Moartea

 
 Ce vrea Pavel să spună prin expresia: " să părăsim trupul acesta ca să fim acasă la Domnul " ( 2 Cor. 5:6,8 ) ?

 In 2 Cor. 5:1-11, Pavel pune în contrast trupul pământesc, pieritor, supus bolilor, suferintei si mortii, cu trupul glorios, vesnic, nemuritor, pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi în ceruri. Expresia " să părăsim trupul acesta " înseamnă să părăsim trupul acesta muritor, plin de infirmităti pământesti. Expresia " să fim acasă cu Domnul " înseamnă să fim în trupul glorios si nemuritor pe care Il vom primi la cea de-a doua venire a lui Isus.

2 Cor. 5:4 ne dă o lămurire atunci când apostolul doreste ca " ce este muritor să fie înghitit de viată". Aceste cuvinte sunt ecoul celor pe care Pavel  scrisese în 1 Cor. 15:51-54: " trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire si trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire ". In 2 Cor. 5 , la fel ca si în 1 Cor. 15 , Pavel tânjeste după nemurirea pe care o va da Isus la cea de-a doua venire a Sa ( vezi si 2 Tim. 4:6-8 ).

 Dacă mortii dorm, cum a putut vrăjitoarea din Endor să-l aducă pe Samuel înapoi din morti pentru a vorbi cu regele Saul ( 1 Sam. 28:15 ) ?

 Există trei lucruri importante care trebuie luate în considerare cu privire la această relatare:
1.  Porunca clară a lui Dumnezeu pe parcursul întregii perioade a Vechiului Testament a fost ca spiritistii să fie alungati din Israel si să fie omorâti.Cuvântul lui Dumnezeu demască întreg spiritismul ca fiind lucrarea fortelor demonice, satanice ( vezi Deut. 18:10-15; Isa. 47:13,14 )
.
2. Saul respinsese deja sfatul profetului Samuel. El întrebase pe Dumnezeu si nu primise nici un răspuns ( 1 Sam. 28:6 ). Motivul specific pentru care Saul o căutase pe vrăjitoarea din Endor era acela că el nu primise nici un răspuns de la Domnul. Ceea ce a văzut Saul nu era Samuel. Observati cu atentie faptul că vrăjitoarea a văzut " o fiintă dumnezeiască sculându-se din pământ " vers. 13 , si Saul "a înteles" că era Samuel ( 1 Sam. 28:14 ). Deoarece " mortii nu mai stiu nimic " ( Ecl.  9:5 ), Satana se deghizează în cei iubiti care au murit, imitându-le atât înfătisarea, cât si vocea ( Apoc.16:14 ).

3.  Rezultatul final al vizitei lui Saul la vrăjitoarea din Endor nu a fost pocăinta, mărturisirea păcatelor si viata, ci disperarea, descurajarea si moartea ( 1 Sam. 28:16,20 21; 31:3,4,9,10 ). înselat de Satana, el si-a predat sufletul demonilor.

 Nu dă Pavel de înteles că omul, când moare, merge direct la cer atunci când afirmă că el, Pavel, " doreste să se mute si să fie împreună cu Hristos " si că " moartea este un câstig " ( Fil. 1:21,23 ) ?

 Biblia nu se contrazice pe ea însăsi.  Pavel nu afirmă într-un loc ceva si în alt loc altceva. Apostolul este clar. La cea de-a doua venire a lui Isus, cei morti în Hristos vor fi înviati pentru a-si primi răsplata vesnică ( 1 Tes. 4:16,17; 1 Cor. 15:51-54 ). în Filipeni 3:20,21 apostolul evidentiază faptul că " cetătenia noastră este în ceruri, de unde si asteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, si-l va face asemenea trupului slavei Sale ".

Si aici, dorinta lui Pavel este cea de-a doua venire a Domnului nostru. Scriindu-i prietenului său Timotei, apostolul declară din aceeasi închisoare romană: " M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinta. De-acum mă asteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ` ziua aceea `, Domnul, Judecătorul cel drept. Si numai mie, ci si tuturor celor care vor fi iubit venirea Lui" ( 2 Tim. 4:7,8 ).

Pavel tânjea după revenirea lui Isus, atunci când el urma să-l vadă fasă în fată si să fie împreună cu El pentru vesnicie. Da, moartea este un câstig! Pentru apostol, moartea însemna eliberarea de durerile unui trup istovit, eliberarea din închisoarea romană si protectie sigură împotriva ispitelor lui Satana. Pentru Pavel moartea era un somn în care nu avea să simtă trecerea timpului. Următorul eveniment după ce avea să închidă ochii în somnul mortii avea să fie " să se mute si să fie cu Hristos ".

Deoarece nu există constienta trecerii timpului până la a doua venire a lui Isus, pentru Pavel moartea însemna închiderea ochilor în somn si apoi trezirea pentru a fi cu Domnul său.

 In parabola cu bogatul si Lazăr, bogatul merge imediat în iad iar Lazăr în rai. Cum explicati această parabolă, dacă mortii dorm ( Luca 16:19-31 ) ?

 Este important de notat că aceasta este o parabolă. Este cea de-a cicea dintr-o serie de parabole ( oaia pierdută, drahma pierdută, fiul risipitor ( Luca 15 ) si ispravnicul necredincios ( Luca 16:1-11 ). Parabolele sunt destinate să învete mari principii morale. Nu trebuie ca fiecare amănint al parabolei să fie luat literal. De exemplu, niciunul dintre noi nu avem lână si patru picioare precum oaia. Nu suntem din metal precum drahma de argint. în fiecare parabolă întrebarea este: " care sunt marile lectii morale pe care ni le prezintă ? ".

Intrăm în mare încurcătură dacă încercăm să luăm fiecare detaliu al parabolei în mod literal, în loc de a căuta lectia pe care Isus doreste să ne-o prezinte. Haideti să presupunem că parabola cu bogatul si Lazăr este o istorisire literală. Poartă într-adevăr oamenii conversatii între rai si iad ? Pot cei din rai să-i vadă arzând pe cei din iad ? Le pot auzi ei strigătele de durere ? Au sufletele degete si limbă asa cum descrie parabola ? Cât de mare trebuie să fie sânul lui Avraam ca să poată încăpea în el toti cei care merg în rai ? Să luăm această parabolă în mod literal, înseamnă să creăm probleme uriase. Cerul ar fi un loc îngrozitor dacă ar trebui să fim martori tot timpul la suferinta prietenilor nostri. De ce a folosit Isus această poveste? Ce lectii a încercat El să ne învete ?

Evreii aveau o poveste populară în care moartea era descrisă ca o trecere prin valea întunericului, mântuirea ca un refugiu în sânul lui Avraam, iar pieirea vesnică era descrisă ca fiind nimicirea totală. Isus a folosit această poveste pentru a prezenta trei lectii. Mai întâi, evreii credeau că bogătiile erau un semn al favoarei lui Dumnezeu, iar sărăcia un semn al disgratiei Sale. în această poveste, bogatul pe care evreii Il considerau a fi binecuvântat de Dumnezeu sfârseste în iad iar săracul în rai. Isus le contrariază asteptările.

1.  Bogătiile câstigate prin lăcomie, necinste si asuprirea celor săraci nu sunt deloc un semn al favoarei lui Dumnezeu.

2.  Parabola descrie o mare prăpastie între rai si iad. Isus dorea prin aceasta să arate clar faptul că nu mai există o a doua sansă după moarte. Decizia luată în timpul vietii determină destinul nostru vesnic.

3.  Isus scoate în evidentă faptul că dacă fariseii respingeau învătăturile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu referitoare la mântuire, atunci ei ar fi respins chiar si o astfel de minune supranaturală precum învierea cuiva din morti.

 Evreii Ii cereau tot timpul lui Isus să le dea un semn. El le-a dat cel mai mare semn. La putin timp după aceea, El l-a înviat pe Lazăr din morti ( Ioan 11:11-14,43,44 ). Ca rezultat, evreii au devenit amenintători si au încercat să-l omoare pe Lazăr ( Ioan 12:10 ). Deasemenea, ei au devenit atât de mâniosi pe Isus, încât au plănuit să-L omoare si pe El. Ei citiseră Biblia având un văl peste ochi. ( 2 Cor. 3:14-16 ).Ei nu înteleseseră că " toată Scriptura " mărturiseste despre Isus ( Ioan 5:39 ). Atunci când Isus l-a înviat pe Lazăr din morti, ei nu au crezut.

Cuvintele Lui din Luca 16:31 erau profetice: " Dacă nu ascultă pe Moise si pe proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morti ". Ce apel ! Ce avertizare urgentă ! Scriptura este autoritatea noastră supremă. Isus a folosit o poveste populară ebraică pentru a ilustra acest adevăr plin de putere: că toată Biblia se armonizează în mod minunat.

 Ce vrea să spună Apoc. 6:9-11 atunci când descrie sufletele de sub altar strigând cu glas tare si zicând: " Până când, Stăpâne, Tu, care esti sfânt si adevărat, zăbovesti să judeci si să răzbuni sângele nostru " ?

 Personificarea este o metodă biblică de descriere a situatiilor printr-un limbaj simbolic. După ce Cain l-a ucis pe Abel, Domnul i-a spus lui Cain: " Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine " ( Gen. 4:10 ). Vorbea într-adevăr sângele lui Abel ? Nu ! Nu în mod literal. Limbajul comunică aici dragostea statornică a lui Dumnezeu, grija Sa delicată pentru martirul Său Abel, precum si responsabilitatea lui Cain pentru actul lui păcătos. în acord cu Evr. 12:24, " Sângele lui Isus vorbeste mai bine decât sângele lui Abel ".

El comunică iertare, milă si răscumpărare. Cu sigurantă că sângele lui Isus nu vorbeste în mod literal. Limbajul comunică mesajul de salvare al lui Dumnezeu. în Apoc. 6 Dumnezeu spune în mod clar că El nu i-a uitat pe martirii Săi, credinciosi de-a lungul secolelor. în mod simbolic, sângele lor strigă ca Dumnezeu să aducă dreptate asupra persecutorilor lor si să-i răsplătească pe cei credinciosi cu viata vesnică. în Biblie cuvântul " suflet " înseamnă adesea " persoană " sau " om " ( Rom. 13:1; Ezech. 18:4; Fapte 27:37 ). El mai înseamnă si viată ( vezi Evr. 13:17; 1 Pet. 4:19; Mat. 10:28 ). Astfel, Apoc. 6:9 poate fi citit astfel: " vietile celor martirizati pentru Isus, asemenea sângelui lui Abel, strigă din pământ după dreptate ". Va exista o judecată finală si Dumnezeu însusi va pune ordine în toate lucrurile !

 Este sufletul nemuritor ?

 Biblia foloseste cuvântul " suflet " de aproximativ 1600 de ori dar nu spune niciodată " suflet nemuritor ". Cuvântul muritor înseamnă supus mortii. Cuvântul nemuritor înseamnă nesupus mortii. Biblia afirmă în mod lămurit: " Sufletul care păcătuieste va muri " ( Ezech. 18:4 ). Isus a declarat că atât trupul cât si sufletul pot pieri în gheenă ( Mat. 10:28).

Nemurirea este un atribut al Divinitătii. Doar Dumnezeu este nemuritor în natura Sa ( 1 Tim. 6:15,16 ). Prima minciună a lui Satana în Eden a fost în ceea ce priveste moartea. Cel rău a afirmat că rezultatul neascultării nu va fi moartea, ci viata. Păcatul aduce cu sine nu viata vesnică în chinurile iadului ci exilarea totală, absolută, din prezenta lui Dumnezeu prin nimicire totală. Biblia este clară. Omul este muritor ( Iov 4:17 ). Noi căutăm nemurirea ( Rom. 2:7 ). Cei neprihăniti vor primi nemurirea ca un dar din partea Domnului nostru la a doua Sa venire ( 1 Cor. 15:51-54 ). Păcătosii Isi vor primi si ei răsplata vesnică tot atunci. " Si păcatul, odată făptuit, aduce moartea " ( Iacov 1:15 ). Astfel, alegerea este între viată vesnică si moarte vesnică.

 Ce vrea Petru să spună atunci când vorbeste despre Hristos ca predicând duhurilor din închisoare ( 1 Pet. 3:19 ) ?

 Pentru a întelege acest text, este nevoie să citim întregul pasaj ( 1 Pet. 3:19 ). Versetul 18 ne descoperă că Isus, Fiul Divin al lui Dumnezeu care a fost omorât pentru păcatele noastre, " a fost înviat " prin puterea Duhului Sfânt. Versetul 19 face tranzitia si declară că, prin acelasi Duh Sfânt, Hristos a vorbit duhurilor din închisoare.

Când a predicat El acestor duhuri din închisoare ? Cine sunt duhurile din închisoare? Versetul 20 ne spune! în zilele lui Noe, inimile oamenilor erau îndreptate numai spre rău. Ei se aflau în robia duhurilor rele. Acelasi Duh Sfânt care L-a înviat pe Isus din moartea literală, a făcut apel si la inimile oamenilor stăpâniti de duhurile rele, care erau morti din punct de vedere spiritual în zilele lui Noe, pentru a-i aduce la viată spirituală. Spiritul lui Hristos a vorbit prin profet predicând Evanghelia bărbatilor si femeilor care erau prinsi în închisoarea spirituală ( 1 Pet. 1:10-12 ). Puterea Duhului deschide închisoarea păcatului si-i eliberează pe captivi ( Isa. 61:1 ). 1 Pet. 3:21 clarifică si mai mult imaginea.

Experienta potopului este asemănată cu botezul. Asa cum Duhul Sfânt L-a înviat pe Isus din morti, asa cum a condus familia lui Noe în arcă salvându-i de la moarte si conducându-i la viată, tot asa Duhul Sfânt lucrează la trezirea vietii spirituale, convigând oamenii de păcat, oferindu-le putere pentru a-si schimba vietile si conducându-i prin apa botezului. în zilele lui Noe, Duhul Sfânt i-a condus pe oameni din moarte la viată; astăzi, Duhul Sfânt Ii eliberează pe oameni din închisorile spirituale, conducându-i din moarte la viată – toate acestea datorită puterii învierii lui Hristos.

 Ce învată Biblia despre reâncarnare ?

 Conceptul de reâncarnare se bazează pe două premise, amândouă neadevărate. Prima: fiintele omenesti se purifică singure, prin propriile lor fapte de neprihănire. Cea de-a doua: există un suflet nemuritor care supravietuieste după ce trupul moare. Biblia ne învată că mântuirea este prin credinta în Hristos ( Ef. 2:8; Rom. 3:24-31 ). Moartea este un somn care durează până la învierea glorioasă de la cea de-a doua venire a lui Isus ( 1 Tes. 4:15,16; 1 Cor. 15:51,54 ). Nu mai există o a doua sansă după moarte ( Evr. 9:27 ). Acum este timpul pentru mântuire ( 2 Cor. 6:2 ).