Motto: “Da, El te scapa …. de ciuma si de pustiirile ei.” (Ps.91:3)
Prezentam pe scurt modul de prevenire, recunoastere si invatarea unor tratamente simple ale unor categorii de boli legate intre ele prin modul de producere, eventual agentii etiologici (cei care produc boala) sau prin organele afectate cu predilectie, incercand a sistematiza aceste grupe de boli pentru a fi mai usor de inteles de catre persoanele care nu au o pregatire medicala.
Pentru inceput, in acest articol, ne vom ocupa de bolile contagioase (bolile transmisibile). Aceste boli sunt produse intotdeauna de niste organisme (microgenisme) cum ar fi virusi, bacterii, ricketsii, paraziti care ataca organismul omului sau/si al animalelor producand boala specifica fiecarui agent etiologic (cauzator). Pentru producerea bolii, insa nu este suficient acest agentul etiologic, caci nu toate peroanele care au venit in contact cu el vor face si boala, ci doar un anumit procent variabil dintre ele se vor si imbolnavi.
Aceasta diferenta apare datorita rezistentei diferite a organismelor gazda. Aceasta rezistenta poate fi mostenita, caracteristica speciei (de exemplu capra nu face TBC),. Sau poate fi dobandita in urma unui infectii anterioare sau a unei vaccinari, cand organismul devine imun fata de acel tip de boala. De asemenea exista si o rezistenta naturala care apara organismul fata de agentii infectiosi, dar care poate fi diminuata de o alimentatie incorecta, de epuizarea organismului prin eforturi fizice sau intelectuale foarte mari si indelungate, prin infometare sau expunerea prelungita la frig sau la anumite substante toxice.
Pe de alta parte, atunci cand boala se vindeca exista posibilitatea eliminarii totale din organism a agentului care a produs-o, dar se poate ca vindecarea sa survina fara eliminarea completa a lui aparand asa zisa stare de “purtator sanatos”, care nu are boala, dar o poate da persoanelor cu care vine in contact.
Dupa locul de intrare a agentului patogen (producator al bolii, in organism bolile contagioase se clasifica in:
– boli cu poarta de intrare cutanata (prin penetrarea tegumentelor) cum ar fi tetanosul, rabia (turbarea), malaria, leptospiroza, lepra;
– boli cu poarta de intrare digestiva cum ar fi: poliomielita, hepatitele, febra tifoida, enterocolitele, dizenteria, holera;
– boli cu poarta de intrare respiratorie cum ar fi: rujeola, varicela, oreionul, rubeola, variola, tusea convulsiva, meningitele, pneumoniile, gripa, difteria, amigdalitele.
Unele boli pot avea si mai multe porti de intrare cum ar fi unele tipuri de hepatite care se transmit prin patrunderea virusului prin tegumente sau mucoase lezate sau prin folosirea instrumentarului nesterilizat (seringi, instrumente stomatologice, etc.), care au fost folosite anterior la o persoana bolnava sau purtatoare de virus.
Intotdeauna bolile contagioase sunt precedate de o perioada variabila ca durata dintre momentul infectarii (momentul patrunderii agentului patogen in organism) si momentul aparitiei primelor semne de boala. Acest interval se numeste perioada de incubatie. Ea variaza de la cateva ore sau zile in cazul enterocolitelor sau a gripei pana la perioade de saptamani sau chiar luni la hepatite si rabie.
Perioada de stare a bolii are in general un debut brusc, de regula insotit de febra mai mult sau mai putin ridicata si manifestari specifice fiecarei boli. Evolutia lor difera: unele sunt mortale cu sau fara tratament in totalitatea cazurilor (de exemplu turbarea), altele sunt mortale in majoritatea cazurilor (de ex. Variola), altele au o evolutie buna vindecandu-se cu tratament si multe dintre ele se vindeca spontan, fara un tratament specific (de exemplu bolile copilariei :rubeola, rujeola, varicela, oreionul). Totusi, chiar aceste boli care in general se vindeca spontan pot da complicatii severe uneori mortale sau care pot ramane cu sechele pe viata (de exemplu rujeola) la persoane cu rezistenta scazuta sau cand ele survin la adulti sau batrani.
Profilaxia bolilor contagioase cuprinde o latura nespecifica care se refera la principiile de igiena (a nu manca alimente potential contaminate, a nu manca cu mainile nespalate, a spala bine cu jet de apa fructele si zarzavaturilor care se consuma crude, a nu baga diferite obiecte sau degetele in gura (obicei care este frecvent mai ales la copii), a evita contactul cu persoanele cunoscute cu boli contagioase sau suspecte de boli contagioase). Cunoastem deja din Scripturi regulile de igiena pe care le-a stabilit Moise la porunca Domnului in tabara lui Israel pentru a-i feri de boli contagioase (“Intre uneltele tale sa ai o lopata cu care sa sapi si sa-ti acoperi murdariile iesite din tine, cand vei iesi afara” Deut.23:13). Regulile de carantina pentru suspectii de boli contagioase (in special de lepra) erau, de asemenea, foarte stricte.
Dar profilaxia nespecifica se realizeaza si prin cresterea rezistentei organismului prin exercitii fizice in aer liber, printr-o alimentatie bine
echilibrata, prin respectarea orelor de odihna si somn si evitarea toxicelor cum ar fi alcoolul, tutunul, etc. care scad rezistenta organismului.
Profilaxia specifica se realizeaza prin vaccinari la unele boli, sau prin administrarea de Gama-globulina specifica la persoanele care au venit in contact cu un anumit tip de agent patogen si la care nu s-a declansat inca boala (deci in perioada de incubatie). Tot profilaxia specifica este administrarea de antibiotice la care germenul este sensibil pentru profilaxia unora dintre bolile contagioase (de ex. amigdalitele streptococice la cei care au avut reumatism articular acut, sau tratamentul preventiv administrat pentru prevenirea malariei la persoanele care se deplaseaza in zone cu risc crescut).
Tratamentul bolilor contagioase cuprinde:
– tratament etiologic (tratament antibiotic in unele cazuri de boli contagioase sau tratament antiviral sau tratament antiparazitar la altele);
– tratament patogenic care urmareste scaderea efectelor agentului patogen (ex.rehidratare, mentinerea unor valori normale de tensiune arteriala, mentinerea functiilor vitale – respiratia si circulatia – in cazuri grave);
– tratament simptomatic (tratamentul durerilor, al tusei, febrei, al varsaturilor si gretei, etc.).
Tratamentele simple care se pot aplica in aceste boli sunt cele care se refera la reducerea febrei (hidratare suficienta pe gura daca nu varsa, impachetari, eventual baia progresiv racita – metode prezentate deja intr-un articol anterior) si tratamentul diareei care a fost deja prezentat la articolul referitor la boli diareice la copil. De mentionat ca in bolile diareice scaunele foarte frecvente, febra, scaunele cu sange, deshidratarea, varsta mica (sugari) sau batrani reprezinta elemente de gravitate care necesita consultul medical obligatoriu, eventual internarea in spital.
Pentru unele boli contagioase exista un program mondial de imunizare prin vaccinare in perioada copilariei (poliomielita, TBC, hepatita B, rujeola, difteria, tetanosul si rubeola). Datorita acestui program de vaccinare au fost prevenite multe imbolnaviri grave si chiar a fost eradicata o boala cumplita care facea ravagii in secolele trecute (variola). De peste 30 de ani nu s-a mai semnalat variola pe glob, virusul variolei fiind pastrat doar in cateva laboratoare din lume cu scopul de a fi pregatit vaccin in caz de nevoie, sau (vai!) in scopuri militare ca o arma biologica cumplita. In prezent s-a renuntat de peste 20 de ani la vaccinarea antivariolica. E drept ca exista vaccinuri (de ex.BCG pentru prevenirea TBC-ului)care nu asigura o imunitate totala si de asemenea si vaccinarile au anumite riscuri de reactii adverse nedorite, riscuri care insa sunt depasite de ponderea avantajelor obtinute.
In cele ce urmeaza vom prezenta cateva aspecte importante legate de anumite boli contagioase.
Tetanosul este o boala grava, foarte adesea mortala produsa prin inmultirea bacilului tetanic in plagile profunde murdare adesea cu pamant. Acolo se produce toxina tetanica care produce contractarea musculaturii si in cele din urma asfixia datorita contractiei tonice prelungite a muschilor respiratori. Prevenirea tetanusului se face prin vaccinare in copilarie (trivaccin) si tratamentul local corect al plagilor cu risc de tetanos la adult.
Turbarea (rabia) se transmite prin muscatura animalelor domestice sau salbatice bolnave de rabie sau animale care au fost sacrificate cand virusul gaseste o mica poarta de intrare (de exemplu o zgarietura sau intepatura). Odata declansata boala este totdeauna mortala. De aceea in caz de muscatura de animale, sau contact cu animale suspecte de turbare de exemplu unele animale salbatice curios de blande sau animale domestice excesiv de agresive, care prezinta tulburari in momentele de alimentatie sau cand beau apa) sau muscatura de animale fara stapan (cum ar fi cainii vagabonzi) se indica ca aceste animale daca este posibil sa fie supravegheate si hranite cel putin doua saptamani. In caz ca nu apar tulburari de alimentatie sau la bautul apei, cu mare probabilitate ca nu sunt turbate. Daca apar astfel de tulburari indicatia este de prezentare la medicul infectionist pentru inceperea vaccinarii antirabice. De asemenea, in cazul cand animalul nu poate fi supravegheat sau nu este cunoscut se indica efectuarea vaccinarii antirabice.
Rubeola este o boala cu evolutie relativ usoara (eruptie generala cu pete mici de culoare roz, cresterea moderata in dimensiuni a ganglionilor care pot fi usor durerosi si febra moderata) cel mai adesea nu face complicatii, insa riscul cel mai mare este pentru fat in cazul cand o gravida se imbolnaveste. De aceea programul de vaccinare se adreseaza tuturor fetelor de varsta pubertatii care nu au facut deja boala.
Rujeola (pojarul) este o boala mai severa cu complicatii mai frecvente, cu temperatura ridicata (in jur de 40 grade C) pentru primele zile de la debutul boli si cu evolutie cu durata mai lunga. Datorita frecventei ridicate a complicatiilor si a severitatii lor se vaccineaza toti copiii de varsta cuprinsa intre 9 luni si la 1 an.
Poliomelita este boala care a produs cele mai multe cazuri de paralizie la copii in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Descoperirea unui vaccin eficient si aplicarea vaccinarii la scara mondiala a redus foarte mult frecventa unor astfel de cazuri.
Tusea convulsiva (tusea magareasca) este o boala severa a copilariei cu complicatii adesea grave. Vaccinarea nu are o eficienta chiar atat de buna ca in alte cazuri de boli contagioase si vaccinul are el insusi un potential mai ridicat de reactii adverse si complicatii comparativ cu alte vaccinari. In schimb, microbul care produce tusea convulsiva este sensibil la antibiotice si boala poate fi tratata mai eficient comparativ cu alte boli contagioase.
Un loc aparte intre bolile contagioase in ocupa tuberculoza (TBC) care datorita frecventei crescute si a gravitatii a determinat aparitia unei specialitati aparte in medicina – Ftiziologia. Agentul patogen este bacilul Koch (BK), iar poarta de intrare este in 90 % din cazuri respiratorie si mai rar digestiva. Aparitia bolii la om este determinata de combinatia prezentei agentului patogen (BK) cu o rezistenta scazuta a organismului (tinerii si copiii fiind in general cei mai vulnerabili) rezistenta scazuta este datorata unei alimentatii insuficiente sau dezechilibrate, efortul excesiv, lipsa unei perioade de odihna suficienta zilnic, expunerea la frig, si altele). Vaccinarea care se face de regula in copilarie si se repeta in primii ani de scoala nu are eficienta totala ca si in cazul altor boli contagioase, insa exista la ora actuala medicamente eficiente care daca sunt luate corect se obtine in majoritatea cazurilor vindecarea. Exista intr-adevar dezavantajul ca acest tratament este indelungat (in jur de 6-9 luni si de multe ori bolnavii simtindu-se mai bine renunta la el inainte de termenul indicat, aparand astfel recidive care sunt din ce in ce mai greu de tratat pentru ca germenele castiga rezistenta la tratament.
Lepra este o boala produsa de un microb cu multe caracteristici asemanatoare BK insa tratamentul este mult mai lung (ani) si mai greu de suportat datorita efectelor adverse ale medicamentelor.
SIDA ocupa, de asemenea, un loc aparte in cadrul bolilor contagioase. Este o boala descoperita relativ de curand (aprox.20 de ani), dar cu o raspandire extrem de rapida in intreaga lume. Sunt tari in Africa centrala unde numarul persoanelor afectate este atat de mare incat depaseste un sfert din populatia tarii.
Modul de transmitere cel mai frecvent la adulti este transmiterea pe cale sexuala sau mai rar, dar destul de frecvent, totusi, prin instrumentar medicala infectat sau transfuzii cu sange infectat. La copii transmiterea se poate face de la mama bolnava chiar in momentul nasterii sau intrauterin, sau prin instrumentar sau sange infectat, o modalitate de transmitere frecventa intalnita in tara noastra inainte de 1989. De fapt aceasta modalitate de transmitere este identica si in cazul hepatitelor B si C.
Agentul patogen al Sindromului de imunodeficienta umana castigata (SIDA), este HIV (virusul imunodeficientei umane), care ataca celule care au un rol deosebit in apararea organismului pe care le distruge favorizand astfel aparitia unor complicatii (cancere si infectii severe) care duc in cele din urma la moarte. Evolutia este variabila ca durata (in general intre 2 si 8 ani), insa s-au citat si cazuri rare cu evolutii de peste 10 ani. Tratamentul existent la ora actuala prelungeste evolutia si amelioreaza simptomele insa nu vindeca boala.
Dumnezeu fagaduieste poporului Sau ocrotirea fata de aceste boli care ingrozesc lumea, insa aceasta ocrotire este conditionata: “Nu trebuie sa te temi nici…. de ciuma care umbla in intuneric, nici de molima care bantuie ziua-n amiaza mare.” (Psalm 91:6)
Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem totdeauna sub scutul Sau protector.
Dr Raileanu Valerian
