Minunea cu Marcus
„Ti-am auzit rugaciunea, si ti-am vazut lacrimile. Iata ca te voi face sanatos.” (2 Imp. 20,5)
„Sunteti mamica Wiggers? Copilasul dumneavoastra nu e bine. Nu raspunde la niciuna dintre interventiile noastre. L-am conectat la oxigen, i-am administrat un calmant si l-am pregatit pentru perfuzie. Este vanat si arata groaznic”, mi s-a spus la Sectia de Terapie Intensiva pentru nou-nascuti, la doar cinci ore dupa nasterea lui Marcus.
Urmatoarele ore au insemnat o agonie – Marcel si eu ne uitam cum baietelul nostru se lupta sa traiasca. De doua ori, doctorita a sugerat deconectarea de la aparate – ii fusesera desigur mult afectate organe vitale: creierul, rinichii si ficatul. Dar cum sa permit sa-l deconecteze?
Doctorita a sugerat sa-l iau in brate pentru ultimele sale clipe. Eu am rugat-o insistent sa mai incerce inca o jumatate de ora. Parintii mei, pastorul, cateva cadre medicale din spital si prieteni s-au adunat pentru a se ruga staruitor ca Dumnezeu sa-l vindece. Regulile de vizitare in Reanimare sunt stricte – doi vizitatori pentru fiecare pacient –, dar ne lasau, ca sa ne luam ramas bun. Am fost scosi din salon – chirurgul voia sa-i puna un cateter. A reusit, iar starea lui Marcus a inceput sa se imbunatateasca.
In noaptea aceea, sotul meu a inceput sa-i cante lui Marcus un cantec de leagan olandez pe care i-l cantase in timpul sarcinii. Cand a auzit vocea tatalui sau, Marcus a deschis ochii si a miscat un piciorus!
In urmatoarele zile, am trecut prin emotii extrem de puternice. Mai intai o infectie severa, apoi convulsii, enzime anormale pentru functia hepatica si sangerari in creier. La cererea noastra, a avut loc un serviciu de ungere pentru copil si ne-am rugat ca, daca este voia lui Dumnezeu, creierul lui sa fie vindecat complet. Starea lui Marcus s-a imbunatatit constant. Dupa o saptamana, a fost decuplat de la aparate, i-au fost reduse dozele de medicamente, el a devenit mai vioi, inflamatia s-a redus si a putut sa se hraneasca de la san. La saisprezece zile dupa nastere, l-am luat acasa.
Inainte sa plecam de la spital, asistentele mi-au spus: „stii, Heidi, am vazut o interventie venita de sus”. Noi eram de acord.
Nu te bucuri ca Dumnezeu ne asculta rugaciunile si fagaduieste ca ne va vindeca? Multumesc, Doamne!
Heidi Wiggers
