Se povesteste despre un calator care strabatea desertul sub arsita necrutatoare a soarelui ca era in cautarea unei oaze de umbra si verdeata, in care, pentru catava vreme, sa-si traga sufletul si sa se invioreze cu putina apa de izvor. Inainte de a porni in calatoria sa, omul se documentase temeinic si era sigur ca oaza mult dorita se gasea intr-o anumita directie.
La un moment dat, calatorul zareste de departe siluetele catorva palmieri si verdele odihnitor al oazei mult dorite. Dar, in loc sa se bucure si sa mareasca pasul in acea directie, el isi zice: “Nu! Aceasta nu poate fi oaza de pe harta; e doar “Fata Morgana”, o iluzie. Trebuie sa schimb directia.” Si omul si-a schimbat directia…
Peste cateva zile, trupul lui mort este gasit de cativa beduini. Fusese atat de aproape de oaza si totusi a ratat tinta. Urmele pasilor sai in nisip aratau ca el, in loc sa mearga inainte, s-a indreptat in sensul opus tintei dorite. Ceea ce i se parea a fi doar o iluzie era de fapt realitate, iar drumul de care era sigur ca il va duce la tinta, era de fapt o iluzie…
In viata, adesea ni se intampla lucruri asemanatoare. Dumnezeu S-a ingrijit ca in pustiul acestei vieti trecatoare sa putem gasi suficiente oaze de liniste si odihna. Aici, in aceste zone delimitate in timp sau spatiu, putem gasi resurse invioratoare care ne vor ajuta sa strabatem pana la capat drumul vietii.
Care sunt cateva din aceste “oaze” de liniste si de odihna pe care Tatal ceresc ni le pune la dispozitie ?
1.Sabatul– o “oaza” in desertul timpului. Chiar semantica cuvantului este legata de ideea de odihna ( vezi Enciclopedia iudaismului ). Dumnezeu a randuit omului ca, dupa sase zile de truda si calatorie prin desertul fierbinte al vietii, ziua a saptea sa fie o oaza de odihna si inviorare. Chiar daca am reduce ideea de
“ sabat” doar la odihna fizica, tot am constata cat de binevenit este el in conditiile unei vieti din ce in ce mai stresante si trepidante.
Ce sa mai spunem de dimensiunea spirituala a sabatului ? Oare cum ar arata viata noastra spirituala fara sabat ? Fara acele binecuvantari speciale pe care Creatorul le-a pregatit pentru noi in aceasta zi ?
Sabatul biblic este intr-adevar o oaza de inviorare si de binecuvantari ceresti, dar cati crestini nu il privesc ca pe o iluzie ? Ca pe o Fata Morgana ? Si, in loc sa-si indrepte pasii dupa “hartile” Bibliei, care i-ar conduce inevitabil spre adevarul despre “sabat”, intorc spatele unei sanse de a fi binecuvantati, atat in viata aceasta, cat si in vesnicie.
2. Biblia-Cuvantul lui Dumnezeu- prin fagaduintele pretioase pe care le contine, aduce atata pace , siguranta si incredere in sufletele noastre obosite de calatoria vietii.Toate cartile din lume, luate la un loc, nu pot aduce in sufletul tulburat si ravasit al omului atata lumina si speranta cat poate aduce Scriptura.
Biblia este cu adevarat o oaza de lumina si adevar pentru sufletul insetat, insa cati o iau in serios ? Cati nu ii intorc spatele, cautand adevarul si mantuirea in alta directie ?
3. Rugaciunea- dialogul om – Dumnezeu- este o oaza in care atatea suflete isi gasesc linistea si refugiul din calea vicisitudinilor vietii. Cati crestini insa au fata indreptata spre aceasta “usa deschisa in cer” pentru noi ?
“Rugaciunea? E o simpla autosugestie, o iluzie.”- afirma multi si ii intorc spatele. Ne mai miram ca pustiul acestei vieti e plin de epave umane ? De oameni care pier fara sa gaseasca vreodata sensul existentei, fara sa-L gaseasca pe Dumnezeu ?
4. Speranta mantuirii este si ea o oaza de liniste interioara oferita oricarui suflet care se naste in pustiul vietii. Cand tot ce e in jurul nostru se strica, rugineste, putrezeste si piere, cand constatam ca noi insine ne trecem, ce bine face sufletelor noastre sa stim ca exista o oaza a mantuirii !
Dar cati oameni o cauta ? “Hai sa bem si sa mancam, caci maine vom muri” ( Isaia 22, 13 up. )- aceasta pare sa fie filozofia de viata a celor mai multi. Pustiul vietii este insa plin de ramasitele atator existente omenesti care I-au intors spatele lui Dumnezeu, si , odata cu El, si mantuirii pe care ar fi dorit sa le-o ofere.
5. Dar mai exista o “oaza” lasata de Tatal ceresc pentru binele si inviorarea sufletelor obosite de lupta cu ispita, cu pacatul si cu raul din launtrul sau din afara noastra- este Biserica.
Chiar asa nedesavarsita cum este, chiar plina de probleme uneori, Biserica este o mare binecuvantare pentru sufletul omenesc. Probabil ca acesta era motivul pentru care un batran credincios se ruga plin de recunostinta la adresa lui Dumnezeu: “ Doamne, Iti multumesc pentru biserica.”
Traind cu totii intr-o lume egoista si rece, ce bine face sufletelor noastre sa simtim caldura iubirii fratesti! Ce inviorator este simtamantul ca nu esti singur si ai langa tine semeni care simt cu tine si la bine si la
rau ! Legat de acesta “oaza” de caldura sufleteasca pe care a randuit-o Dumnezeu, se ridica insa o multime de intrebari:
– In lume exista numeroase biserici de tot felul. Unele sunt doar niste SRL-uri care vand iluzii desarte. Cum pot ajunge la adevarata”oaza” sadita de Dumnezeu in desertul acestei lumi ?
– Daca as fi la o rascruce din viata si ar trebui sa aleg, care biserica as alege-o ?
– Dupa ce criterii ar trebui sa ma ghidez in alegerea mea ?
– Carei colectivitati ar trebui sa apartin, pentru ca sa am siguranta ca fac parte din poporul lui
Dumnezeu ?
– Carei marturisiri de credinta ar trebui sa ma atasez ?
Spunea poetul: “Atatea lucruri trec si vin,
‘Naintea carui sa ma-nchin?
Atatea lucruri vin si trec,
‘Naintea carui sa ma plec ?”
Intrebarile sunt pe deplin justificate. Sufletul care cauta adevarul se afla in fata unei multimi de oferte atragatoare, unele prezentand o cale mai usoara, altele – o cale mai ingusta, mai plina de restrictii. Alegerea nu este usoara…
Un prim aspect ce trebuie lamurit este urmatorul: Exista mai multe cai ale mantuirii sau doar una
singura ? Exista mai multe biserici adevarate, sau doar una singura ?
Se aud tot mai multe glasuri in lumea religioasa care apeleaza la dictonul : “Toate drumurile duc la Roma” sau “Toate potecile duc spre varful muntelui.” Ideea e placuta urechilor si devine din ce in ce mai atragatoare, insa nu are niciun temei biblic. In problema atat de serioasa a mantuirii, intelepciunea omeneasca cu multimea aforismelor si maximelor ei nu are nicio valoare. Daca dorin sa aflam un raspuns competent la intrebarile cautarilor umane, atunci nu avem alta cale decat sa ne intoarcem spre Biblie- Cuvantul lui Dumnezeu.
Cand deschidem Scripturile, avand in suflet dorinta sincera de a afla adevarul, suntem intampinati de cateva avertismente solemne. Nu sunt placute, dar ne sunt deosebit de utile, caci ne pot feri de multe capcane primejdioase.
-“Multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte.” ( Proverbe 14, 12)
Va fi o mare tragedie traita de acei crestini care au avut convingerea ca merg pe calea cea buna spre cer, care au fost convinsi ca fac parte din biserica adevarata, dar care vor constata la sfarsit ca nu este mantuire pentru ei.
-“Nu orisicine Imi zice: “Doamne, Doamne !”va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” ( Matei 7, 21)
Se afla aici, in aceste cuvinte pline de autoritate ale Mantuitorului, un tablou trist al milioanelor de crestini care vor batea la portile Imparatiei ceresti, dar care vor fi respinsi. Au crezut ca sunt pe calea cea buna, dar tarziu, mult prea tarziu, vor trebui sa constate ca intreaga lor viata au umblat dupa o "Fata Morgana".
Cunoastem experienta fiului risipitor din parabola Mantuitorului ( vezi Luca 15, 11-32 ). Ma intreb si va intreb: cand acest fiu risipitor, venindu-si in fire, s-a hotarat sa se intoarca acasa, avea el mai multe cai de intoarcere, sau doar una singura?
Daca ar fi sa teoretizam, am putea argumenta ca el avea mai multe cai de intoarcere: putea face un ocol pe la prietenii sai de petrecere, pe la desfranatele care i-au mancat averea, putea face un ocol in timp, amanand momentul intoarcerii etc. Daca ar fi ales o cale ocolitoare, ar mai fi ajuns vreodata in casa
parinteasca ? Ma indoiesc de lucrul acesta. Intentiile lui bune ar fi fost intampinate de o multime de piedici puse de cel rau, care ar fi facut ca viata, atat cat i-a mai ramas intreaga, sa i se scurga printre degete, fara sa ajunga niciodata inapoi la tatal sau. Sansa salvarii sale a constat in alegerea cea buna pe care a facut-o: “Ma voi scula si ma voi duce la tatal meu” ( Luca 15, 18 ) Aceata a fost sansa lui. A ales, dintre multele posibilitati si cai de intoarcere, pe aceea care mergea direct, fara ocolisuri, spre casa parinteasca.
In privinta mantuirii, Biblia este cat se poate de clara si categorica:
– Nu exista mai multe cai, ci o singura Cale. “Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” ( Ioan 14,6 )
– Nu exista mai multe biserici adevarate, ci o singura Biserica.
“Este un singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura nadejde a chemarii voastre. Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez. Este un singur Dumnezeu si Tata la tuturor, care este mai presus de toti, care lucreaza prin toti si care este in toti.” ( Efeseni 4, 4-6 )
“Intrati pe poarta cea stramta. caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata si putini sunt cei ce o afla. “ ( Matei 7, 13-14 )
Nu este greu de observat ca Mantuitorul vorbeste de o singura cale spre mantuire- calea cea ingusta. Asadar, daca exista un singur Dumnezeu adevarat si neschimbator, daca exista o singura Lege vesnica dupa care va fi judecat orice om si, daca exista o singura solutie pentru iertarea pacatelor noastre, concluzia evidenta este ca nu poate exista decat o singura cale a mantuirii randuita de Dumnezeu. Si drept consecinta- nu este decat o singura Biserica ce este depozitarul adevarului intreg al mantuirii- Biserica lui Christos.
Revin la intrebarea de la inceput: daca as fi la rascruce si as cauta singura cale a mantuirii, carei biserici ar trebui sa apartin ? Va propun cateva raspunsuri ( unele poate vor surprinde !) care vor contine cateva criterii prin care putem deosebi adevarata Biserica a lui Christos de numeroasele ei surogate.
1. Daca astazi ar trebui sa aleg o biserica in care pot afla calea mantuirii, as alege acea biserica in care sunt si oameni buni si oameni rai. Si oameni in prejma carora ma simt bine si langa care as dori sa petrec vesnicia, dar si oameni greu de suportat, dificili, cu care nu pot avea o partasie desavarsita.
Va surprinde aceasta afirmatie ? Nu ar trebui ca in Biserica lui Christos sa fie numai sfinti ? Desigur ! Cuvantul lui Dumnezeu insa ne descopera ca in Biserica vor exista, pana la sfarsitul istoriei pacatului, doua categorii de oameni: buni si rai. Mantuitorul ne-a lasat mai multe pilde in care inatareste acest adevar incomod: Pilda neghinei ( Matei 13, 24-30 ), Pilda navodului ( Matei 13, 47-52 ), Pilda celor zece fecioare ( Matei 25, 1- 13 ), etc.
“Atat Pilda neghinei cat si cea a navodului ne invata in mod clar ca nu va fi niciun timp in care toti cei rai se vor intoarce la Dumnezeu. Graul si neghina vor creste impreuna pana la timpul secerisului…Lumea nu are niciun drept sa se indoiasca de adevarul crestinismului pentru faptul ca in Biserica sunt si membrii nedemni si nici crestinii n-ar trebui sa se descurajeze din cauza acestor asa-zisi frati…Mantuitorul a spus ca fratii nesinceri si falsi se vor gasi intotdeauna in Biserica pana la sfarsit.” E.G.White, "Parabolele Domnului", pag. 50 si 52
Asadar, daca as fi la rascruce de drumuri, as alege acea biserica-spital, in care unii accepta tratamentul prescris de Marele Medic –Iisus si se vor vindeca, iar altii nu-l accepta si se vor pierde.
2. Daca astazi ar trebui sa aleg o biserica in care pot afla calea mantuirii, as alege o biserica care Il asteapta pe Domnul sa revina, care e atenta la orice semn al revenirii Sale, dar care doarme cu candela in mana.
Pilda celor zece fecioare confirma acest criteriu. Nu as alege o biserica treaza, plina de elan , in care se petrec mereu lucruri nemaiauzite, ci o biserica amortita, adormita in astepatrea ei dupa intalnirea cu Mantuitorul ei. De ce as face o astfel de alegere ? Pentru ca, dupa cele descoperite de Insusi Domnul, aceasta biserica este cea care se va trezi la timpul cuvenit, intampinandu-L pe Domnul revenit in slava. Biserica lui Christos este un urias care doarme. Dar cand ea se va trezi, plina de Duhul Sfant, va uimi lumea cu forta ei.
3. Daca astazi ar trebui sa aleg o biserica in care pot afla calea mantuirii, as alege acea biserica cu spirit laodiceean, care corespunde descrierii din Apocalipsa 3, 14-21. O biserica care nu e nici rece, dar nici in clocot, o biserica ce se crede bogata spiritual, dar care e saraca, goala, plina de lipsuri.
De ce as face o asemenea alegere ? Pentru ca aceasta Biserica, plina de slabiciuni si defecte ( nu datorita organizarii sau doctrinei predicate de ea, ci datorita membrilor ei ! ) va fi Biserica biruitoare , careia Mantuitorul ii face cea mai frumoasa fagaduinta de pe paginile Scripturii:
“Celui ce va birui ( care va depasi starea de laodiceean incropit !) ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie.” ( Apocalipsa 3, 21 )
4. Daca astazi ar trebui sa aleg o biserica in care pot afla calea mantuirii, as alege o biserica ce nu impresioneaza prin fastul ceremoniilor, bogatia catedralelor si numarul mare al membrilor ei, ci acea Biserica despre care Mantuitorul a spus: “Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal va da cu placere Imparatia.” ( Luca 12, 32 ) O Biserica umila, mica la numar, dar bogata in adevarul biblic, in care se implineste fagaduinta lui Christos ca acolo unde sunt adunati doi sau trei in Numele lui va fi si El in mijlocul lor ( Matei 18, 20 ).
5. Daca astazi ar trebui sa aleg o biserica in care pot afla calea mantuirii, as alege acea Biserica ce, prin invatatura pe care o traieste si o predica, nu merge pe calea cea larga a compromisului cu lumea si pacatul, ci pe calea ingusta a ascultarii totale de voia lui Dumnezeu, exprimata in Legea Sa.
Cartea Apocalipsei, vorbind despre Biserica timpului sfarsitului, o descrie in cateva cuvinte clare, greu de rastalmacit de cei cu rea-vointa: “Si balaurul ( Satana, vezi Apocalipsa 12,9 ) maniat pe femeie
( simbolul bisericii ), s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei ( biserica din timpul sfarsitului ) care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Iisus Christos.” ( Apocalipsa 12, 17 )
6. Daca astazi ar trebui sa aleg o biserica in care pot afla calea mantuirii, as alege o Biserica nepopulara, care sa nu fie laudata de oameni pentru slava ei, o Biserica hulita, dispretuita si prigonita de–a lungul timpului de oamenii stapaniti de spiritul celui rau. O biserica impotriva careia stapanii acestei lumi vor face, in viitorul apropiat, planuri de nimicire. Domnul Iisus ne-a atras atentia ca Biserica Sa va fi privita cu ura si ostilitate de majoritatea lumii.
“Iata, Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Fiti intelepti ca serpii si fara rautate ca porumbeii. Paziti-va de oameni , caci va vor da in judecata soboarelor si va vor bate in sinagogile lor…” ( Matei 10, 16-17 )
Vorbind despre atitudinea lumii fata de adevaratul crestinism, apostolul Pavel ne-a lasat un avertisment, pentru ca nimeni sa nu fie surprins:
”In Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri…”( Faptele apostolilor
14, 22)
“De altfel, toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Christos Iisus vor fi prigoniti.”( 2 Timotei 3,12)
7. Si, in sfarsit, daca astazi ar trebui sa aleg o biserica in care pot afla calea mantuirii, as alege acea Biserica ce corespunde in intregime descrierii din Apocalipsa 14, 12:“Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.”
As alege acea Biserica ce pazeste nu doar opt sau noua, ci toate cele zece porunci ale Legii de neschimbat a lui Dumnezeu. Inclusiv porunca a patra- cea care ne indreapta spre Sabat –marele si vesnicul memorial al Creatiunii. As alege acea biserica ce se lupta sa dreaga sparturile facute in Legea lui Dumnezeu si care are ca model de viata nu oameni, nu sfinti sau fete bisericesti, ci pe Insusi Domnul Christos- Modelul nostru desavarsit.
Si acum sa facem suma tuturor criteriilor de identificare a adevaratei Biserici: o biserica mica la numar ( “turma mica “), nepopulara, dispretuita, prigonita de-a lungul istoriei; o biserica alcatuita din grau si neghina, din buni si rai; o biserica ce pazeste toate poruncile lui Dumnezeu si care are credinta lui Iisus; o biserica mustrata de Dumnezeu , adormita in asteptarea revenirii Domnului, slaba si plina de defecte, dar careia Christos ii promite biruinta si mantuire
Dar, nu este o nebunie sa alegi o biserica dispretuita si prigonita de lupii acestei lumi, mustrata de Insusi Mantuitorul si zugravita in culori nu tocmai placute pe paginile Scripturii ?
Nu! Nu este o nebunie ! Aceasta este Biserica luptatoare, care in curand va deveni, prin puterea harului divin, Biserica biruitoare ce va mosteni fagaduintele lui Dumnezeu.
“Pe acesta Piatra voi zidi Biserica Mea si portile locuintei mortilor nu o vor birui.” ( Matei 16, 18 ) Aceasta este fagaduinta Mantuitorului pentru Biserica Sa.
Aceia dintre noi care am gasit acesta Biserica, sa ramanem statornici in “credinta data sfintilor odata pentru totdeauna”( Iuda 3 up. ) si sa lucram la zidirea ei. Nu este o lucrare mai inalta decat aceasta…Iar aceia dintre noi care nu am gasit-o inca, sa o cautam cu toata seriozitatea si sinceritatea! Ceasul profetic arata ca ultimele clipe de har se scurg iremediabil spre vesnicie si ziua revenirii Mirelui ceresc este la usa.
Lori Balogh
