Moto: „Dumnezeu le-a zis: „Cresteti, înmultiti-vă si umpleti pământul si supuneti-l.” (Gen.1:28)
Continuăm subiectul bolilor aparatului genital începând cu prezentarea unei suferinte omisă în articolul precedent, si anume sarcina extrauterină. Această formă de sarcină este relativ frecventă mai ales la femeile cu avorturi sau infectii genitale în antecedente, si se produce prin localizarea oului fecundat în una din trompele uterine (foarte rar localizare în cavitatea peritoneală).
În primele două luni, când embrionul este mic pot apare doar simptomele unei sarcini obisnuite (modificări ale apetitului, greată, lipsa menstruatiei sau menstruatii în cantitate foarte mică), însă din luna a treia, când datorită cresterii în dimensiuni a sacului embrionar trompa uterină nu se mai poate adapta la această crestere rapidă si apar fisuri ale trompei, se produc hemoragii în cavitatea peritoneală care nu se exteriorizează (si astfel sunt dificil de diagnosticat). Aceste hemoragii pot deveni severe prin ruperea trompei, bolnava prezintă lipotimii (lesin) repetate, paloare, creste frecventa bătăilor cordului, scade tensiunea arterială. Desigur, consultul ginecologic, ecografia abdominală si punctia peritoneală la care se extrage sânge precizează diagnosticul. Tratamentul este numai chirurgical si este necesară interventia urgentă întrucât întârzierea de câteva ore poate fi fatală.
Ca si la celelalte aparate, bolile aparatului genital cuprind tumorile (maligne sau benigne), infectiile si traumatismele.
Tumorile maligne (cancerul) pot fi localizate în orice segment ale aparatului genital, dar mai frecvent sunt localizate la nivelul colului uterin sau la nivelul corpului uterin. Un avantaj (dacă putem să numim avantaj o formă de cancer) al acestor cancere, spre deosebire de cancerul cu localizări în alte părti ale corpului este posibilitatea vizualizării lor usoare (la examenul ginecologic cu valve), astfel încât diagnosticul se poate pune în stadiile incipiente, iar tratamentul (chirurgical) poate eradica în totalitate tumora canceroasă si evită astfel recidivele realizându-se astfel o vindecare completă.
Printre primele simptome ale unor astfel de cancere sunt sângerările vaginale în afara menstrelor, uneori doar câteva picături de sânge după contactul sexual. De remarcat că nici un cancer în fazele incipiente nu produce dureri. Consultul ginecologic poate vizualiza leziunea pe col sau dacă este o tumoare a corpului uterin vede doar originea sângerării, iar diagnosticul se stabileste pe baza unor examinări microscopice ale secretiilor vaginale (Examen Papanicolau), asociat cu ecografia si histeroscopia. Desigur tratamentul ideal este cel chirurgical, dar uneori, mai ales la stadiile avansate nu este suficient acest tratament fiind combinat cu iradiere locală si citostatice în încercarea de a distruge eventuale celule canceroase care au cuprins ganglionii limfatici sau organele învecinate. Desi se realizează o prelungire a vietii prin astfel de tratamente chiar si în cancerul avansat, nu se poate eradica în totalitate tumora si mai devreme sau mai târziu metastazele vor determina decesul bolnavei.
Iată de ce se recomandă la femeile peste 40 de ani consultul ginecologic periodic la 6 luni chiar dacă nu sunt simptome de boală. Aceste controale profilactice pot depista în timp util cancerul de col uterin care sunt cele mai frecvente cancere la femei, iar dacă sunt asociate cu examenul secretiei vaginale (Papanicolau) pot diagnostica tot în timp util un cancer de corp uterin. Consultul ginecologic periodic profilactic este recomandat atât femeilor căsătorite, cât si celor necăsătorite, mai ales după vârsta de 40 de ani. Dintre tumorile benigne, cea mai frecventă este fibromul uterin, care, în general, se manifestă prin mărirea de volum a uterului si prin hemoragii relativ mari cantitativ si cu durată prelungită, mai ales în timpul menstrelor, ceea ce determină anemii cronice uneori severe. Aceste tumori se diminuă deseori după menopauză, asa că în aceste cazuri, dacă hemoragiile nu sunt mari si nici dimensiunile tumorii nu sunt foarte mari se poate astepta diminuarea tumorii urmărindu-o doar periodic prin ecografii si consult ginecologic.
Hemoragiile mari si repetate în cazul fibroamelor uterine face necesară însă adeseori interventia chirurgicală pentru rezolvarea lor.
Alte tumori benigne sunt chisturile ovariene care, în general, sunt mici (cele fiziologice), dar există si chisturi ovariene mari (uneori ocupă întregul abdomen) necesitând interventii chirurgicale. În general sunt asimptomatice. Uneori, însă, pot produce dureri mari prin torsiunea pediculului vascular al chistului ceea ce constituie o urgentă medico-chirurgicală.
Infectiile aparatului genital (metroanexite, vaginite, vulvovaginite) sunt determinate de bacterii si sunt favorizate de lipsa de igienă sau uneori prin folosirea de instrumentar insuficient sterilizat. Ele se manifestă prin dureri pelviene, secretii vaginale purulente si adeseori si febră.
Tratamentul lor este, în general, medicamentos cu antibiotice sau antimicotice (deseori este necesar si tratamentul concomitent al partenerului), dar nu sunt rare cazurile când este necesară interventia chirurgicală pentru drenarea unui abces perlvin sau pentru extirparea unei anexe sau chiar a uterului prinse într-un proces inflamator infectios imposibil de eradicat prin tratament antibiotic.
Nu putem încheia acest capitol al bolilor aparatului genital fără a aminti de cancerul de sân care este unul dintre cele mai frecvente forme de cancer la femei. Apare initial sub forma unui nodul indurat nedureros aderent adesea la planurile învecinate (la piele), uneori cu retractie mamelonară. El se poate depista în stadii incipiente prin autocontrol frecvent (prin palparea atentă a sânilor de către orice femeie) si prin prezentarea la medic imediat ce constată prezenta vreunui nodul mamar. Mamografia si ecografia ajută la precizarea diagnosticului, dar certitudinea diagnostică o dă doar examenul microscopic efectuat pe fragmentele prelevate prin biopsie. De obicei când există o suspiciune mare de neoplasm de sân echipa chirurgicală intră în operatie (după acordul prealabil al pacientei) si se efectuează initial o biopsie care se examinează în minutele următoare la microscop, iar dacă este diagnosticat cancer, se efectuează operatia radicală prin extirparea sânului si a grupelor ganglionare învecinate, iar dacă tumora este benignă se extirpă doar zona afectată. Deseori în caz de cancer mamar se continuă cu tratament citostatic si iradiere locală. La cancerul de sân în stadii avansate secventa este inversă: initial se face tratament citostatic si iradiere si apoi, dacă se poate se practică si interventia chirurgicală. În concluzie la bolile aparatului genital, poate chiar mai mult ca la bolile altor aparate, examenul periodic profilactic are o foarte mare eficientă si surprinde bolile în esentă grave în stadii precoce relativ usor curabile..
Dr. Raileanu Valerian
