Politețea
Politețea este fructul,
Este grația iubirii…
Vocea ei este culoarea
Și parfumul fericirii.
Căci pe lângă toată treaba
Politețea-i aur fin;
Și-i frumoasă; nu degeaba
E de genul feminin.
Ea oriunde prețuiește
Cât un sac cu diamante,
Căci în viață ne sădește
Maniere elegante.
Este soră cu respectul
și cu amabilitatea.
Politețea e aspectul
Ce-l îmbracă bunătatea.
Inima e-nșelătoare,
Schimbă multe măști pe fețe.
Totuși, ce ne-am face, oare,
Fără sfânta politețe?
Cui îi place să se poarte
Ca un scit sau ca un urs,
Va rămâne tot departe
De al frumuseții curs.
Ca o muscă ce nu știe
Nici rușinea, nici noblețea,
Așa este omul cărui
Îi lipsește politețea.
El nu poate ține rândul,
Se sfiește să salute,
Tutuie pe toată lumea,
Spune vrute și nevrute,
Vâră nasul și urechea
Unde treaba nu-l privește,
N-are simțul, n-are tonul,
Nu-i dresat nici cât un pește.
Decât fără politețe
E mai bine fără limbă.
Să dea Domnul s-avem zilnic
Acel har care ne schimbă.
– Dacă nu ți-a plăcut versul,
Du-te, vere, și te plimbă!
Sursa: www.florinlaiu.com
