„Binecuvinteaza suflete pe Domnul si nu uita nici una din binefacerile Lui! El iti iarta toate faradelegile tale, El iti vindeca toate boalele tale.” (Psalm 103:2-3)
Sa analizam cele mai frecvente boli specifice copilariei si tratamente simple pentru vindecarea lor. Toti suntem constienti ca atunci cand nu urmam cu strictete regulile sanatatii pe care le cunoastem, suntem expusi la boli si ne imbolnavim frecvent. Cei credinciosi nu sunt perfect sanatosi toata viata lor, si chiar in Biblie gasim astfel de exemple (Iov a avut o boala indelungata si grea, Elisei a murit de o boala, Pavel a avut o suferinta pe care a trebuit sa o suporte toata viata lui).
Si noi ne imbolnavim frecvent si trebuie sa fim constienti ca vindecarea depinde, in primul rand, de Dumnezeu; El este Cel ce vindeca, iar metodele de tratament aplicate de oameni, sunt doar niste factori ajutatori care hotarasc influenta in bine si pot grabi vindecarea bolii. A crede ca metoda omeneasca este cea care vindeca, inseamna a transforma metoda respectiva intr-un idol. Orice metoda de tratament am folosi, daca puterea lui Dumnezeu nu actioneaza boala nu se va vindeca si, in cele din urma, va duce la moarte. In fine, Dumnezeu a gasit cu cale ca, la vindecarea multor boli, sa fie folosite metode pe care El le-a descoperit oamenilor, in conformitate cu planul Sau, in asa fel incat, lucrand in armonie, omenescul si Divinul sa realizeze o unire mai stransa intre oameni pe de o parte si intre oameni si Divinitate, pe de alta parte. Vedeti ca acelasi sistem se aplica si in lucrarea misionara de vestire a Evangheliei; desi Dumnezeu este Cel care convinge si converteste sufletele, El foloseste oameni pentru a duce solia mantuirii, oameni care, la randul lor, folosesc metode diferite puse la dispozitie de Dumnezeu.
Revenind la subiectul pe care dorim sa-l discutam (bolile specifice copilariei), constatam ca toti, absolut toti copiii se imbolnavesc, chiar daca s-au nascut sanatosi si parintii lor au pastrat cu strictete regulile sanatatii. Este drept ca cei care nu tin cont de regulile sanatatii sunt mai des loviti de boli. Acestea sunt mai grave si frecvent duc la suferinte care vor marca intreaga viata sau chiar vor duce la moarte prematura.
Sa prezentam, acum, unele dintre cele mai frecvente boli ale copilariei. Acestea sunt: virozele respiratorii, diareile, rahitismul, distrofia, parazitozele si accidentele.
Virozele respiratorii
Dintre toate bolile, am putea spune ca virozele respiratorii sunt poate cele mai bine incadrate intre aceste boli inevitabile. Chiar cu toate mijloacele de prevenire (evitand contactul cu persoane bolnave), intrucat ele nu se pot aplica mai ales in conditiile de aglomeratie, datorita posibilitatii infectarii la scoala, la serviciu sau chiar in familie, de la alti membri ai familiei care s-au imbolnavit, nu putem sa scapam de aceste infectii care afecteaza o data sau chiar de doua ori pe an aproape fiecare persoana. Este drept ca gravitatea lor este diferita la diferite persoane si acelasi virus poate produce o boala foarte usoara la unii, iar pe altii ii poate ucide. De aceea, in afara de masurile de prevenire prin evitarea apropierii de persoanele bolnave (stim ca transmisia virozelor respiratorii se face prin aerul inspirat), aerisirea camerelor, folosirea batistei cand tusim sau stranutam pentru a nu da altora boala, este indicata o calire a organismului prin activitate fizica in aer liber, baia regulata ,o alimentatie sanatoasa, astfel incat, boala chiar declansata, sa aiba o evolutie scurta si usoara.
In general, aceste viroze nu trebuie tratate cu medicamente. Ele se manifesta prin febra (uneori ridicata), dureri musculare si oboseala. Febra dureaza, in general, 5-7 zile, fiind ridicata in primele 2-3 zile, avand apoi o perioada de 1-2 zile cu febra ceva mai redusa si, apoi, din nou o ridicare a temperaturii, dar nu asa de mare ca in prima perioada, nici ca valoare, nici ca durata (curba febrila ia, in general, aspectul unei „camile cu doua cocoase”).
Adesea, se spune ca, tratata cu medicamente, boala se vindeca intr-o saptamana si, fara medicamente, in 7 zile. Desigur, exista anumite variatii si diferente conditionate de rezistenta organismului. Intrucat nu exista medicamente care se adreseaza agentului producator al bolii (virusurile fiind insensibile la antibiotic), tratamentul va fi doar simptomatic. Se recomanda repaus la pat in perioada febrila, iar ca antitermice se recomanda, in primul rand, hidratarea corecta (lichide administrate pe gura) si, in cazuri deosebite de febra mare, impachetari cu un cearsaf muiat in apa rece sau chiar baia progresiv racita. (Se aseaza copilul in apa calda, la o temperatura a apei doar cu 2-3 grade sub temperatura corpului si, apoi, se adauga, treptat, apa rece, urmarind temperatura corpului copilului, pana ajunge la o temperatura convenabila. In general, nu se urmareste chiar o normalizare completa a temperaturii, intrucat si febra este, de fapt, o reactie de aparare a organismului care ajuta la eliminarea mai rapida a agentului patogen si deci la vindecarea bolii, urmarindu-se scaderea ei doar cand, fiind foarte ridicata, poate produce complicatii grave (de ex. convulsii la copiii mici).
Pentru comoditatea administrarii, se folosesc, adesea, medicamente antitermice (paracetamol etc.), insa eficienta lor este mai mica (de exemplu, pentru febra foarte ridicata efectul este foarte mic), iar unele medicamente (ex. aspirina, aminofenazona ) efectele adverse posibile, mai ales la copilul mic, produc, uneori, boli mai grave decat boala pentru care au fost administrate. Celelalte simptome (tusea, rinoreea, durerile musculare), nu necesita nici un tratament, in general. Sigur, se pot folosi ceaiuri si siropurile de plante si se va evita aerul si apa rece in ceasta perioada.
Trebuie sa fim constienti, insa, si de posibile complicatii, in care tratamentele simple nu mai sunt eficiente (pot aparea pneumonii, meningite, encefalite, deshidratari severe etc.). Febra prelungita cu valori mari peste 2-3 zile, sau prelungite peste 5-7 zile chiar cu valori usor crescute, dispneea severa (lipsa de aer cu respiratie rapida si superficiala), cianoza (culoarea albastruie a tegumentelor, vizibila, mai ales, la buze si degete), pierderea constientei, convulsiile, uscaciunea tegumentelor si mucoaselor sunt semne care ne obliga sa ne adresam urgent medicului care va indica ce trebuie facut in acea situatie.
Diareile
Diareile sunt, de asemenea, boli frecvente in copilarie. Ele sunt datorate unor greseli alimentare sau patrunderii unor microorganisme sau toxine in tubul digestiv, declansand boala manifestata prin scaune moi, chiar apoase si, deseori, varsaturi. Spre deosebire de virozele respiratorii, diareile sunt niste boli evitabile printr-o igiena corecta a alimentatiei, intrucat ele sunt produse cel mai frecvent din germeni care intra in organism pe cale digestiva datorita alimentelor sau apei contaminate, sau a mainilor murdare, sau administrarea unor alimente nepotrivite varstei copilului.
Tratarea lor urmareste doua obiective:
1. Tratarea si inlaturarea cauzei; aceasta inseamna corectarea greselilor alimentare, respectarea regulilor de igiena si, dupa caz, tratamentul antibiotic potrivit.
2. Tratarea simptomelor (scaune diareice si varsaturi), pentru prevenirea si corectarea deshidratarii.
Indiferent de cauza diareei trebuie aplicata, cu strictete, tratarea corecta a simptomelor pentru ca deshidratarea poate ucide foarte repede un copil mic (mai ales sugar). Pentru aceasta, se va intrerupe alimentatia si se vor administra solutii de rehidratare pe gura (acestea pot fi solutii special pregatite, care contin saruri minerale si glucoza in proportii potrivite sau pot fi ceaiuri de chimen (secarica) sau de menta in concentratie slaba, eventual indulcite cu glucoza. Daca bolnavul varsa, lichidul se va administra in cantitati mici, cate 1-2 lingurite la un interval de cateva minute, pentru a nu provoca varsaturile. Daca nu varsa, se poate administra mucilagiu de orez, supa de morcov, iar, la copilul mai mare, branza de vaci si mar ras pe razatoare foarte fina, de sticla. Supa de morcov se prepara fierband la foc moale timp, de 2 ore, morcovul taiat rondele subtiri (300 g morcov la 1 litru de apa pentru sugarii mai mari) pana cand morcovii se sfarama cu usurinta. In timpul fierberii, se adauga apa, pana la 1 litru, pentru a inlocui cantitatea de apa evaporata. Dupa fierbere, se paseaza morcovul de 2-3 ori, printr-o sita deasa, se amesteca cu zeama in care au fiert si se pune din nou supa pe foc pana clocoteste. Se raceste si, inainte de a se consuma, se amesteca bine pentru omogenizare.
Pentru mucilagiul de orez, se folosesc circa 50 g orez la 1 litru apa. Orezul se lasa la inmuiat circa 12 ore si, apoi, se adauga apa pana la 1,5 litri si se fierbe la foc potrivit timp se o ora, pana cand boabele se zdrobesc usor si se paseaza prin sita deasa de 2-3 ori. Se pune din nou la foc pana cand clocoteste, se raceste si se amesteca bine pentru omogenizare, inainte de servire. Pentru o descriere mai amanuntita a prepararii acestor produse, consultati o carte cu retete pentru alimentatia sugarilor.
Alimentatia cu mucilagiu de orez si/sau supa de morcov trebuie administrata pana la aparitia primului scaun normal, fara a se da alte alimente. Cedarea la dorintele copilului pentru ca „ne este mila”, poate duce la prelungirea suferintei si la aparitia complicatiilor, uneori foarte severe. Dupa aparitia scaunelor normale, se incepe adaugarea alimentelor corespunzatoare varstei, dar aceasta se va face treptat (spre exemplu, se adauga laptele matern asociat cu mucilagiu sau supa de morcovi). Cu cantitati progresiv crescute, de la 20 g la masa, crescand, zilnic, cate 10-20 g la fiecare masa, in functie de toleranta digestiva sau laptele folosit anterior, dupa aceeasi schema, si scazand, in aceeasi masura, supa de morcovi sau mucilagiul de orez.
Pentru copilul mare (peste 1 an), branza de vaci, painea prajita, bananele sunt alimente foarte potrivite pentru aceasta perioada de tranzitie. Pentru diareele asociate cu febra, care, cel mai frecvent, sunt datorate unor agenti microbieni sau toxinelor lor, este necesar, adesea, tratament antibiotic. Un astfel de tratament este bine sa fie indicat de medic, uneori necesitand chiar internare in spital.
Rahitismul
Rahitismul este o boala datorata deficientei se vitamina D, care duce la o diminuare a consistentei osului si inmuierea lui datorita lipsei de fixare a calciului in oase. Factorii favorizanti pentru aparitia rahitismului sunt alimentatia artificiala (laptele de vaca contine o cantitate mica de vitamina D), exces de fainoase in alimentatie, atmosfera poluata (fum, praf care impiedica trecerea razelor ultraviolete care determina producerea vitaminei D in piele), infectiile cronice, sezonul lipsit de soare, prematuritatea si cresterea intensa.
Pentru prevenirea lui, se evita acei factori favorizanti si se administreaza vitamina D, preferabil pe gura (pentru sugar, circa 800 unitati/zi). In tara noastra, exista un program national de prevenire a rahitismului la copilul sub 1 an, prin administrarea vitaminei D injectabila, la anumite intervale, pentru ca administrarea zilnica este ceva mai incomoda si pentru ca multe mame sunt inconstiente si nu ar administra cu corectitudine acest tratament, insa aceasta administrare injectabila nu este tot atat de fiziologica dupa cum este administrarea de doze mici zilnice.
Asezarea locuintei in zone nepoluate, plimbarea cel putin 1-2 ore zilnic, chiar si pentru sugarul mic si chiar si iarna, mai ales in zilele insorite, astfel incat soarele sa atinga macar pielea fetei, sunt factori esentiali in prevenirea sau tratarea rahitismului.
Distrofia
Distrofia sau hipotrofia se caracterizeaza prin diminuarea tesutului adipos subcutanat, scaderea greutatii si, in formele avansate, prin ramaneri in urma in cresterea statuara. Este insotita, deseori, de o rezistenta scazuta la infectii, toleranta digestiva scazuta si reactivitate schimbata.
Cauza principala este, cel mai frecvent, o alimentatie incorecta (dilutie necorespunzatoare a laptelui sau cantitati prea mici de lapte, exces de faina cu proteine reduse, exces de proteine cu glucide insuficiente, diversificarea necorespunzatoare varstei). Ea este mai frecventa in situatiile cu alimentatie la san, intrucat, in general, laptele matern are o compozitie ideala pentru alimentatia sugarului mic si nu necesita multe cunostinte pentru a fi administrat corect. Alte cauze ale distrofiei, pot fi infectiile repetate, malformatii congenitale, tulburari de metabolism, prematuritatea grava.
Tratamentul distrofiei urmareste, in primul rand, corectarea cauzei (o alimentatie corecta, corectarea malformatiilor in masura in care este posibil), iar, in cazul cand corectarea nu este posibila (de exemplu anumite tulburari de metabolism), se administreaza un regim alimentar specific, care este permis in acea boala, in asa fel incat alimentatia sa nu produca diaree si alimentele nutritive sa poata patrunde in organism.
Parazitozele
Sunt frecvente la copii. Majoritatea sunt datorate unei igiene deficitare (raia, paduchii, viermii intestinali), altele provin de la alimentele vegetale nespalate (limbricii) sau din alimentatia cu carne infestata (teniile, trichinoza). Daca suntem feriti de trichinoza si majoritatea tipurilor de tenie, intrucat nu mancam carne, nu suntem chiar atat de feriti de limbrici, care se iau prin alimente vegetale nespalate bine cu jet de apa ca: salata verde, spanacul, capsunile etc. sau de oxiuri, care se transmit frecvent la copii care baga in gura aproape orice obiect sau mananca avand mainile nespalate. Uneori, copilul, sau chiar adultul, se poate imbolnavi de o parazitoza foarte grava. Chistul hidatic se intalneste mai ales la persoanele care au o mare intimitate cu cainii sau pisicile care sunt gazda intermediara a acestui tip de parazit si elimina ouale lui prin fecale.
Tratamentul indicat in acest tip de boli (cu exceptia raiei si paduchilor care se pot trata prin regim strict de igiena si bai frecvente), este cel medicamentos si, uneori, chirurgical (la chistul hidatic).
Accidentele
Sunt foarte frecvente la copilul intre 1 si 4 ani. De aceea, copiii trebuie atent supravegheati si instruiti mereu pentru a preveni aceste accidente. Parintii nu trebuie sa permita copiilor sa ajunga in situatii potential periculoase (urcatul la inaltime, pe mese, scaune sau scari, jocul cu focul, joaca in apropierea unor vase cu apa fierbinte sau in apropierea focului; obiectele ascutite sau taioase nu trebuie lasate la indemana copiilor si, daca unii copii nu asculta, este preferabil a fi pedepsiti pentru neascultare, decat a suferi consecintele unui accident. Frecvent, copiii mici inghit obiecte mici sau, si mai grav, le pot aspira pe caile respiratorii; de aceea nici acestea nu trebuie lasate la indemana lor chiar daca si le doresc. Nu trebuie uitat ca exista si riscul ca unii copii sa inghita substante toxice (diluanti, insecticide, acizi etc.) care se afla la indemana lor. In astfel de accidente, vina este doar a parintilor sau a supraveghetorilor si suferintele ce decurg din aceste situatii sunt foarte grave. Atitudinea corecta in astfel de situatii este prezentarea urgenta la medic (acolo se poate constata prezenta unei fracturi, gravitatea unei plagi sau a unei arsuri si semnele unei intoxicatii severe si se poate administra un tratament corect si eficient). De dorit, insa, este ca atentia parintilor sa fie impletita, in permanenta, cu rugaciunea catre Dumnezeu pentru a nu lasa pe iubitii nostri sa ajunga in astfel de situatii care ar putea da satisfactie Satanei.
Despre unele aspecte corecte de tratamente, in unele situatii de urgenta, inclusiv in anumite tipuri de accidente, vom aminti intr-un articol viitor.
Dumnezeu sa binecuvanteze cu intelepciune pe toti parintii care doresc sa-i creasca pe copiii lor sanatosi pentru a-L onora pe El toata viata lor.
Dr. Raileanu V.
