebuie sa fie scopul nr.1 al vietii noastre si, daca nu este, trebuie sa ne gandim bine ce viata traim!
2. CACI PENTRU MINE A TRAI ESTE HRISTOS SI A MURI ESTE UN CASTIG.
Sa ne oprim putin la aceasta afirmatie. Poate parea ambigua, dar este esenta vietii crestine!!! Tot Pavel este cel care o formuleaza altfel pentru galateni:
Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. (Gal. 2:20)
Viata crestina este viata pe care HRISTOS O TRAIESTE IN NOI!!! Nu viata noastra, nici macar atunci cand o traim pentru Dumnezeu! Isus a spus:
Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce multa roada; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic. (Ioan 15:5)
Alegand alternativa nu putem aduce roada pentru imparatie!
Bob George spunea: "Eram supus in totalitate planului lui Dumnezeu, dar m-am indepartat de Dumnezeul acestui plan." Traind alternativa nu facem altceva decat sa ne indepartam incet incet de Dumnezeu.
3. FACETI-MI BUCURIA DEPLINA, SI AVETI O SIMTIRE, O DRAGOSTE, UN SUFLET SI UN GAND.
Acest indemn este cu o bataie dubla si se refera la partasia cu fratii. Partasia este o caracteristica a vietii crestine (Fapte 2:42); iar slujirea fratilor este un scop al ei:
Dupa ce le-a spalat picioarele, Si-a luat hainele, S-a asezat iarasi la masa si le-a zis: ,,Intelegeti voi ce v-am facut Eu? Voi Ma numiti ,Invatatorul si Domnul, si bine ziceti, caci sunt. Deci, daca Eu, Domnul si Invatatorul vostru, v-am spalat picioarele, si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora. Pentru ca Eu v-am dat o pilda, ca si voi sa faceti cum am facut Eu. (Ioan 13:12-15)
Atunci cand traim viata noastra, nu cea pe care Isus ne-o da, ne este greu sa venim la partasie (nu ma refer la acele momente in care, din motive obiective, nu putem participa la intalniri; ci atunci cand, desi nu avem ceva care sa ne opreasca, ni se pare un efort sa venim), programul ni se pare prea incarcat, ne este greu sa facem sacrificii pentru frati si le privim pe toate acestea ca niste "neajunsuri ale vietii crestine"!
Daca, insa, avem o simtire, o dragoste, un suflet si un gand, acest fapt ne aduce la partasie fara nici un efort din partea noastra. Daca ii privim pe frati mai presus de noi, nu vom face nimic din duh de cearta sau din slava desarta, si, in fine, daca privim la foloasele altora nu la ale noastre, ne va fi usor sa slujim fratilor!
Urmatorul indemn al lui Pavel este:
4. SA AVETI IN VOI GANDUL ACESTA, CARE ERA SI IN HRISTOS ISUS: …. (2:5-18)
Isus Hristos a renuntat de buna voie la ce era inainte de a se intrupa si a luat chip de rob, viata Lui pe pamant fiind de totala supunere fata de Tatal ceresc. Acelasi gand sa ne stapaneasca si pe noi: sa renuntam la ce eram inainte de a fi rascumparati, si sa traim in supunere totala fata de Dumnezeu si de Domnul nostru. Daca Isus nu renunta la dumnezeirea Lui, nu avea cum sa ia chip de om! Daca nu renuntam le vechiul eu nu avem cum sa fim umpluti cu viata din belsug pe care El ne-a promis-o.
O alta afirmatie a lui Pavel este in capitolul 3 si priveste felul in care el vede fosta lui viata cu tot ceea ce a acumulat in ea, si noua lui viata (ce inseamna ea) [citeste tot capitolul]
5. DAR LUCRURILE, CARI PENTRU MINE ERAU CASTIGURI, LE-AM SOCOTIT CA O PIERDERE, DIN PRICINA LUI HRISTOS. BA INCA, SI ACUM PRIVESC TOATE ACESTE LUCRURI CA O PIERDERE, FATA DE PRETUL NESPUS DE MARE AL CUNOASTERII LUI HRISTOS ISUS, DOMNUL MEU. PENTRU EL AM PERDUT TOATE SI LE SOCOTESC CA UN GUNOI, CA SA CASTIG PE HRISTOS…
Atunci cand "a trai este Hristos", "lucrurile pamantesti" isi pierd orice importanta sau semnificatie (nu inseamna ca D nu va folosi aceste lucruri, pe care tot El ti le-a dat spre slava Lui) singurul lucru care conteaza cu adevarat este sa Il cunosti pe Hristos!
Comparatia pe care o face Pavel intre viata crestina si un maraton este graitoare! Exact ca si intr-o cursa in care alergi cu gandul de a o termina victorios, viata crestina trebuie traita avand mintea atintita asupra "premiului chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Hristos Isus"
O ultima afirmatie in directa legatura cu viata crestina este in incheierea epistolei 4:11-13
6. POT TOTUL IN HRISTOS, CARE MA INTARESTE.
Dumnezeu ne inzestreaza cu tot ce avem nevoie pentru a trai viata crestina. Petru spunea:
Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, (2 Pt. 1:3)
Deci daca viata ni se pare imposibil de trait atunci cu siguranta nu traim viata pe care Hristos ne-a dat-o. Nu vreau sa spun cu aceasta ca viata crestina ar trebui sa fie usoara ci vreau sa spun ca atunci cand traim viata schimbata sentimentul acesta nu ar trebui sa existe, oricat de mari ar fi incercarile!
Pavel a invatat ce este viata in Hristos! Dumnezeu a folosit multe circumstante, multe necazuri si multe binecuvantari sa-i dea aceasta invatatura! De aceea a putut sa-i asigure pe filipeni:
17 Urmati-ma pe mine, fratilor, si uitati-va bine la cei ce se poarta dupa pilda, pe care o aveti in noi. Caci v-am spus de multe ori, si va mai spun si acum, plangand: sunt multi, cari se poarta ca vrajmasi ai crucii lui Hristos. Sfarsitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pantecele si slava lor este in rusinea lor, si se gandesc la lucrurile de pe pamant. Dar cetatenia noastra este in ceruri, de unde si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul starii noastre smerite, si-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Si supune toate lucrurile.
Fil. 4:9 Ce ati invatat, ce ati primit si auzit de la mine, si ce ati vazut in mine, faceti. Si Dumnezeul pacii va fi cu voi.
