ISPITA
A. „ȘI NU NE DUCE PE NOI ÎN ISPITĂ‚.”
1. Adevărata semnificație și cea originală a cuvântului „ispită" este aceea de încercare sau test.
a. Așa cum s-a întâmplat în cazul lui Avraam – Gen. 22,1-12.
b. De asemenea în experiența copiilor lui Israel – Ex. 16,4; 20,20.
2. Scopul așezării pomului cunoștinței binelui și răului în grădina Edenului a fost acela de a testa pe Adam și pe Eva.
a. Ei fuseseră creați ca ființe cu liberul arbitru.
b. Și Dumnezeu S-a îngrijit de un mijloc pentru ca ei să își afirme loialitatea lor față de Creatorul lor.
B. „ȘI NU NE DUCE PE NOI ÎN ISPITĂ‚”
1. De ce această cerere?
a. Biblia învață că nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu". Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El Însuși nu ispitește pe nimeni." – Iac. 1,13.
b. Acest cuvânt „rău" explică motivul care stă la baza cererii noastre. „Și nu ne duce pe noi în ispita celui rău ca el să ne conducă la neascultare."
2. Dumnezeu poate îngădui testarea copiilor Săi.
a. A permis lui Satana să-l încerce pe Iov pentru a aduce loialitatea sa de neclintit față de Dumnezeul său – Iov 13,15; 1,1-3.
b. De asemenea, acest lucru este valabil și în cazul Fiului omului – Mat. 4,1-9; Luca 4,1-8.
3. Cererea noastră adresată către Tatăl nostru ceresc: „Și nu ne duce pe noi în ispită" pornește de la ideea că noi conștientizăm propria noastră stare de slăbiciune.
a. Dacă Petru și-ar fi dat seama de slăbiciunea sa, El s-ar fi rugat adresând cererea conținută în textul nostru.
b. Isus știa ce urma să se întâmple cu Petru și i-a spus mai dinainte din pricina stricăciunii caracterului nostru.
c. „Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit" – Iac. 1,14.
d. Acest lucru a fost confirmat în cazul experienței lui David.
e. Și acest lucru este valabil în cazul tuturor celor care sunt stăpâniți de o gândire firească. – Rom. 8,6-8.
C. TATĂ‚L NOSTRU CERESC A PREVĂ‚ZUT UN ADĂ‚POST CONTRA ISPITEI CELUI RĂ‚U
1. Să fim cu băgare se seamă în fiecare moment de veghere al vieții noastre.
a. „Vegheați și rugați-vă ca să nu cădeți în ispită"; Duhul în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă." Mat. 26,41.
b. „Veghez și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș." Ps. 102,7.
c. Atunci când, din punct de vedere spiritual am adormit, tocmai atunci dușmanul sufletelor noastre se furișează înlăuntrul inimii și ne capturează prin vicleșugurile sale.
2. Å¢ineți-vă aproape de Domnul vieții noastre, Isus Hristos:
a. Dacă Eva s-ar fi ținut aproape de Adam, șarpele nu ar fi putut avea posibilitatea să o amăgească așa cum a făcut-o în cele din urmă.
b. Mântuitorul nostru ne prezintă condițiile privitoare la siguranța noastră în Ioan 15,1-11 – „Rămâneți în Mine".
c. El este marea taină în ceea ce privește puterea de ocrotire a sfinților împotriva ispitei – Prov. 18,10.
3. Subsemnatul cunoaște cu exactitate patru locuri de adăpost împotriva ispitei de a face răul.
a. Cuvântul lui Dumnezeu este scutul nostru de apărare împotriva lui Satana. Isus l-a folosit și a izbândit – Mat. 4,1-9.
b. Rugăciunea zeloasăși stăruitoare constituie o altă cerință obligatorie pentru ca sfinții să poată fi în siguranță față de ispită – Mat. 26,41.
c. Altarul de familie este o cerință obligatorie pentru ca familia să poată găsi adăpost împotriva păcatului. Altarul de familie este locul unde așezăm la picioarele Domnului toate planurile, trebuințele și slăbiciunile noastre pe care I le încredințăm Lui.
d. Părtășia dintre cei sfinți este un adăpost binecuvântat într-un mod deosebit împotriva ispitei. Când venim laolaltă cu sfinții în studiul Cuvântului lui Dumnezeu și în rugăciune, nu mai putem avea nici timp, nici dorință de a săvârși acele lucruri care să facă pe oameni să păcătuiască.
4. În concluzie, atunci când ne rugăm: „Și nu ne duce pe noi în ispită", noi declarăm că ne încredem cu totul în puterea Domnului pentru a fi ocrotiți și când facem lucrul acesta nu trebuie să avem nici cel mai mic simțământ de teamă că am putea fi dezamăgiți.
