Zâmbește
Mai strălucesc în lume frumuseți
pentru că Dumnezeu a zâmbit când a creat-o.
Soarele acesta-i doar umbra Prea Fericitului,
apele poartă țăndări ale oglinzii Lui,
Și păsările chicotesc înviorate de același Spirit
Nu-mi spuneți că Dumnezeu
este acru și pus pe gâlceavă,
nu-mi spuneți de Copilul Iisus
că zâmbea doar amar,
prea grăbit către Cruce și Slavă!
Nu-mi spuneți că astăzi, din cer,
El ne privește ca icoana
unui Pantocrátor sevér.
El a plâns pe pământ, a postit prin pustii,
dar același Iisus,
vrăjiți îi atrăgea pe copii.
Și dacă martirii, pe vremuri,
zâmbind împăcați urcau eșafodul,
de ce să stai ca un lemn necioplit,
să te vaieți mereu și să tremuri,
afișând în priviri că nu ești iubit?
Privește în sus, privește în jur și zâmbește,
smulge-ți fața din palme și masca de sfânt
și fii ca un înger uman pe pământ,
în lumea care te iubește, nu te iubește…
N-ai motive să cânți? N-ai motive să speri?
N-ai învățat să te rogi, să primești și să ceri?
cât timp Dumnezeu n-a murit,
cât timp Iisus al nostru trăiește,
chiar dacă trebuie să mai verși lacrimi,
zâmbește!
Sursa: www.florinlaiu.com
