Moto: „El a pus o marturie in Iacov, a dat o lege in Israel, si a poruncit parintilor nostri sa-si invete in ea copiii.” (Ps.78:5).
Sa urmarim cateva aspecte referitoare la cresterea copilului mic. Textul introductiv precizeaza ca Domnul a pus o marturie si o lege in mijlocul poporului Sau care trebuie transmisa de parintii copiilor si copiilor lor si copiii sa fie invatati in ea. Chiar daca aceasta lege si aceasta marturie se refera in primul rand de la parintii lor. Nu este mai mare binecuvantare pe pamant pentru o familie decat sa aiba copii sanatosi fizic, mintal si spiritual.
Ma ingrozesc insa de ceea ce vad in practica de zi cu zi in ce priveste cunostintele parintilor despre modul cum ar trebui sa-si creasca copiii sanatosi, mai ales in primii ani ai vietii si acest lucru este aproape identic in lumea larga, cat si in poporul nostru. Cine ar risca sa-si incredinteze automobilul, de exemplu, unei persoane care nu a fost mai intai instruita si apoi in urma unui examen sa primeasca dreptul de a conduce de la autoritatile competente in domeniu pentru a-l folosi pe drumurile publice? Iata, insa, ca in privinta cresterii copiilor scoala nu da absolut nici o educatie (invatam sa citim, sa socotim, sa cantam, sa desenam, dar nu cum se cresc si se hranesc copiii mici) cu exceptia unui semestru de studii pentru studenti la Medicina, iar parintii, ei insisi neinstruiti nu stiu cum sa-si invete copiii. Astfel, persoane adulte, chiar cu multi ani de scoala ajung sa dea nastere la copii si sa nu stie cum sa procedeze cu ei in lucruri aparent minore. Ei trebuie sa invete din greseli, experimentand pe copii ca pe niste animale de experienta si doar uneori, din mai multe incercari nereusite incep incetul cu incetul sa avanseze in cunoastere, insa cunostintele sunt adesea obtinute prea tarziu spre a mai putea face o schimbare in bine pentru copiii lor. Chiar si experienta acumulata de bunici este de multe ori pierduta pentru ca sunt prea batrani sau nu au nici puterea sau bunavointa de a ajuta la cresterea nepotilor lor. ªi iata ca micutii copii sunt in felul acesta considerati si tratati cu mai putin interes decat o masina oarecare si acest rau se perpetueaza in toate generatiile datorita desconsiderarii de catre adulti a necesitatii invatarii si aplicarii legilor pe care le-a pus Dumnezeu pentru cresterea copiilor mici. Dar care sunt aceste legi?
1. Sa nu uitam ca viata incepe inainte de nastere
Copilul traieste chiar cu mult timp inainte de a se naste; el traieste chiar din clipa conceptiei lui, chiar daca el ia chipul omenesc ca aspect exterior si cu toate organele, abia in jurul varstei de trei luni de sarcina. Aceasta inseamna ca parintii, si in primul rand mama trebuie sa duca o astfel de viata si sa se hraneasca in asa mod incat sa nu afecteze aceasta micuta fiinta atat de vulnerabila din pantecele ei. Mama lui Samson a fost instruita: „Sa nu bei nici vin, nici bauturi tari si sa nu mananci nimic necurat.” (Judec.13:4). Aceste cuvinte nu se refera doar la bauturi alcoolice care desigur au un efect catastrofal asupra fatului sau la carne, ci si la oricare alt lucru daunatori, ”necurat” – cum ar fi bauturile cu cafeina (pepsi-cola, coca-cola etc.), ciocolata si oricare alt aliment excitant sau condimente iritante (mustar, piper, ardei iute, otet etc.).
Obiceiul de a da mamei tot ce „pofteste” nu are alt temei decat traditia.
Munca peste masura a mamei insarcinate este daunatoare fatului, stresul, starile conflictuale, mai ales cele din familie se vor repercuta asupra viitorului copilas si se vor manifesta prin nervozitate, rezistenta scazuta la boli, scaderea capacitatilor fizice si intelectuale ale copiilor care sunt ramase in urma fata de ale altor copii de aceeasi varsta.
Este de remarcat ca din luna a sasea de viata intrauterina copilul aude: zgomotele stridente, tipetele il deranjeaza, inimioara ii bate mai repede si este mai agitat, pe cand vocile linistite, mai ales vocea mamei cu care deja s-a obisnuit, melodiile placute si linistite il calmeaza, si amintirea acestor melodii este placuta pentru el si mai tarziu dupa nastere; el se linisteste la auzirea lor chiar daca a fost deranjat de ceva.
2. Dragostea de mama si laptele de mama nu se pot inlocui
S-au incercat multe metode pentru a gasi inlocuitori pentru dragostea de mama si pentru laptele matern, mai ales in timpurile noastre cand mama este angajata intr-un serviciu si lasa pe seama altora ingrijirea propriilor copii (pe vremuri existau doici, astazi sunt crese). S-au preparat, de asemenea, numeroase tipuri de lapte cat mai apropiat ca si continut de compozitia laptelui de mama, insa niciodata n-au putut sa-l egaleze.
Marturia spune: „Hrana cea mai buna pentru copil este aceea pe care o da natura. El sa nu fie lipsit fara rost de aceasta hrana. E ceva crud ca o mama, de dragul linistii ei sau ca sa poata petrece in lume, sa caute sa scape de slujba duioasa de a-si hrani copilasul. Mama care lasa pe altcineva sa-i hraneasca copilul ar trebui sa ia seama la urmari. Intr-o masura mai mare sau mai mica doica da din firea ei, din temperamentul ei copilului pe care-l alapteaza.” (Dieta si Hrana paragraf 340).
Deseori raspundeam mamelor care ma intrebau daca n-ar fi bine sa schimbe laptele de la san cu cel de vaca deoarece copilasul se poate ca nu creste bine sau are colici: „Intr-adevar s-ar putea ca inlocuind laptele matern cu laptele de vaca diluat corespunzator varstei, copilasul sa nu mai aiba colici sau sa creasca mai mult in greutate, insa chiar daca el se va face puternic ca si un vitel, s-ar putea ca si mintea lui sa se dezvolte aproape la fel ca cea a unui vitel.” In primul an de viata sugarul are o dezvoltare extraordinara a sistemului nervos si doar laptele mamei are toate elementele necesare acestei uriase dezvoltari.
In aceasta perioada incepe sa mearga, sa vorbeasca, sa inteleaga ce se intampla in jur si sa reactioneze prin gesturi si miscari coordonate de scoarta cerebrala, pe scurt se adapteaza pe deplin la noul sau mediu de viata. Abia in jurul varstei de 9-11 luni se poate renunta la alimentatia la san. Desigur, pana la aceasta varsta el a fost deja pregatit introducandu-se treptat alte alimente (suc de fructe in jurul varstei de 2 luni, mere rase si banane pasate in luna a 4-a, supa de legume din luna a 5-a, lapte de vaca in luna a 5-a, iaurt si branza de vaci din luna a 6-a, piure de dovlecei, conopida, cartofi in luna 6-7, paine inmuiata de la 9 luni.
La introducerea unor noi alimente sugarul trebuie sa fie sanatos si sa respecte legea selectivitatii si progresivitatii: alimentele noi se dau in cantitati mici, incepand cu un varf de lingurita de aliment, progresiv crescand inainte de suptul la san la o anumita masa (la aceeasi oara in fiecare zi) pana cand se inlocuieste cu totul suptul de la ora respectiva cu noul aliment. Numai dupa ce s-a obisnuit copilul cu un aliment se va introduce altul la o alta masa.
Pentru mamele care sustin ca nu au suficient lapte la san vreau sa le spun ca cel mai bun stimulent pentru secretia de lapte este a pune copilul la san ca sa suga. S-ar putea ca intr-adevar, la mamele care nasc primul copil, sau la mamele mai in varsta, secretia lactata sa intarzie la inceput. In acest caz se va pune copilul la san pana il goleste si apoi se va pune la celalalt san pana se satura, iar la masa urmatoare se incepe cu ultimul san din care a supt copilul. In general, prin acest procedeu se reuseste obtinerea unei lactatii bune dupa cateva zile cand se intoarce la modul normal de hranire: o masa de la un san si cealalta masa de la celalalt san. Chiar daca se da o mica completare cu lapte de tip Humana, aceasta sa nu se faca niciodata cu biberonul, ci cu lingurita, astfel incat copilul sa nu se obisnuiasca sa suga la biberon, unde ii este mult mai usor si in scurt timp refuza suptul la san.
Este de remarcat faptul ca laptele de mama are avantajul ca nu contine nici un fel de microbi (daca mama este sanatoasa), ca are chiar anticorpi care ocrotesc copilul de anumite boli contagioase si ca este deja incalzit la temperatura optima.
3. Masa la ore regulate
Ca si la adult, copilul (sugarul) trebuie hranit la ore regulate. Chiar daca in primele zile de viata acest lucru este mai greu, cu perseverenta acest program se poate stabili in asa fel incat, conform varstei copilului, orele de masa sa fie stabilite, ajutand atat copilul pentru o buna dezvoltare, cat si mama care se poate odihni in perioada dintre supturi sau poate face alte lucruri, nefiind obligata sa stea toata ziua cu copilul in brate. Nerespectarea acestui principiu transforma copilul intr-un mic „terorist” care tipa pentru orice lucru si primeste imediat mancare pentru a i se „astupa” gura.
In primele luni sugarul va avea 6 mese pe zi la diferenta de 3 h pana la 3 h si jumatate, cu o pauza mai lunga de 5 ore noaptea. Din luna a 4-a se indica 5 mese. Din luna a 4-a se indica 5 mese pe zi la 4 ore interval. Din luna 10-11 se poate trece la 4 mese pe zi.
Studierea unei carti de tip „Mama si copilul” cu descrierea amanuntita a tehnicii de alaptare, a modului de preparare a alimentelor care se vor introduce treptat la sugar, a anumitor incidente care pot surveni (colici abdominale, varsaturi, diaree etc.) este recomandata.
4. Nu dati copiilor vostri alimente daunatoare
Am vazut multi parinti care dau copiilor mici bere sau must fermentat „ca sa se obisnuiasca” sau unii parinti „crestini” care dau copiilor pepsi, coca-cola, ciocolata sau inghetata pentru ca „poftesc”. Vreau sa va spun ca orice copil mic baga orice lucru in gura nu pentru ca pofteste ca sa-l manance, ci pentru ca acesta este un mod de cunoastere a lumii inconjuratoare; el pipaie cu limba si simte gustul obiectelor. Desigur in mod accidental el poate si inghiti obiecte mici (de aceea parintii trebuie sa fie foarte atenti la acest lucru pentru ca multi copii s-au sufocat aspirand obiecte pe caile respiratorii sau au suportat operatii pentru ca au inghitit unele obiecte). Gustul si placerea de a manca un anumit aliment se formeaza insa prin educatie. De aceea trecerea de la alimentatia la san la cea diversificata se face progresiv pentru ca altfel ar apare reactii de respingere din partea copilului si a organelor digestive. In consecinta nu cautati sa obisnuiti copilul sa manance alimente daunatoare sanatatii. El nu le doreste si efectele lor asupra sanatatii lui vor fi cu atat mai evidente cu cat varsta de incepere a folosirii lor este mai mica. Bomboanele si in general produsele bogate in zahar vor caria dintii si vor fragiliza oasele; ciocolata, bauturile cu cafeina ii vor face nervosi, irascibili, neastamparati, incapabili de un efort prelungit pentru a duce la bun sfarsit o anumita lucrare; condimentele iritante ii vor face dispeptici si iritabili, incapabili de a se concentra.
5. Comunicati cu copilul vostru
Chiar din primele zile copilul recunoaste vocea mamei si treptat face cunostinta cu vocea altor persoane apropiate (tata, frati, surori). El se bucura sa auda vocile cunoscute si treptat incepe sa imite ceea ce aude si vede. Vorbiti copilului vostru, jucati-va cu el tinand pas cu dezvoltarea lui rapida si veti gasi satisfactie in rezultatele acestui tip „pierdut” astfel. Prietenia copilului vostru se castiga inca din fasa.
Cautati sa aflati de ce este nemultumit copilul atunci cand plange. Copiii mici (sugarii) nu plang fara motiv: ori le este foame, ori sete, ori sunt uzi sau murdari, ori le este prea cald sau prea frig, ori ii doare ceva, ori aud in casa tipete si ei le imita. Nu rezolvati toate aceste probleme bagandu-le suzeta in gura sau dandu-le de mancare. In numarul viitor vom discuta despre cele mai frecvente boli specifice copilariei si tratamente simple pentru vindecarea lor.
Doresc tuturor familiilor intemeiate deja si celor care se vor intemeia in viitor copii sanatosi, inteligenti si credinciosi. Aceasta este cea mai mare comoara achizitionata pe acest pamant de care va veti putea bucura in vesnicie.
Dr. Raileanu Valerian
