( autor Gabriel Golea)
În literatura biblică precum și în cea post-biblică (rabinică) cifrele sunt folosite, în afara valorii lor numerice, și pentru a transmite semnificații, sensuri, idei.
Ulterior (în kabala, scrierile rabinice, de exemplu) această practică va lua uneori dimensiuni cu totul exagerate ducând la interpretări izvorâte mai degrabă dintr-o imaginație prolifică și prin asocierea ideilor decât dintr-o interpretare corectă a textelor.
Cu toate acestea, încă de la inceputuri, cifrele se prezintă totuși ca purtătoare de mesaj. Dincolo de o cifră, cei din vechime citeau simboluri, sensuri. Multitudinea acestora era unanim acceptată. Iată câteva exemple:
â– 1 = unitate (Deut 6,4; Fapte 4,24; Apoc 6,10; Isa 42;8 etc.).
â– 2 = în context juridic: doi martori etc. (Deut 17,6; 19,15; Mat 18,16; 2 Cor 13;1; 1 Tim 5,19 ; Evrei 10;28 etc.).
â– 3 = intensitatea unei acțiuni (Ecles 4,12; Mat 26,34.75; Ioan 21,15-17 etc.), a nenorocirii (Apoc 8,13), a sfințeniei divine (Isa 6,3; Ap 4,8 etc.) etc.
â– 4 = universalitatea (sau simetria) și forma pătratului (implicit umanul, umanitatea) (Apoc 7,1; Daniel 8,8; Isa 11,12; Ier 49,36; Zah 2,6; Mat 24,31 etc.).
â– 6 = imperfecțiunea (2 Sam 21,20) sau multipli de 6 ïƒ 666 (Ap 13,18).
â– 7 = plenitudinea spirituală, desăvârșire (Lev 4,6; Evrei 9,2426 etc.).
â– 12 = o națiune constituită de către Dumnezeu, completă și echilibrată; universalitate (Gen 35,22; 49,28; Mat 10,2-4; Ap 21,14) sau multipli de 12 – 24 preoți pentru slujirea la templu (1 Cron 24,1-18); 24 bătrâni îmbrăcați în alb, cu coroane pe cap, așezați în jurul tronului (Ap 4,4); cei 144 000 mântuiți (Apoc 7,4-8; 20,6).
Etc., etc.
Dar 10, ce reprezintă numărul 10?
– în Biblia ebraică
În Biblia ebraică sunt câteva episoade care conțin numărul zece:
* Gn 18,22-33 – mijlocirea lui Avraam pentru salvarea Sodomei. “Negocierea” lui nu coboară mai jos de numărul zece. Este “limita” sub care nu se mai poate coborî. Dincolo de (sub) acest număr, Avraam nu îndrăznește să meargă (de altfel, ulterior, noi vom afla că în cetatea ce urma să fie distrusă nu erau mai mult de 10 suflete…).
* Ex 7-11 – plăgile din Egipt trimise de către Dumnezeu prin intermediarul Său, Moise: apa schimbată în sânge, broaștele, păduchii, musca câinească, ciuma animalelor, vărsatul negru, epidemia de răni și tumori, piatra și focul, lăcustele, întunericul de trei zile, moartea întâilor născuți.
* Ex 20,1-17 (și /) – poruncile. Cele 10 formulări acoperă întregul “câmp” etic al comportamentului uman.
* Rut – contractul făcut la poarta cetății. Numărul de participanți, de bătrâni este 10. Boaz apelează la 10 martori pentru a se căsători cu Rut (Rut 4,2).
* Isa 38,1-8 – Dumnezeu face să dea înapoi umbra pe ecranul solar al lui Ahaz cu 10 trepte ca semn că-l va vindeca pe Ezechia de boala sa mortală.
* Ps 83,7-9 – cele 10 popoare a căror ostilitate față de Israel a fost constantă.
– în scrierile lui Iosif Flavius
Pentru istoricul contemporan cu Christos (37/38 – începutul sec. II), așa cum reiese din scrierile sale (Războaiele iudaice II.ix.146), “zece” reprezintă o unitate de bază (pentru efectivele militare, de exemplu).
– La Qumran
Majoritatea exegeților se acordă pentru a identifica gruparea sectară de lângă marea Moartă cu esenienii (cunoscuți deja înainte de descoperirile manuscriselor datorită scrierilor lui Iosif Flavius, de pildă). Câteva exemple din aceste scrieri:
â— “In orice loc unde vor fi zece persoane din Consiliul Comunității să nu lipsească dintre ei un bărbat care să nu fie preot” (Regula Comunității 5,3-4).
â— “Și va fi în conformitate cu acest rit la masă când ei vor fi reuniți cel puțin zece persoane” (Regula anexă a Comunității 2,22).
â— “… grupuri de zece oameni cel puțin” (Scrierea de Damasc 13,1; Regulamentul Războiului 4,1-4; Ruloul Templului57,4-5).
– în scrierile Noului Testament
* Fapte 1,3; 2,1.2 – Duhul Sfânt coboară peste apostoli 10 zile după înălțarea lui Iisus.
* Lc 17,11 – cei 10 leproși vindecați de către Iisus.
* Lc 19,13 – cei 10 poli însărcinați celor 10 servitori (pilda polilor).
* Ap 13,1 – cele 10 coarne ale fiarei cu 10 diademe pe fiecare din coarne.
* Rom 8,38 – cele 10 “puteri” fără succes împotriva iubirii lui Dumnezeu.
* 1 Cor 6,10 – cele 10 vicii care exclud din Împărăția lui Dumnezeu.
– în scrierile rabinice.
În halakha iudaică (partea “legală” care împreună cu haggadah, partea “povestirilor”, formează ansamblul scrierilor pe care le găsim fie în Mișna, fie în Talmud) găsim 3 situații care impun un minim de 10 persoane (minyan):
1. la rugăciunea oficială;
2. pentru binecuvântarea de după o masă luată în comun (în care se invoca numele lui Dumnezeu);
3. cititul Torei.
– în practica iudaică (actuală chiar). Anumite practici iudaice nu pot fi indeplinite dacă nu sunt prezente 10 persoane:
â— Citirea Torei. Un grup de bărbați credincioși nu poate citi Tora dacă nu sunt prezente cele 10 persoane (pentru zâmbet: astăzi, iudeii, pentru a fi siguri că vor putea reuni aceste condiții, convoacă… 11 persoane! cine știe? poate unuia dintre cei invitați i se întâmplă ceva… și, ca să fie siguri că întâlnirea va putea avea loc, ei prevăd să mai cheme unul în plus, “de rezervă”).
â— Plânsul la mormânt. Spre deosebire de practica creștină – ortodoxă, de exemplu, unde o femeie sau două pot merge la mormânt “să-și plângă morții”… în iudaism este nevoie de 10 persoane pentru a plânge la mormântul cuiva!
Remarci finale:
Să fie întâmplător faptul că poruncile (= legea morală) sunt exprimate în 10 formulări? Sau faptul că se cere ca din bunurile noastre să dăm o zecime?
In ansamblul lor, cele 10 exprimări – fără a fi exclusive ca atare – ele acoperă, prin suprapunerea lor, întregul “câmp” etic, moral al trăirii umane așa cum este ea intenționată de către Creator.
Privind în urmă, în istorie, ne dăm seama că aceste formulări sunt specifice unui context precis, cel al sclaviei (de unde și forma în “nu” a lor, mai puțin pentru a cincea poruncă… Apropo: cum suna cele “zece” porunci formulate ingerilor: “să nu ucizi…” sau “cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”… etc.??).
Sau, la capătul celălalt al istoriei, în contemporaneitate: în Decalog nu este nimic specificat cu privire la interdicția de a se droga, de exemplu, deși toți suntem convinși că legea morală nu ingăduie această practică. Sau: în cele 10 porunci nu scrie expressis verbis că este interzis să spargi o bancă insă, implicit, oricine va fi de acord că acest act este condamnat de către Codul moral al celor 10 porunci, deși, repet, formularea exactă nu figurează în acest cod.
Dar, chiar în timpurile Exodului, s-ar mai fi putut găsi și alte “formulări” căci dacă “Decalogul” ar fi fost conceput ca un Cod cu 12 articole, de exemplu, sau chiar cu mai multe… nu s-ar fi putut spune că ar fi fost astfel diminuată valoarea lui! Ulterior, au fost făcute chiar diferite eforturi de “condensare” a acestui Cod. Iată principalele etape ale acestei “concentrări”:
– Ex 20,1-17 (și /): cele 10 Porunci;
– Mica 6,8: 3 cerințe;
– Mat 22,36-39: 2 exigențe (Isus).
– fariseii vor merge în sens invers: cel al extinderii (astfel, ei vor ajunge la 613 rânduieli: 248, positive (numărul presupus al membrelor și organelor corpului uman) + 365, negative (guidim care le compun – adică, diferitele tipuri de conexiuni precum mușchi, tendoane, legamente… sau numărul de zile ale anului). Preocuparea principală a fariseilor însă va fi aceea de a păstra unitatea: 6 + 1 + 3 = 10.
Oricum, dacă avem în vedere faptul că totalitatea “problematicii” morale nu este epuizată prin 10 formulări, ne dăm seama că “zece” reflectă un minim sub care nu se poate coborî! Legea lui Dumnezeu, pentru om, capată această formă. Or chiar prin această formă a ei este transmisă ideea că Dătătorul Legii cere un MINIM față de care omul este responsabil! De fapt, pentru cel care va începe să asculte, vor apare noi și noi aspecte, nuanțe, subtilități ale ascultării pe care ea, Legea, în aspectul ei inițial, cu simple formulări juridice, nu le prevedea deloc.
Vom înțelege că “zece” este limita sub care nu se poate coborî, este minimul necesar, este condiția de bază cerută de Dumnezeu. această exigență nu poate fi… redusă. Mai jos nu se mai poate merge!
Dar… mai mult? Da, se poate face mai mult (vezi Predica de pe munte care atrage atenția asupra faptului că și privirea asupra unei femei poate fi călcare a poruncii a șaptea! – deci o “lărgire” a câmpului de aplicabilitate). Se poate, deci, o explorare a ascultării față de Lege. La nivelul superior însă… Nu însă și mai jos, reductionist!
De asemenea, vom intelege, totodată, de ce Dumnezeu a cerut pentru Sine, o a zecea parte din bunurile noastre: este minimul necesar pe care ni-L cere! Cine vrea să dea mai mult este liber să o facă. Se poate! Se povestește despre un laic care mărturisea că ajunsese, în relația lui Dumnezeu, să trăiască din… zecime! Întrebat cum se face acest lucru, pentru că el nu era pastor, el a completat: “da, pentru că eu dau… nouă părți, iar eu trăiesc din… a zecea parte!”). Zece este deci minimul necesar, cerut de Dumnezeu, este contribuția sub care omul nu poate coborî. Ce simplă este ascultarea când știm că ceea ce ni se cere este minimul!
Or… tocmai acest aspect “minimal” al exigenței Legii l-au inteles evreii încă din cele mai vechi timpuri acordând aceste conotații simbolice cifrei 10.
Caz particular:
– 40 – în Scripturi cifra 40 desemnează perioade de timp în care se exprimă judecata sau pedeapsa (Gen 7,4; Ezec 29,11,12). Câteva exemple: peregrinarea lui Israel în pustie (Num 14,33; Deut 2,7; Iosua 5,6 etc. Evrei 3,17), călătoria lui Ilie până la muntele Horeb (1 Regi 19,8); Ninive și predicarea profetului (Iona 3,4); postul lui Iisus (/ Moise: Exod 24,18; 34,28; Deut 9,9.11; Mat 4,1.2) etc.
Mai mult chiar: pentru alcătuirea cifrei 40 se procedează prin “îmbinarea” (folosindu-ne deci de o operație de înmulțire!) a două dimensiuni importante, de unde și rezultatul impresionant: 4 x 10 = 40, adică umanitatea, umanul x (înmulțit cu) exigenta Legii, cerința lui Dumnezeu! În cazul acesta, 40 fiind deci proba absolută, prin excelență, încercarea la maxim în tot ce are ea mai strident, mai atroce! Ce teribilă trebuie să fi fost ispitirea Mantuitorului, de exemplu, 40 de zile în pustie…
Concluzii (aplicații practice):
Dacă înțelegem că ceea ce Dumnezeu ne cere nu este decât MINIMUL, ascultarea noastră va căpăta cu totul alte semnificații. Legituitorul are grijă de supușii Împărăției cerându-le să facă un minim necesar. Bunătatea Creatorului pentru creatură se exprimă și sub forma în care ascultarea îi este impusă.
De asemenea, dincolo de orizontul acestei limite (sub care nu se poate coborî), se află o perspectivă pe care numai ascultarea din iubire o poate identifica, o ascultare cu toate subtilitățile, nuanțele și valorile pe care această Lege o prevedea în formulările ei inițiale chiar. Venirea Mântuitorului va adăuga noi dimensiuni ascultării față de Lege (“în sulul cărții este scris despre Mine” – Ps 40,8) iar predicarea și lucrarea Sa vor da un contur precis, clar acestei ascultări.
Ruga mea este: “Fă-mă, Doamne, capabil să înțeleg exigențele Legii Tale și să iubesc ascultarea știind că ceea ce-mi ceri Tu nu este mult… Este minimul!”
Dr. Gabriel GOLEA
sursa: http://www.majesty.ro
