CUM A AJUNS MOISE CEL MAI BLÂND OM?
După zeci de ani de slujire publică în condiții de hărțuială și amenințare permanentă, Moise este uimit de propriul său calm și afirmă fără falsă modestie că nu cunoaște un om mai liniștit și mai stăpân pe sine decât el însuși.
Să fim serioși, (ar putea să-i dea cineva replica fără drept de apel) cum de era el așa de calm, cand în fața stâncii s-a pierdut cu firea în așa hal în cât a devenit proverbial prin eroarea care l-a costat nu numai dreptul de a păși dincolo de Iordan, ci chiar viața.
Ei bine! Unei asemenea acuzații aș răspunde foarte liniștit făcând câteva remarci.
În primul rând, Moise nu afirmă despre sine că este absolut perfect, ci doar că dintre oamenii pe care-i știe el de pe toată fața pământului, nu este nimeni așa de blând ca el. Deci să nu-i atribuim lui Moise că ar fi spus despre sine ceea ce n-a spus. Dacă dintr-o mie de provocări, Moise își pierde controlul o singură dată, procentul de 1/1000 sau 0,1% mi se pare o reală performanță.
De unde scoți matale o mie de provocări, (s-ar putea ține scai avocatul răului)?
Hai să socotim, (zic eu știind mai dinainte cât va fi scorul). Înmulțim 40 de ani cu 365 de zile și avem un total de 1460 de zile. Nu se poate ca Moise să nu fi fost provocat mai puțin de căteva ori pe zi așa că matematica ne scoate din impas.
Eliberat din chingile criticii, imi continui pledoaria nestingherit.
În al doile rând, greșeala fatală pare să fie foarte bine pregătită de Satana, din moment ce eceasta devine argumentul suprem pentru a preveni învierea lui Moise. Cuvântul de mustrare din partea Domnului este relevant în ceea ce privește bunăvoința divină. Eu zic că din moment ce Dumnezeu este dispus să-i treacă cu vederea păcatul, după ce-l pune să plătească paguba, și noi să facem la fel și să ne întoarcem la chestiunea principală. Deci: Cum a ajuns Moise cel mai blând om al generației sale?
Trebuie să fim de acord ca Moise nu a primit în școală o educație a blândeții și a bunăvoinței. Cu toate se ocupa școala egipteană de toate gradele, numai cu aceste trăsătuior de caracter străine puternicilor zilei, nu avea timp să-și piardă timpul.
Atunci trebuie să căutăm sursa nobleții sale în altă parte. Să începem de exemplu cu influența primită de la mama sa. (Atacantul se repede să spună că a fost prea scurtă perioada celor trei luni după naștere, dar îi fac semn să aibă răbdare și să adauge câțiva ani buni cât Iochebet la dădăcit pe Moise la palat. Procurorul de ocazie se înmoaie și închide gura înainte de a scoate vreun sunet strident, așteptând o ocazie mai bună de atac.)
Deci influența unei mame care a învățat să supraviețuiască în condiții de nesiguranță extremă, așează în sufletul lui Moise primele noțiuni de blândețe. Oricum, Mântuitorul subliniază că blândețea porumbelului și înțelepciunea șarpelui sunt cam singurele tehnici de supraviețuire a minoritâții în fața majorității opresoare.
Dar cursurile cele mai extinse pentru dobândirea răbdării au fost luate de Moise în cei 40 de ani de pastorație naturală. Turmele socrului au funcționat ca cel mai bun material inductiv, iar grija față de ele, a fost cel mai eficient exercițiu.
Cursurile intensive de bunătate și îndurare au fost petrecute în cele 40 de zile cât a stat Moise cu Yahwe pe Sinai. Acolo a auzit el în mod explicit că Dumnezeu se îndură până la al miilea neam de cei ce Îl iubesc și păzesc poruncile Sale, și că El este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat. (Exod 34,6.7)
În prezența divină slava caracterului divin s-a imprimat nu numai pe fața sa care nu mai putea fi suportată de popor, ci și inima sa a fost profund transformata în vederea împlinirii slujbei sale unice de conducător spiritual. Cea mai eficientă lecție de bunătate din viața lui Moise, aparține acestei perioade intensive.
Am mai putea enumera încă două surse de bunătate pentru Moise. Una este legătura sa personală cu Dumnezeu după Sinai, și alta este exercițiul zilnic a bunătății divine în condiții de stres si permanentă provocare. Deci, am enumerat cel puțin cinci surse clare și verificate: mama, pustia, Sinaiul, devoțiunea permamemtă și exercițiul continuu. Iată deci cum a ajuns Moise cel mai blând om de pe pământ. (Prietenul meu pus pe harță se pare că a obosit de așteptare, așa că s-a retras deja înainte să-mi termin de enumerat ideile.)
Așa că rămas singur mă pot bucura de liniștea necesară pentru a identifica și adăuga încă două surse de maturizare spirituală a lui Moise. Mă gândesc la stresul din timpul plăgilor și negocierilor cu faraon și la consilierea lui Ietro care-l încurajază să-și organizeze astfel munca și să delege responsabilitațile pentru a putea conduce poporul în mod confortabil și eficient. Oricine poate ști că munca sistematică te face calm și încrezător, liniștit și disponibil. Așa dar șapte izvoare de bunătate care pot fi încercate de oricine este interesat de subiect.
În concluzie: Șapte factori care au influențat pozitiv caracterul lui Moise
1. Influența maternă în copilăria timpurie
2. Anii petrecuți în Madian ca pastor al turmelor lui Ietro
3. Stresul negocierilor cu faraon și cele zece plăgi
4. Perioada intensivă de 40 de zile petrecută pe Sinai
5. Devoțiunea continuă care a urmat în toți anii pustiei
6. Exercițiul permanent de rabdare în relațiile publice
7. Organizarea eficientă a muncii personale, sugerată de Ietro
Ion Buciuman
