LOGICA MULÅ¢IMII
Cu mâini ridicate și-ntinse-nspre-ncolo
Să nu pierd, mi-am spus,
Era o grămadă de oameni
Și m-am atașat repede lor;
Am primit o șapcă de Coca-Cola.
Era o coadă mare de mașini
Se auzeau voci bucurânde spunând:
În sfârșit, așa da, nemaipomenit,
M-am aliniat repede lor;
Am primit o sticlă cu ulei Schell.
Am rămas uimit văzând
Cum tot câte un om, până la toți,
Se opreau înmărmuriți lângă un aparat de radio,
M-am oprit și eu;
Am aflat că e unu-zero pentru România.
Au trecut ani,
Zeci de ani,
Sute de ani,
Mii de ani, Sute de mii de ani.
Și-am auzit că unii oameni sunt în cer.
Cum? Mi-am zis:
Nu au stat la nici o grămadă,
Nu au stat la nici o coadă,
Nu au stat lângă nici un aparat.
Atunci cum? Am întrebat din nou.
“Au stat la datorie” s-a răspuns.
Iacob Coman
Sursa: www.intercer.net
