CĂ‚LUGĂ‚RII MUNÅ¢I
Vizitați măcar o dată pe an
Mănăstirile munților.
Călugării munți
Vă așteaptă cu albul norilor
Așezat bătrânește pe frunți.
Cu spatele aplecat dinspre vânt,
Vă așteaptă munții tăcând
Toată credința părinților.
Cu genunchii înfipți
În pământ,
Cu lacrimile fierbinți
Ale rugăciunilor,
În izvoare curgând
Curate și reci printre stânci.
Veniți măcar o dată pe an
În mănăstirile împietriților sfinți.
Priviți acești patriarhi ai neprihănirii,
Ai vieții și-ai morții martori cuminți,
Cum se oferă în tăcere înveșnicirii.
Când ei vor cădea de pe genunchi,
Pământul întreg va geme de rărunchi,
Căci atunci se va sfârși vremea nelegiuirii.
Norel Iacob, Oglindă de buzunar, pag. 24
Material preluat de la www.intercer.net
