In stresul cotidian care ne caracterizeaza ca vietuitori ai sec. al XXI-lea , din ce in ce mai bombardat cu multa informatie si schimbari de tot felul, am inceput sa clacam in unele privinte. Cel mai tare ne deranjeaza uitarea. Ne deranjeaza nu doar pe noi, dar si pe cei din jur cand, luandu-ne anumite angajamente pe care apoi nu le onoram, invocam un motiv simplu si banal: ”am uitat ”. Uitam sa platim factura de curent electric, de telefon sau de gaz ; uitam sa cumparam cutare sau cutare lucru ; uitam sa ne facem programare la dentist ; uitam…Comertul vine cu o solutie : o pastila de….. care promite sa rezolve aceasta problema. Oare acesta este remediul ?
Dumnezeu nu l-a dotat pe om cu uitarea la creatiune. Nu era nevoie de ea, caci omul a fost creat desavarsit. Ea a aparut odata cu pacatul, odata cu efectele negative si colaterale ale acestuia, atunci cand dusmanul nostru, Satana, a creat haos , suferinta si moarte in univers.
– Uitarea e binecuvantare sau blestem ?
– Uitarea este ceva bun sau ceva rau?
– Uitarea este o calitate sau un defect de caracter ?
– Afirmatia : « Uitarea este un rau necesar « este adevarata sau falsa ?
Realitatea este ca uitarea ne carcterzeaza pe toti intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de varsta ,de educatie, de caracter. Exista un paradox : Uitam ce nu trebuie uitat, dar nu uitam ce trebuie uitat. Bunaoara, uitam cand suntem ajutati de Dumnezeu, sau cand primim raspuns la rugaciunile noastre ; uitam cand am fost ajutati de cineva, cand un semen ne-a spus o vorba calda si ne-a daruit un zambet de incurajare…
In schimb, nu uitam cand nu ne-au fost ascultate si implinite rugaciunile, fiind gata sa ne revoltam si sa ne declaram independenta fata de Dumnezeu ; nu uitam oridecate ori ne-a gresit un semen de-al nostru, chiar daca a regretat si si-a cerut iertare… Uneori avem grija sa le reprosam semenilor nostri greselile lor peste ani si ani.
Asadar , trebuie sa uitam sau nu ? Ce este uitarea?
Verbul « a uita » are doua sensuri :
1- A nu ne mai aduce aminte de ceva sau cineva, a iesi din memorie, a scapa din vedere. Incapacitatea de evocare, de amintire a ceea ce s-a memorat, s-a trait ( un eveniment ), s-a spus sau s-a facut.
Uitarea scuteste ceierul de nevoia pastrarii unui mare numar de perceptii neesentiale ( functie pozitiva ), stergand totodata din memorie si cunostinte necesare ( functie negativa ).
2- A-ti indrepta privirea spre cineva sau spre ceva, a privi, a zari.
Trebuie sa uitam sau nu?
Da, trebuie sa uitam ce trebuie uitat : probleme, necazuri, dureri,greseli ale semenilor nostri, pentru ca nu am putea trai, ramanand vii in minte emotii negative, amintiri neplacute de-a lungul vietii. Aceasta este functia pozitiva a uitarii. Exemple :
Iov 11,16 : « Iti vei uita suferintele si-ti vei aduce aminte de ele ca de niste ape care s-au scurs. »
Geneza 41,51 : Iosif a pus intaiului sau nascut numele MANASE ( uitare), « caci , a zis el : Dumnezeu m-a facut sa uit toate necazurile mele si toata casa tatalui meu. »
Trebuie sa uitam sau nu?
Nu, nu trebuie sa uitam : experientele cu Dumnezeu, raspunsurile la rugaciune, binele pe care l-am primit de la Dumnezeu direct sau prin semenii nostrii, etc.
Psalmul 103,2 : « Binecuvinteaza suflete pe Domnul si nu uita niciuna din binefacerile Lui. »
Psalmul 119,93 : « Niciodata nu voi uita poruncile Tale , caci prin ele ma inviorez. »
Isaia 44,21 : « Israele, nu Ma uita ! »
Evrei 13, 2.16 : « Sa nu dati uitarii primirea de oaspeti… » ;
« Sa nu dati uitarii binefacerea si darnicia… »
Luca 11,42 : « Dar vai de voi Fariseilor ! Pt. ca voi dati zeciuala din izma, din ruta si din toate zarzavaturile si dati uitarii dreptatea si dragostea de Dumnezeu, ; pe acestea trebuia sa le faceti si pe celelalte sa nu le lasati nefacute. »
Este pacat sa uiti ?
« Obiceiul de a fi neglijent trebuie in mod categoric biruit. Multi gandesc ca lipsa de memorie este o scuza pentru greselile cele mai grosolane . Dar ei nu au oare calitati intelectuale la fel ca si ceilalti ? In acest caz ei ar trebui sa-si exerseze memoria pentru ca ea sa retina mai mult. A UITA ESTE PACAT, ESTE PACAT SA FII NEGLIJENT. Daca ne vom face obiceiul sa uitam, vom neglija poate mantuirea noastra proprie, si in cele din urma, ne vom da seama ca nu suntem gata pentru Imparatia lui Dumnezeu.»
E. G. White, « Parabolele Domnului », cap. « Talantii »
In Cuvantul lui Dumnezeu ne intalnim adesea cu porunca « ADU-TI AMINTE ! » Cu toti ne amintim cel putin un pasaj biblic in care Dumnezeu indeamna pe urmasii Sai sa-si aduca aminte de poruncile Sale, de binefacerile Lui, de minunile Lui, de exemple negative pentru a nu le repeta greselile.
Exod 20,8 : « Adu-ti aminte de ziua de odihna ca s-o sfintesti »
Deuteronom7,18 : « Adu-ti aminte ce a facut Domnul Dumnezeul tau lui Faraon… »
Deuteronom 7, 9 : « Adu-ti aminte de marile incercari pe care ti le-au vazut ochii… »
Deuteronom 8,18 : « Adu-ti aminte de tot drumul pe care te-a calauzit Domnul… »
Deuteronom 9,17 :« Adu-ti aminte de Domnul Dumnezeul tau… »
Eclesiastul 12,1 : « Adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale… »
Luca 17,32 : « Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot… »
De ce Domnul Isus ne indeamna sa ne aducem aminte de sotia lui Lot ? Sotia lui Lot este un exemplu pozitiv sau un exemplu negativ ?
Pacatul Sodomei si Gomorei, precum si al cetatilor din jur, golise cupa rabdarii lui Dumnezeu, asa incat dezvoltarea si amploarea lui l-au determinat pe Acesta sa ia hotararea de a-i distruge cu desavarsire pe locuitorii de acolo ( vezi Geneza 19, 15-25 ).
Acolo isi avea domiciliul si Lot, nepotul lui Avraam. Atunci cand Dumnezeu si-a dezvaluit intentiile Sale slujitorului Sau credincios, Avraam, acesta a mijlocit pentru siguranta rudelor sale. Dar, pentru ca in acel tinut sortit pieirii nu se gaseau nici macar zece oameni buni pentru care Dumnezeu sa fie dispus sa crute acele asezari omenesti, a fost aleasa solutia de a-l salva numai pe Lot si familia sa.
Au fost trimisi doi ingeri la Lot si la familia sa pentru a-i scapa de urgia divina. Din nefericire, fetele lui care erau casatorite, impreuna cu sotii lor, nu au crezut si acceptatat apelul tatalui lor de a parasi Sodoma, crezand ca acesta glumeste sau ca…si-a pierdut mintile.
In dilema se gasea si sotia lui Lot. Pe deoparte, nu dorea sa piara, dar pe de alta parte, nici nu dorea sa renunte la copii, la averea, la confortul, bunastarea si casa ce ramaneau acolo. Pentru ca intarzia sa plece, pentru ca tragea de timp, ingerii i-au luat de mana si i-au scos din oras cu porunca : « Scapa-ti viata ; sa nu te uiti inapoi, si sa nu te opresti in vreun loc din campie . Scapa la munte ca sa nu pieri. »
( Gen. 19,17 ).
Asadar, ingerii i-au condus pe toti patru afara din cetatea condamnata, dandu-le instructiuni clare cu privire la ce trebuiau sa faca, daca voiau sa-si salveze vietile. Insa numai a scapa din cetate nu era deajuns. Era necesara o continua si totala ascultare de instructiunile divine.
Pe drumul izbavirii, in loc sa alerge, ei s-au oprit sa negocieze cu ingerii daca nu ar putea ramane la Toar, o cetate destinata sa aiba aceeasi soarta. De emotii, de groaza si de graba cu care se departau de cetate, picioarele le tremurau si puterile le slabeau, dandu-si seama ca nu reuseau sa ajunga departe .Plini de mila si intelegere fata de ei, ingerii le accepta cererea.
Versetul 26 ne ofera cheia care l-a motivat pe Isus sa-i sfatuiasca pe ascultatorii Sai sa-si aduca aminte de sotia lui Lot : « Nevasta lui Lot s-a uitat inapoi, si s-a prefacut intr-un stalp de sare. »
DE CE ? Nu e Dumnezeu prea aspru ? (vezi ex. lui Uza, Anania si Safira) Nu e Dumnezeu nedrept ?
Acelasi lucru l-au facut si Avraam si sotia lui Lot : s-au uitat amandoi spre dezastru si au vazut focul si fumul cetatilor nimicite de urgia divina. Avraam nu si- a pierdut insa viata. De ce ?
Motivele uitarii celor doua persoane erau diferite :
1- Avraam, dornic sa vada rezultatul mijlocirii sale cu o zi inainte, s-a intors dis-de-dimineata la locul in care se despartise de Domnul. Cat de mare trebuie sa fii fost dezamagirea lui Avraam cand a vazut intreaga campie in flacari, iar fumul ei agitandu-se spre cer.
2- Sotia lui Lot, prin gestul ei de a se uita inapoi a devenit un exemplu al urmarilor unei afectiunii exagerate fata de lucrurile materiale ale vietii acesteia. Dorinta ei de a se agata de lucrurile sau persoanele pe care tocmai le lasase inapoia sa in Sodoma, i-a pricinuit moartea. Ce tragedie ! Un eveniment pe care trebuie sa ni-l amintim, dupa cum spunea Domnul Isus : « Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot. »
Ce motive au determinat-o pe sotia lui Lot sa priveasca inapoi, in ciuda tuturor avertizarilor
divine ?
1- Inima ei se afla inca in Sodoma
Desi corpul sotiei lui Lot a plecat din oras, inima ei a ramas in Sodoma unde se aflau toate bogatiile pe care le adunase de-a lungul anilor, ea si familia ei. Se pare ca sotia lui Lot era de origine din Sodoma. Casa frumoasa, mobila, hainele, banii de la banca si toate celelalte posesiuni nepretuite au determinat-o sa se intrebe : « Le voi mai vedea vreodata ? » Probabil ca ar fi dorit sa se intoarca sa ia macar cu ochii ceva din tot avutul ei, asa ca s-a intors cu fata la Sodoma. Pentru ea, viata ei erau bunurile abandonate acolo, asa ca nu a mai avut nici o motivatie sa traiasca fara ele, cu buna stiinta calcand porunca divina prin faptul ca s-a uitat inapoi. Era constienta ca acest gest insemna sinucidere.
2-Curiozitatea
« Oare Dumnezeu chiar va distruge Sodoma ? Cum ar putea focul sa distruga tot orasul ?Chiar se va intampla aceasta ?Poate casa mea va scapa. Vreau sa vad cum va face Dumnezeu acest lucru ! Poate Dumnezeu se razgandeste. Chiar e adevarat ? » Si sotia lui Lot s-a uitat inapoi…
Satisfacerea curiozitatii, calcand porunca lui Dumnezeu, inseamna MOARTE. O alta Eva care a dorit sa cunoasca raul, sa vada ce inseamna incendiu, loc, distrugere, sentinta divina definitiva si irevocabila.
3- Necredinta
Faptul ca s-a uitat inapoi la cetatea care ardea a fost o manifestare directa a necredintei in ceea ce spusesera ingerii. Era unul din motivele pentru care zabovisera sa iasa din cetate, iar ingerii au trebuit sa-i ia de mana si sa-i scoata afara cu forta. « Nu se putea ca Dumnezeu sa faca intocmai cum spusese ! « – gandea sotia lui Lot.
Iata o urmasa a Evei ce nu-L cunostea si nu-L credea pe Dumnezeu pe cuvant, indoindu-se ca Dumnezeu va aduce la indeplinire urgiile Sale. O urmasa a mentalitatii societatii antediluviene care nu credea ca Dumnezeu va nimici pamantul cu apa, iar Noe glumea cand ii avertiza despre judecatile lui Dumnezeu.
Necredinta se plateste cu viata vesnica.
Atitudinea sotiei lui Lot scoate in evidenta chiar stilul nostru de viata din prezent. Biblia ne avertizeaza ca lumea va fi distrusa prin foc, iar Dumnezeu doreste sa-i salveze pe copiii Sai ascultatori. De aceea a trimis si inca trimite soli si solii asa cum a facut la Sodoma. Ingeri nevazuti sau ingeri in chip de oameni ne tin de mana pentru a ne scoate din aceasta lume a pacatului, ca sa putem intra in Imparatia lui Dumnezeu. Soliile divine ajung la noi prin intermediul predicilor, al cartilor , al cantarilor, a radioului, a televiziunii, a celor care isi pun la dispozitie viata in slujba lui Dumnezeu etc. Va puteti imagina cat de mult din toate acestea am auzit sau am citit de cand ne-am predat Lui? Il auzim pe Dumnezeu spunand : « Scapa-ti viata ! » Iar noi, asemenea sotiei lui Lot, zabovim, nu ne miscam. Predicile despre venirea Domnului Iisus sau despre sfarsitul acestei lumi au devenit foarte cunoscute si nu ne mai impresioneaza, deteminandu-ne sa facem o schimbare in viata noastra.
Asemenea sotiei lui Lot, si noi dorim sa privim inapoi, la vietile noastre din trecut, sau sa ne uitam peste gard, la cei din afara bisericii, sa mai gustam macar cu privirea din placerile acestei lumi. Uneori, din cauza incercarilor si greutatilor, suntem ispititi sa ne uitam inapoi. Poate consideram calea credintei prea aspra si prea grea, asa ca vrem sa ne mai relaxam. In acele momente sa ne aducem aminte ca Dumnezeu ne spune : « Scapa-ti viata ! Sa nu te uiti inapoi si sa nu te opresti… » Totul are un pret : lacrimi, suferinte, disperare, moarte vesnica…
Avertizarile divine sunt o dovada a dragostei si purtarii de grija fata de fiintele umane ; neglijarea lor poate avea efecte tragice. Cand sotia lui Lot nu a ascultat de porunca lui Dumnezeu si s-a uitat inapoi, ea a devenit un monument al neplacerii divine. S-a transformat pentru totdeauna intr-un stalp de sare. Oh, a zabovit, a tanjit si a murit de o moarte teribila. Si totusi …atat de aproape de cetatea salvarii… Si totusi… atat de departe de salvare….Sa fii pe drumul mantuirii, si totusi sa fii pierdut. Ce pacat ! Daca urmam aceeasi cale ca si sotia lui Lot, daca nu ascultam si ne uitam inapoi pentru un motiv sau altul, rezultatul tragic va fi identic.
Aproape salvat, sigur pierdut. Aceasta va fi, din nefericire, experienta trista a multor crestini care vor urma exemplul sotiei lui Lot.
Israelitii se uitau adesea inapoi, spre Egiptul pe care il parasisera. Exemplu : « Ne aducem aminte de pestii care-i mancam in Egipt, si care nu ne costau nimic, de castraveti, de pepeni, de praji,, de ceapa si de usturoi. Acum ni s-a uscat sufletul : nu mai este nimic din toate acestea. » ( Numeri 11, 5-6 )
Finalul acelei uitari spre Egipt, din cauza lacomiei si a poftei, i-a costat pe multi. Iar costul a fost urias :pierderea Canaanului pamantesc .
Ce ne costa pe noi, daca ne uitam inapoi asemenea lor ? Pe noi astazi ne costa un pret infinit : pierderea Canaanului ceresc.
« Dar daca da inapoi sufletul Meu nu gaseste placere in el. » ( Evrei 10, 38 )
Cand ne uitam inapoi renuntam la increderea si nadejdea pusa in Domnul Iisus. Cand privim inapoi Il crucuficam din nou pe Fiul lui Dumnezeu. Intoarcerea la viata pacatoasa a trecutului, fie ea numai cu inima, Il intristeaza pe Dumnezeu, iar El nu mai gaseste placere in noi.
« Oricine se uita inapoi nu este vrednic de Imparatia lui Dumnezeu. » ( Luca 9, 62 )
Izbavirea noastra se apropie, suntem aproape acasa, ar fi pacat sa ne intoarcem capul acum, pentruca ne-ar fi fatal. A privi inapoi inseamna distrugere, neascultare, moarte vesnica. Principiul pe care trebuie sa ni-l amintim este : Niciodata nu te uita inapoi pentru a regreta o decizie buna. Adu-ti aminte de nevasta lui Lot si mergi mereu inainte !
CE TREBUIE SA NE MOTIVEZE SA PRIVIM DOAR INAINTE ?
1 – Ascultare deplina de Dumnezeu
Ascultarea de Dumnezeu presupune sa aducem la indeplinire fara ezitare, intarziere si in totalitate vointa lui Dumnezeu. Daca sotia lui Lot ar fi ascultat porunca primita , ar fi fost salvata.
Ascultarea de Dumnezeu aduce viata si este testul suprem al credintei si veneratiei fata de Creator. Crestinii din ultimele zile ale istoriei acestui pamant trebuie sa devina ascultatori fideli ai Cuvantului lui Dumnezeu, cu cea mai mare atentie. Indiferent ce spune Dumnezeu, trebuie sa avem deplina incredere in calauzirea si protectia Sa. Oridecateori ne cere sa mergem, sa ascultam si sa mergem. Ascultarea pretuieste inaintea lui Dumnezeu mai mult decat jertfele (1 Samuel 15, 22 ).
Ascultarea neconditionata atrage dupa sine binecuvantare. Binecuvantarile rezervate vietii acesteia si celei viitoare sunt posibile prin ascultare, fiindca ascultarea de Dumnezeu ne ajuta sa inaintam pe cararea credintei.
2 – Unicitatea scopului
Pentru a putea avea succes, este necesar sa ne concentram atentia asupra unei tinte si nu a mai multora in acelasi timp.Trebuie sa ne cunoastem bine tinta si sa fim constienti ca ea trebuie atinsa. Sa nu ne pierdem pe cale. Apostolul Pavel vorbeste in Fil. 3, 13-14 despre tinta de a merge cu staruinta inainte, de a ne folosi fiecare capacitate pentru a castiga premiul chemarii ceresti in Isus Hristos.
Pavel avea o tinta in viata. El nu s-a luptat sa integreze lumea in religie,b ogatia vietii acesteia in mantuire, si onoarea in coroana slave…Iar acest lucru l-a ajutat sa fie foarte puternic. A venit timpul sa lasam in urma noastra tot ceea ce poate sa ne ofere lumea aceasta. Vom realiza putin in viata daca suntem distrasi de o multime de lucruri, de aceea trebuie sa privim inainte si sa ne concentram atentia spre revenirea Domnului nostru Iisus Christos.Timpul se scurge cu repeziciune. Vesnicia este la usa si totul se decide acum. Tot ce trebuie sa facem este sa inaintam pe cararea spre ceruri acum.Ascultarea si stabilirea unui singur scop sunt posibile prin Iisus Christos.
3 – Privirea indreptata numai spre tinta
Cine este tinta noastra ? O cunoastem ?
« Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Iisus , care pentru bucuria care-i era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumezeu. Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima si sa cadeti de oboseaala in sufletele voastre. » ( Evrei 12, 2-3 )
Sotia lui Lot nu a privit inainte. Mai usor i-a fost sa priveasca inapoi. Pentru noi cum e mai confortabil : a privi inainte sau inapoi ? Mai avem o tinta in fata ochilor nostri sau am uitat-o, pierzand-o din vedere ? In inima noastra mai exista dorinta si mai dispunem de puterea de a ajunge la tinta? Desi suntem in biserica adevarata, suntem siguri ca inima noastra nu e in lume alergand dupa fel si fel de tinte trecatoare si inselatoare? Un autor spunea:
« Nu suntem nimic, ci Christos este totul in toate. Sa unim ignoranta noastra cu intelepciunea Sa, slabiciunea noastra cu taria Lui, nedesavarsirea noastra cu meritele Sale, vremelnicia noastra cu vesnicia Lui.»
Sa nu uitam, sa ne aducem aminte, sa privim continuu spre tinta. Sa ne aducem aminte de cei care si-au pierdut din vedere tinta , si-au pierdut pe drum inima, cazand de oboseala in sufletele lor si sa nu le urmam exemplul. « Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot ! »
Vreti cu orice pret sa atingeti Tinta ? Iata secretul :
« Am necurmat pe Domnul inaintea ochilor mei : cand este El la dreapta mea nu ma clatin. »
( Psalmul 16, 8 )
Mihaela Balogh
