Epistolă
Pe unde ești, de nu te pot găsi?
Prin ce boschet cu crengile țepoase?
Te caut, iar tu fugi, de ce să fii
Chiar ultimul ce lumea rea s-o lase?
Te duci prin râpi și spini de bună voie…
Dar când vei vrea să ieși, n-ai să mai poți;
Întoarce-te-n corabia lui Noe,
Unde e loc și astăzi pentru toți.
Căci lumea se zorește de pieire,
Grăbind mereu al zilelor soroc.
Se-adună norii crânceni peste fire,
Prevestitori potopului de foc.
Privești în urmă și ai vrea să sorbi
Din băutura morții înc-o dată.
Dar în curând, vei plânge, printre orbi,
Ca și Samson vei învârti la roată.
De nu m’asculți băiete, când îți spun,
Mult nici în lume n-o să-ți fie bine.
Și-n focul cărui suntem în ajun,
Idolii tăi vor fi și ei cu tine!
Sursa: www.florinlaiu.com
