Destinatarul
De ce-a păstrat Iisus în profeție
Mustrarea cea mai tare pentru noi?
De ce, în loc de laudă, ne scrie
Că nu suntem deloc creștini de soi?
De ce-a văzut Iisus că încropeala
Este mai rea decât răceala lumii,
Și toată munca, toată osteneala,
Sunt doar o jertfă moartă a minciunii?
Pe cine cheamă Domnul în scrisoare?
Pe care înger și pe care om?
Tu ești cel cineva, acel oricare,
Rodind numai frunziș – zadarnic pom!
Tu ești acela, care crezi că altul
Este chemat de martorul ceresc!
„Tu ești!” – va răsuna curând înaltul,
Înfiorat de glasuri ce șoptesc.
Tu, fariseul, laodiceanul,
Tu, vameșul mereu nepocăit,
Care pierzi ceasul, zilele și anul;
Tu, tânărul bogat, îmbătrânit.
Tu ești acela, nu privi la alții,
Ci doar în jos, căci tu ai fost vizat,
Oricine-aude-aceste invitații,
Să divorțeze astăzi de păcat.
În ceasul încercării, când Iisus
În că mai stă la ușa ta, creștine,
Dechide-acum Cuvântului de sus,
Căci el nu vrea pe alții, ci pe tine.
Sursa: www.florinlaiu.com
