Va fi vreodata nevoie sa parasim biserica?
Dough Batchelor
Vorbitor la Amazing Facts
Este timpul sa „sarim din barca“? Cum putem sti ce sa facem?
Pavel a zis sutasului si ostasilor: ,,Daca oamenii acestia nu vor ramanea in corabie, nu puteti fi scapati.“ (Faptele Apostolilor 27:31)
Intr-o dupa-amiaza de duminica, doi frati gemeni, Bo si Joe, au decis sa profite de vremea calda si sa mearga la ocean sa inoate.
-Abia astept sa ma arunc in apa, a spus Bo.
-Si eu, a raspuns Joe, in timp ce parcau masina.
S-au schimbat in pantaloni scurti si s-au indreptat spre dig. O stanca abrupta ducea catre locul in care valurile se loveau de pilonii de mai jos.
-Cine ajunge ultimul este un ratat, a strigat Bo, fugind in josul digului si sarind in apa.
-Asteapta-ma! a strigat Joe incercand sa-l ajunga.
Mai prudent decat fratele sau, inainte sa sara in apa Joe s-a oprit sa se uite deasupra capatului digului. Spre groaza lui, a vazut trupul fratelui sau plutind pe suprafata apei, cu gatul rupt, din cauza stancii care se afla la cativa centimetri sub apa. Un tanar si-a pierdut viata aruncandu-se in apa in timpul refluxului. Nu a stiut cum sa sara.
S-ar putea sa credeti ca Bo nu a fost prea destept, pentru ca nu s-a oprit sa se uite inainte de a sari, insa in ziua de azi foarte multi fac acelasi lucru; sar afara din biserica, la fel ca niste lemingi care se indreapta orbi catre stanca, pentru a sari in apa. Nu se opresc sa se uite inainte de a se arunca, nu intreaba daca sunt stanci dedesupt. Vad o problema in biserica si ii urmeaza pe cei care spun: „Cine ajunge ultimul este un ratat.“
Descurajat. Este usor sa te descurajezi cand te gandesti la toate problemele pe care le poti gasi in biserica. Mii de voci ne amintesc constant despre ipocrizia si pacatele din biserica. Unii lucratoriindependenti ofera un potop de informatii senzationale, regurgitand zvonuri actuale si scandaluri din trecut, despre risipirea banilor, lipsa Duhului Sfant, foamea de adevarata predicare a Bibliei, spiritul lumesc…. ca motive pentru a parasi biserica.
S-ar putea sa va ganditi: „Este vreo virtute sa ne facem ca suntem capitanul Titanicului si sa ne scufundam? Nu pot face parte din biserica lui Dumnezeu fara sa fac parte dintr-o anume confesiune sau organizatie? Trebuie neaparat sa indur in fiecare saptamana predici miscatoare si partasie searbada? Chiar nu o sa fie niciodata cazul sa parasim biserica? Sau poate ca da, va rog!“
Inainte de a raspunde la aceasta intrebare este important sa raspundem la alta. De ce ne alaturam unei biserici? Odata ce intelegem aceasta problema, va fi mai usor de stabilit care este momentul cand sa o parasim.
De ce sa ne alaturam unei biserici? Am facut un sondaj cu privire la motivele pentru care oameni se alatura unei biserici, si iata cateva dintre raspunsurile pe care le-am primit. (Nu a fost un studiu stiintific, dar bazandu-ma pe consistenta raspunsurilor, cred ca a fost foarte precis.)
1. Este biserica parintilor mei.
2. Este aproape de casa mea.
3. Membrii sunt prietenosi si de treaba.
4. Muzica este frumoasa si intaritoare.
5. Predicatorul este chipes si dinamic.
6. Au un program bun pentru copii.
7. Cladirea este impresionanta.
8. La biserica acesta merg oameni importanti sau influenti.
9. Serviciile divine sunt interesante.
10. Biserica are nevoie de mine.
Desi fiecare din aceste elemente s-ar putea sa fie bun in sine, niciunul – chiar niciunul din ele – nu este motivul corect pentru a te alatura unei biserici.
Exista un singur motiv pentru care ar trebui sa ne alaturam unei biserici. Poate fi impartit in doua parti: (1) Invataturile de baza ale acelei biserici, ceea ce am putea numi stalpii doctrinali, sunt invataturile adevarate ale Bibliei si (2) doresti sa urmezi adevarul.
S-ar putea sa fii surprins, dar exista si un moment in care vei putea parasi biserica! Mi s-a pus de multe ori aceasta intrebare, asa ca m-am gandit bine la raspuns.
Cand punctele fundamentale de doctrina ale bisericii nu mai corespund cu invatatura lui Hristos, cand nu ti se mai permite sa discutii in cadrul bisericii despre convingerile tale cu privire la adevar, atunci nu ai alta alegere decat sa megi in alta parte.
Dar urmatoarea mea intrebare este: Cand se va intampla asta, va exista vreun loc mai bun unde vei putea pleca?
Pavel si corabia care se scufunda
In Biblie se gaseste o poveste adevarata de aventuri, despre o furtuna puternica in care Pavel si tovarasii lui de calatorie erau cat pe ce sa se scufunde. Poti gasi mai multe detalii in Fapte 27. Pavel calatorea inspre Roma, impreuna cu o corabie plina de pasageri, dintre care unii, asemenea lui, erau prizonieri si trebuiau sa se infatiseze inaintea lui Nero pentru a fi judecati. Nu la mult timp dupa ce au plecat din Asia Mica au fost prinsi intr-o furtuna teribila. Paisprezece zile si nopti „soarele si stelele nu s-au vazut“ (v. 20). Aceasta corabie mica, pe care se aflau 276 de suflete, era leganata de marea infuriata si de vantul neindurator. Deoarece corabia se clatina si se rasucea, pasagerii au aruncat in mare practic tot ce aveau, inclusiv hrana pe care o aveau – multora trebuie sa le fi facut rau de mare! Situatia s-a inrautatit asa de tare incat majoritatea au pierdut orice speranta de supravietuire (v. 20). Corabia era ultimul loc din lume unde si-ar fi dorit sa fie …. insa, fiti atenti, nimeni nu a sarit in apa.
La fel, s-ar putea sa fie perioade in care sa credeti ca ultimul loc de pe pamant in care ati dori sa va aflati este corabia lui Dumnezeu, biserica, cu toate problemele si greselile ei. Dar va promit ca e mult mai bine sa fi impins incoace si incolo in biserica, impreuna cu pacatosii, decat sa plutesti in apa cu rechini.
Citind mai departe, Biblia ne spune ca pe masura ce Pavel si tovarasii lui de calatorie se apropiau de tarm, cativa marinari au incercat sa coboare din corabie sub pretextul ca vor sa ajute. „Dar … corabierii cautau sa fuga din corabie si slobozeau luntrea in mare, supt cuvant ca ar vrea sa arunce ancorele in spre partea dinainte a corabiei“ (vers. 30).
Cu alte cuvinte, ei spuneau: „Vom urca intr-o barca de salvare si vom vasli singuri, ii vom lasa pe ceilalti sa se scufunde cu corabia.“
In ziua de azi unii membrii ai bisericii fac acelasi lucru. Ei se ramifica singuri. Cu autoritate divina Pavel le-a pus soldatilor care erau la datorie: „Daca oamenii acestia nu vor ramanea in corabie, nu puteti fi scapati.“ (vers. 31)
Au spus cumva soldatii: „Fiecare pentru sine!“ si s-au indreptat catre barcile de salvare? Nu. Scriptura spune: „Atunci ostasii au taiat funiile luntrii si au lasat-o sa cada jos.“
Corabia goala a fost taiata ca sa fie aruncata in mare, pentru ca cei de pe ea sa ramana impreuna.
Impreuna. De ce se afla aceasta poveste in Biblie? Pentru incurajarea si instruirea noastra. Pavel spune ca daca nu ramanem impreuna, nu vom ajunge in imparatia cerurilor.
In 1519 Hernando Cortez a debarcat aproape de Vera Cruz, Mexic. Cand a observat printre trupele sale lipsa hotararii, a ars corabiile micii sale flote, pentru a elimina orice gand de intoarcere. Cred ca pe masura ce ne apropiem, ca popor al lui Dumnezeu, de tarm (adica de sfarsitul timpului), El ne aminteste ca trebuie sa stam impreuna in timpul furtunii. Cred ca El vrea ca noi sa rupem funiile barcilor de salvare si sa ne luam angajamentul ca ramanem in corabie.
Isus a spus: „Oricine pune mina pe plug si se uita inapoi, nu este destoinic pentru Imparatia lui Dumnezeu.“ (Luca 9:62) In acelasi fel, membrii care se uita mereu dupa barcile de salvare urmeaza o cale necinstita. Cum putem sa castigam in mod eficient suflete pe care sa le-aducem in biserica daca noi planuim sa o parasim?
Cand cineva te incurajeaza sa pleci din biserica, spune-i: „De ce sa plec? Dumnezeu mi-a promis sa ma duca la tarm daca raman in corabia Lui.“
Cum ramane cu pacatosii? Cei care vor sa paraseasca biserica s-ar putea sa argumenteze ca sunt asa de multi pacatosi in corabie incat este imposibil ca asta sa fie vasul lui Dumnezeu. Dar, in povestea biblica pe care am amintit-o, Pavel ne spune ca in corabie, care era condusa de marinari pagani, se aflau printre multii inchinatori la idoli si multi criminali care urmau sa fie judecati. Erau asa de multe categorii de oameni, dintre care foarte putini erau buni, totusi, mesajul era ca trebuie sa ramana impreuna.
In cele din urma, cand corabia s-a lovit de stanci, au trebuit sa o paraseasca. In acel moment, au trebuit sa ia cu ei ce mai ramasesc din corabie – doar bucatele – si sa ajunga la tarm. Dar observati ca atunci cand nu mai era nicio corabie in care sa ramana, faptul ca s-au tinut strans de bucatile ramase i-a ajutat sa ajunga la tarm cu bine.
Priviti din nou la vechea corabie distrusa, caci si corabia noastra va fi zdruncinata. Corabia in care era Pavel a reusit sa ramana intacta pana cand s-a lovit de tarm.
Necazurile care ne stau in fata. Cred ca de asta va avea parte biserica in ultimele zile. Cred ca aici, in America de Nord, unde de atata timp avem libertate, va fi ilegal pentru biserica noastra sa mai functioneze ca o organizatie vizibila, aprobata de guvern. Organizatia biserici noastre, corabia, s-ar putea foarte bine sa se sfareme pe masura ce ne lovim de stanci, in vremea sfarsitul timpului. Daca si cand se va intampla asta, va trebui fiecare sa ajungem cu bine la mal, prin apele infuriate, tinandu-ne de bucatile care au ramas din vechea corabie si adunandu-ne in grupuri mici, pentru a ne intari si incuraja unul pe altul.
Ultimul mare necaz va fi precedat de o perioada scurta de incercari. In acel moment restrictiile si legile guvernamentale vor face imposibil, pentru cei care pazesc poruncile, sa se inchine pe fata. Biserica va fi ilegala.
„Odata ce decretul emis de diferiti conducatori crestini impotriva celor care pazesc poruncile va retrage protectia Guvernlui si ii va da pe acestia in mainile celor care le doresc distrugerea, poporul lui Dumnezeu va fugi din orase si sate si se va aduna in grupuri, locuind in locurile cele mai pustii si retrase. Multi vor gasi un loc de adapost in fortaretele muntilor.“ (Marea lupta, p. 626)
Pastrati in viata pentru a marturisi
In Fapte 27:24 se gaseste unul din motivele pentru care Dumnezeu ne va tine in biserica Sa. Scrie asa: „Nu te teme, Pavele, tu trebuie sa stai inaintea cezarului si iata ca Dumnezeu ti-a daruit pe toti cei ce merg cu corabia impreuna cu tine.“
In caz ca nu ati inteles, aici Dumnezeu ii promite lui Pavel ca el va fi pastrat in viata pentru a putea da marturie in fata cezarului. In acelasi fel, daca ramanem credinciosi, la sfarsitul timpului fiecare dintre noi s-ar putea sa trebuiasca sa dam marturie inaintea autoritatilor acestei lumi. Ca si Pavel, s-ar putea sa fim inchisi si adusi inaintea imparatilor si a conducatorilor. Dumnezeu vrea sa ducem acestei lumi care piere ultima solie a sperantei. Daca sarim din corabie, vom pierde aceasta ocazie. Daca incercam sa trecem oceanul furtunos cu nimic altceva decat cu un colac de cauciuc si un costum de baie, vom fi sortiti sa ne inecam in abisul intunecat.
Exista probleme in biserica? Da, si inca probleme mari! Este asta o noutate? Nu. Istoria trista a poporului lui Dumnezeu este una de compromis si decadere. Dar Domnul le-a spus de multe ori conducatorilor sa ramana cu poporul si sa lupte pentru redesteptare. Nu poti curata o casa din afara, trebuie sa fii inantru. Nu poti sa scoti apa dintr-o barca daca esti in apa, trebuie sa fii inauntrul ei.
Cand Ilie se ascundea in pestera, Dumnezeu l-a intrebat: „Ce faci aici, Ilie?“ – apoi l-a trimis inapoi la poporul Sau neascultator (1 Regi 19:9,15). Cand Dumnezeu a pedepsit poporul la 40 de ani de pribegie prin pustie din cauza necredintei lor, Moise a mers impreuna cu ei. Si, mai important, Dumnezeu Insusi a mers cu ei. Gandeste-te un moment de cat de multe ori au alunecat israelitii, ramanand totusi poporul lui Dumnezeu. De ce? „mai intii de toate“, spune Pavel, „prin faptul ca lor le-au fost incredintate cuvintele lui Dumnezeu.“ (Romani 3:2).
Un popor unic. Asta ii face pe adventistii de ziua a saptea unici printre celelalte confesiuni. Dumnezeu ne-a incredintat noua adevarul. Noi suntem Israelul modern, spiritual. „Slaba si plina de defecte cum s-ar putea sa para, biserica este obiectul asupra caruia Dumnezeu isi indreapta atentia Sa speciala.“ (Faptele Apostolilor, p.12)
Si daca biserica este obiectul atentiei Sale supreme, este logic ca si Satana isi concentreaza asupra ei mania sa cea mai intensa. „Si balaurul ….. miniat pe femeie.“ (Apocalipsa 12:17)
La fel cum un lup imprastie oile departe de pastor pentru a prinde una, asa si Satana depune eforturi deosebite pentru a separa oile lui Dumnezeu de Pastor si una de alta, astfel incat sa poata pretinde ca suntem prada lui. Separati, vom cadea!
Cand cel din urma val va zdrobi corabia, tine-te de orice pluteste si indreapta-te inot catre tarm! Nu stiu ce forma va avea valul acela, ca va fi un decret guvernamental sau persecutie religioasa, si nici nu stiu cand va veni. Insa stiu ca lucrurile se vor inrautati. Trebuie sa stam tari in credinta noastra. Altfel, vom „pluti incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura.“ (Efeseni 4:14)
Secretul pregatirii consta in a ne ruga si a studia zilnic Biblia, imbracandu-ne cu haina neprihanirii lui Hristos. Cand furtuna finala ne va lovi si ultimele valuri ne vor lovi, haina aceasta va fi vesta noastra perfecta.
Credinta. Asa se intampla cu biserica noastra. Unii cred ca biserica este cea care ii va duce la tarmul vietii vesnice. Acesti oameni sunt in afara luptei si pe timp de furtuna isi pierd credinta. Altii si-au pus increderea in viata, moartea si lucrarea lui Hristos si traiesc in ascultare de El. Ei isi intpresc zilnic credinta in El prin rugaciune, studiu si slujire. Si ei se afla in biserica Lui, dar stiu ca atunci cand vor lovi valurile, El, nu biserica, va fi Cel care ii va tine sus. Atata timp cat corabia pluteste, ei sunt la bord, nu ca turisti, ci ca membri ai echipajului. Pana cand barca nu se va scufunda, ei nu vor incerca sa ajunga la tarm cu orice alte mijloace.
Prieteni, aceasta este persoana care vreau sa fiu, cea care poarta vesta neprihanirii lui Hristos. Doar asa se poate supravietui.
Adventists Affirm – Cu Permisiune
Traducere de: Monica Constantinescu
Articole Crestine – Copyright © 2007. Republicat cu permisiunea de la www.articolecrestine.com
